Despre viclenia sectantilor

[Adriana3]

În prealabil postat de Lavrentiu

Adriana, foarte in curand n-o sa-ti mai raspunda nimeni. Dar sa n-o iei ca pe o biruinta a invataturii tale, ci ca o reactie pe care toti o vom avea in cele din urma catre cei care bat apa in piua.

Nu o sa ma supar, dimpotriva. Conversatiile de aici m-au facut sa inteleg ca intr-adevar Biserica sunt de fapt oamenii care o compun aici si acum. Dupa cum sunt oamenii, asa este si biserica.
Eu nu am nici o invatatura alta decat a Domnului:

"Voi insa sa nu va numiti rabi, ca unul este Invatatorul vostru: Hristos, iar voi toti sunteti frati. Si tata al vostru sa nu numiti pe pamant, ca Tatal vostru unul este, Cel din ceruri. Nici invatatori sa nu va numiti, ca Invatatorul vostru este unul: Hristos.
Si care este mai mare intre voi sa fie slujitorul vostru.
Cine se va inalta pe sine se va smeri, si cine se va smeri pe sine se va inalta."

Asa arata Imparatia Cereasca, cea pe care Domnul ne-a spus sa nu o cautam in afara noastra ci in noi. Am fost intr-adevar idealista sa cred ca toti crestinii ar dori acelasi lucru. Ca sa descopar ca de fapt pentru ei, a fi oita din turma Bunului pastor, a pastorului care si-a dat viata pentru oitele Sale, inseamna a fi secta. Invataturile lumesti au devenit mai importante decat glasul pastorului.
Greseala pe care am facut-o in tot acest timp a fost sa ma uit in urma la raul lumii acesteia pe care il paraseam, cand de fapt, in Imparatie tot acest rau nu mai exista, deci nu exista nici un motiv pentru a privi in urma. Dimpotriva, am trait pe propria-mi piele bucuria de a fi alaturi cu cei ce au pasit la randul lor in Imparatie. Cine doreste sa intre o face de bunavoie, cine nu, mai bine e sa nu se priveasca in urma.

Discutiile cu voi au fost foarte instructive in intelegerea acestei lectii de viata.
.