Despre viclenia sectantilor

În prealabil postat de grasu77

Cu ajutorul Lui, un boschetar betiv s-a transformat intr-un om scapat de patimi (inca nu de toate) si cu o familie fericita.

Imi vine greu sa cred ca din cauza unui preot, omul era un "boschetar betiv"! Apoi, ce a castigat omul? Ce-i foloseste lui si daca ar catiga toata lumea, dar...?

[grasu77]

În prealabil postat de Pr. Gheorghe

Imi vine greu sa cred ca din cauza unui preot, omul era un "boschetar betiv"!

Nici nu am spus asa ceva.

În prealabil postat de Pr. Gheorghe

Apoi, ce a castigat omul? Ce-i foloseste lui si daca ar catiga toata lumea, dar...?

"Mai bine betiv dar in rai." Asta vreti sa sugerati? Ar fi total gresit. Betivii nu merg in rai nici cu sute de slujbe. O spune clar Scriptura. Vedeti 1 Corinteni 6:9.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de grasu77

"Mai bine betiv dar in rai." Asta vreti sa sugerati? Ar fi total gresit. Betivii nu merg in rai nici cu sute de slujbe. O spune clar Scriptura. Vedeti 1 Corinteni 6:9.

Se pare ca Sfanta Scriptura i-a pus niste oprelisti lui Dumnezeu?

Bineinteles ca betivii nu vor mosteni Imparatia Cerurilor, dar pe de alta parte aceste lucruri nu sunt automatisme, iconomia lui Dumnezeu depasind orice gandire omeneasca. Aceasta o stim din practica, in istoria Bisericii noastre fiind nenumarate exemple de patimi care au fost ridicate abia la sfarsitul vietii omului, tocmai ca sa nu se mandreasca. Avem o istorie bogata, e drept.

[grasu77]

În prealabil postat de Lavrentiu

exemple de patimi care au fost ridicate abia la sfarsitul vietii omului, tocmai ca sa nu se mandreasca.

Propovaduiti invatatura amagitorului, care vrea ca oamenii sa ramana in starea lor de pacatosenie.


Dumnezeu ne invata cu totul altceva:
"Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamînteascã împreunã cu patimile si poftele ei."(Galateni 5:24).

În prealabil postat de Lavrentiu

Avem o istorie bogata, e drept.

Asa este. Aveti enorm de multe exemple de oameni care au murit in patimile si poftele lor. O fi uitat Dumnezeu sa le ridice patimile la sfarsitul vietii? Sau, le-a fost respectata alegerea gresita, pe care au facut-o de-a lungul vietii si pe care nu i-ati ajutat sa si-o schimbe (ca nu cumva sa se mandreasca).

[ioanna]

În prealabil postat de grasu77

Asa este. Aveti enorm de multe exemple de oameni care au murit in patimile si poftele lor. O fi uitat Dumnezeu sa le ridice patimile la sfarsitul vietii? Sau, le-a fost respectata alegerea gresita, pe care au facut-o de-a lungul vietii si pe care nu i-ati ajutat sa si-o schimbe (ca nu cumva sa se mandreasca).

Cel putin noi avem o istorie, cu bune si cu rele, doar crestinismul e o framantare continua, o evolutie spirituala, lupta pentru eliberarea de patimi si cultivarea virtutilor crestine, dmv. aveti istoria hibernarii timp de 1900 de ani. O fi uitat Dumnezeu sa va trezeasca sau s-a trezit omul, care s-a crezut mai luminat decat altii ?

[grasu77]

În prealabil postat de ioanna

Cel putin noi avem o istorie,

Singura istorie valabila, in ziua judecatii, este istoria propriei tale vieti. Nu vei avea eticheta de ortodox, catolic, etc.

In plus, una din caracteristicile istoriei poate fi involutia. Crestinismul pur al Sfintilor Apostoli se putea degrada in 2000 de ani.

[ioanna]

În prealabil postat de grasu77

Singura istorie valabila, in ziua judecatii, este istoria propriei tale vieti.
In plus, una din caracteristicile istoriei poate fi involutia. Crestinismul pur al Sfintilor Apostoli se putea degrada in 2000 de ani.

Spuneati ca nu intelegeti mandria, eu doar v-am indicat unde sa cautati, poate asa veti intelege mandria spirituala de care s-au facut vinovati unii si pentru care vor raspunde in fata Lui Dumnezeu,in ziua Judecatii. Din acest pacat, se nasc toate celelalte.

În prealabil postat de grasu77

Singura istorie valabila, in ziua judecatii, este istoria propriei tale vieti. Nu vei avea eticheta de ortodox, catolic, etc.

