Papalitatea

[Savonarola]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asistenţa pe care Sfântul Spirit a acordat-o Bisericii lui Cristos şi într-un mod special papei atunci, o acordă şi acum şi aşa va fi până ce Domnul va veni din nou, după cum El a promis.

În legătură cu asistenţa pe care a acordat-o şi pe care o acordă Sfântul Duh Bisericii, sfânta scriptură ne dă o altă variantă, niţel diferită de aceea pe care încercaţi să ne-o livraţi:

Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul ; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt ; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă. [Ioan 16:12-15]

Ceea ce se poate deduce de aici este că Duhul Sfânt asigură călăuzirea la tot adevărul apostolilor, şi nu exclusiv unui singur apostol, de care apoi să asculte toţi ceilalţi fără să crâcnească. Extinzând, călăuzirea sau asistenţa Duhului Sfânt la tot adevărul nu este garantată nici măcar de Iisus Hristos unui singur apostol, ci adunării apostolice. Şi extinzând, acest lucru este valabil şi pentru Biserica de după perioada primară, apostolică a Bisericii.

[Savonarola]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Credeţi sau nu credeţi că, în Epistolele sale catolice ("soborniceşti") din partea a doua a Noului Testament, Petru este infailibil ?

Dumneavoastră credeţi cumva că apostolul Ioan, spre exemplu, nu este infailibil în evanghelia, epistolele şi apocalipsa scrise de El? Vreţi cumva să spuneţi că apostolul Ioan sau apostolul Iacob au primit revelaţii greşite de la Duhul Sfânt când şi-au scris scrierile cuprinse în canonul biblic?

[Savonarola]

În prealabil postat de Miha-anca

[...]
14.Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.

15.Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni;
[...]

Poate nu ştiaţi că papa Bonifaciu al VIII-lea într-o bulă de-a sa transmite mesajul că papa este singurul om duhovnicesc (cu adevărat) din lume şi că de aceea el nu poate fi judecat de nimeni. El, papa, se consideră singurul om duhovnicesc de pe pământ, în sensul celor scrise de apostolul Paul.

[Savonarola]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În actul în care promite Biserica şi caracterul ei inexpugnabil, Cristos ne arată că acest dar, atribuit în mod colectiv Bisericii, este atribuit în alt mod, anume în mod personal, lui Petru. Dumnezeu are o legătură personală cu Petru, în afară de aceea pe care o are cu toţi fraţii săi în mod colectiv. "Tatăl din Ceruri ţi-a descoperit aceasta" spune El. Nu toţi fraţii beneficiază direct de aceeaşi revelaţie, căci unii credeau, cu mintea lor omenească, că Isus este Ioan, sau Ilie revenit.

Din nou, exact aceeaşi greşală pe care deja am mai sesizat-o. Petru nu a fost singurul apostol căruia Dumnezeu să îi fi descoperit în mod direct faptul că Iisus era Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Printre apostoli mai sunt şi apostolii, fiii tunetului, Ioan şi Iacob, şi chiar şi apostolul Paul este suspect de o astfel de revelaţie, chiar dacă nu ni se spune textual acest lucru în cadrul scrierilor nou-testamentale.

[Savonarola]

................................

[Savonarola]

"Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Şi s-au dus în alt sat." (Luca 9:51-56)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai întâi, pasajul evanghelic citat nu are nici cea mai mică legătură cu Inchiziţia. Pe urmă, când a pedepsit Inchiziţia cu pedepse materiale ? Puteţi cita un singur exemplu ? Aţi înţeles, ori nu aţi înţeles că Sfântul Oficiu s-a limitat mereu la atribuţiile sale, şi anume de a da verdicte în termeni de "vinovat" sau "nevinovat" în materia în care avea competenţă şi nu a administrat nici o pedeapsă, aceasta fiind apanajul autorităţii laice ?

Tocmai aici este problema pe care interlocutorii dumneavoastră nu au sesizat-o, şi asta pentru că nici ei nu ştiau probabil toate lucrurile pe care le subînţelegeţi ca fiind adevărate, şi pentru că nici dumneavoastră nu le rosteaţi totdeauna foarte explicit.

Ceea ce interlocutorii nu ştiau este că doctrina catolică este aceea că, de fapt, şi puterea lumească, seculară, este tot în mâna Bisericii, şi mai explicit în mâna Papei, doar că ea este pusă în aplicare de către diverse persoane şi instituţii (regi şi soldaţi) pentru Biserică şi după voia şi toleranţa (sau admisiunea) preotului (a se înţelege a Papei). Asta înseamnă că de fapt autorităţile laice la care faceţi referire nu îşi exercită puterea lor, ci acţionează doar sub mandatul de putere pe care l-ar fi primit de la Biserică, şi mai exact de la Papa. Astfel se poate înţelege că acele condamnări la moarte sau alte pedepse (închisoarea, confiscarea averilor, piedicile puse la promovarea sau avansarea pe plan socio-economic, alte pedepse) se făceau cu voia şi admisiunea (sau toleranţa) Bisericii Romei, şi mai epxlicit a şefului acesteia, Papa. De vreme ce autorităţile laice nu îşi exercitau propria lor putere, ci puterea Bisericii (mai exact a Papei de la Roma) pentru Biserică, putere care le era delegată de Biserică şi de papa, dar nu era de fapt a lor, atunci este logic limpede şi clar că acele procese, torturi, hărţuieli, pedepse, stigmatizări s-au făcut sub puterea Bisericii Romei şi a Papalităţii, şi că, deşi erau puse în aplicare de alţii, adevărata sursă de putere a punerii lor în aplicare nu rezida la ei ci la Biserica Romei şi la Papalitatea Romană. Astfel este logic, evident, că Biserica Romei şi Papalitatea Romană sunt direct responsabile, conform doctrinei catolice, pentru acele torturi şi pedepse şi că prin puterea lor, aplicată de acei cărora le-a fost delegată, s-au făcut aceste lucruri. Ori acestea contrazic în mod flagrant tocmai cele spuse mai sus în evanghelie, precum şi alte pasaje ale evangheliei. Ba mai mult, toată această doctrină catolică nu are fundamente în revelaţia divină. Dacă unii cred că are şi lucrurile se justifică, atunci sunt invitaţi să aducă justificările.