In plus, una din caracteristicile istoriei poate fi involutia. Crestinismul pur al Sfintilor Apostoli se putea degrada in 2000 de ani.

A mai fost, din cate imi aduc aminte, pe aici pe forum cineva care spunea, cu "mandrie proletara", ca el este "crestin, dar de tip nou"!

[Lavrentiu]

În prealabil postat de grasu77

Propovaduiti invatatura amagitorului, care vrea ca oamenii sa ramana in starea lor de pacatosenie.


Dumnezeu ne invata cu totul altceva:
"Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamînteascã împreunã cu patimile si poftele ei."(Galateni 5:24).

Asta arata ce inseamna sa nu ai o istorie a sfinteniei. Se stie ca mandria e cea mai mare bariera impotriva desavarsirii, tocmai acesta este motivul pentru care toti cei ce s-au sfintit s-au folosit de toate mijloacele prin care au putut sa se smereasca. Nu vorbim de betii aici, etc, ci de scaderi pe care le-au avut si ei. Cu atat mai mult noi.

Noi nu ne credem mantuiti, ci lucram spre mantuire, asta e diferenta, socotindu-ne cei mai pacatosi, spre diferenta de dvs. care sunteti deja mantuiti, socotindu-va cei mai desavarsiti, alesi, spalati etc. Socotiti si dumneavoastra care atitudine e mai aproape de duhul Evangheliei. Ma rog.

În prealabil postat de grasu77

Asa este. Aveti enorm de multe exemple de oameni care au murit in patimile si poftele lor. O fi uitat Dumnezeu sa le ridice patimile la sfarsitul vietii? Sau, le-a fost respectata alegerea gresita, pe care au facut-o de-a lungul vietii si pe care nu i-ati ajutat sa si-o schimbe (ca nu cumva sa se mandreasca).

Habar n-aveti despre ce vorbiti, de aceea ma rog lui Dumnezeu sa va descopere cand va voi El, dupa buna voirea Lui, ce inseamna calea spre sfintenie, imbratisata de atatea mii de ani de parintii nostri.

Discutia despre desavarsire este insa o "hrana tare". Aici noi inca suntem la stadiul de "hranitori cu lapte".

[grasu77]

În prealabil postat de Lavrentiu

Se stie ca mandria e cea mai mare bariera impotriva desavarsirii, tocmai acesta este motivul pentru care toti cei ce s-au sfintit s-au folosit de toate mijloacele prin care au putut sa se smereasca.

Si, ce mijloace ca sa se smereasca au folosit? Dati cateva exemple. Ma astept sa spuneti ca s-au complacut in pofte si patimi, ca sa nu se poata mandri. Ar fi ceva in ton cu afirmatiile dvs. anterioare.

În prealabil postat de Lavrentiu

Noi nu ne credem mantuiti,

Noi avem garantia mantuirii, data de Domnul Iisus Hristos prin jertfa Sa, fara vre-un merit al nostru. Dar, stim ca putem pierde mantuirea. Depinde de credinta noastra.

În prealabil postat de Lavrentiu

ci lucram spre mantuire,

Lucrati spre mantuire? Sa inteleg ca Mantuitorul nu a facut totul? Sau, poate nici nu aveti nevoie de El.

În prealabil postat de Lavrentiu

Socotiti si dumneavoastra care atitudine e mai aproape de duhul Evangheliei. Ma rog.

Cãci în har sunteti mântuiti, prin credintã, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; Nu din fapte, ca sã nu se laude nimeni.(Efeseni 2:8,9)

Dvs. aveti evanghelia laudaroseniei ("noi lucram spre mantuire"). Noi avem Evanghelia harului nemeritat si credintei.

În prealabil postat de Lavrentiu

Habar n-aveti despre ce vorbiti, de aceea ma rog lui Dumnezeu sa va descopere cand va voi El, dupa buna voirea Lui, ce inseamna calea spre sfintenie, imbratisata de atatea mii de ani de parintii nostri.

Un aspect al caii spre sfintenie, este lupta pentru lepadarea imediata de patimi (ca despre astea vorbeam). Nicidecum nu se poate vorbi de lepadarea de patimi, la sfarsitul vietii (asa cum sustineti).

Ex: "Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra: sa va feriti de curvie;"(1 Tesaloniceni 4:3). Cand trebuie sa te lasi de patima prezentata (si altele)? La sfarsitul vietii, ca sa nu te poti umfla de mandrie?

Cei care scapa de patimi, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu se mandresc ci aduc slava lui Dumnezeu. Eu unul ma "mandresc" cu slabiciunea si neputinta mea. Daca nu ma incredeam in Dumnezeu si astazi as fi fost un betiv (daca as mai fi trait si nu muream de vre-o ciroza).