[nutucutu]

În prealabil postat de Savonarola

"... Astfel este logic, evident, că Biserica Romei şi Papalitatea Romană sunt direct responsabile, conform doctrinei catolice, pentru acele torturi şi pedepse şi că prin puterea lor, aplicată de acei cărora le-a fost delegată, s-au făcut aceste lucruri. Ori acestea contrazic în mod flagrant tocmai cele spuse mai sus în evanghelie, precum şi alte pasaje ale evangheliei. Ba mai mult, toată această doctrină catolică nu are fundamente în revelaţia divină. Dacă unii cred că are şi lucrurile se justifică, atunci sunt invitaţi să aducă justificările.

Intr-adevar, Biserica Catolica este direct responsabila penru actele inchizitiei. Si-a cerut scuze public pentru asta. Atunci cind voi vedea Biserca Ortodoxa cerindu-si scuze pentru faptul ca i-a tinut in robie pe tigani, de exemplu, atunci voi considera interpretarile dumneavoastra indreptatite. Pina atunci nu pentru mine nu sinteti decit o persoana cu o birna in ochi care vrea sa scoata paiul din ochiul altora.

Poveste: a existat un copil numit Nicolo Paganini. De pe la trei ani acesta era batut aproape zilnic de tatal sau pentru ca nu cinta destul de bine la vioara. Cind avea vreo 10 ani stia sa cinte din prima citire orice partitura care i se punea in fata, dar nu stia sa-si scrie propriul nume. A ajuns un violonist celebru. Oare bataile primite de la tatal sau au avut justificare? Poate da, poate nu...

Scopul inchizitieie era acelasi cu al Bisericii Catolice: mintuirea sufletelor. Numai la Judecata de Apoi vom vedea daca acele suflete s-au mintuit sau nu, daca acei calai s-au mintuit sau nu. Totusi am o banuiala ca mult mai multe suflete se mintuiau atunci decit acum, cind avem o asa de mare libertate.

[Savonarola]

În prealabil postat de nutucutu

Intr-adevar, Biserica Catolica este direct responsabila penru actele inchizitiei.

Aici vă înşelaţi. Biserica Romană este direct responsabilă nu doar pentru actele Inchiziţiei, ci şi pentru punerile în practică ale sentinţelor Inchiziţiei. În cazul în care aveţi orbeală la ochi şi nu vedeţi, poate recitiţi mesajul de mai sus. În doctrina catolică a papei Bonifaciu VIII (el nu a fost singurul care gândea aşa, dar a fost cel care a dat glas acestei gândiri papale) Biserica Romană, şi mai exact Papalitatea Romană, este deţinătoarea nu doar a puterii religioase ci şi a puterii seculare, lumeşti. Ea le deţine pe amândouă. Însă dacă puterea religioasă pretinde a fi exercitată de ea, în cazul puterii seculare pretinde a delega punerea în aplicare a acestei puteri autorităţilor laice (vezi regi, armate, poliţii, etc) dar ca acestea să exercite puterea în favoarea Bisericii, pentru Biserică, şi conform voii şi toleranţei (sau admisiunii) Bisericii Romane, şi mai precis a Papalităţii Romane. Cu alte cuvinte, sentinţele de erezie pe care Inchiziţia le dădea erau aduse la cunoştinţa puterii seculare (care era de fapt puterea Bisericii şi a Papei, dar delegată spre aplicare acesteia) pentru ca puterea seculară să pronunţe condamnările şi execuţiile pe care Biserica Romei şi Papalitatea Romană le voia şi/sau doar le tolera (admitea) cu privire la aceşti eretici. Deci Biserica Romană şi Papalitatea Romană sunt direct responsabile nu doar de sentinţele şi practicile Inchiziţiei, ci şi de condamnările şi executarea condamnărilor, făcute de autorităţile laice, dar în numele Bisericii şi a Papalităţii. Autorităţile laice nu executau din puterea lor judecăţile şi condamnările, pentru că ele nu erau decât nişte reprezentante ale puterii papale romane, şi acţionau pentru împlinirea voii acesteia.

În prealabil postat de Savonarola

Poate nu ştiaţi că papa Bonifaciu al VIII-lea într-o bulă de-a sa transmite mesajul că papa este singurul om duhovnicesc (cu adevărat) din lume şi că de aceea el nu poate fi judecat de nimeni. El, papa, se consideră singurul om duhovnicesc de pe pământ, în sensul celor scrise de apostolul Paul.

Ei, Papa Bonifaciu al VIII a fost un papa deosebit, care s-ar potrivi perfect in atmosfera sec.XXI...
http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Bonifaciu_al_VIII-lea

În prealabil postat de nutucutu

Scopul inchizitieie era acelasi cu al Bisericii Catolice: mintuirea sufletelor. Totusi am o banuiala ca mult mai multe suflete se mintuiau atunci decit acum, cind avem o asa de mare libertate.

Exact, stimata doamna! Asta e esenta problemei: cine si cati se mantuie. Daca suntem crestini, si nu niste dezorientati sectaroizi, punem mantuirea pe primele 999 de locuri din 1000. Si da, "toleranta"/"liberatatea" nu aduce virtute, ci mai degraba ocroteste vicii vechi si odrasleste vicii noi.