Despre viclenia sectantilor

[nutucutu]

În prealabil postat de Adriana3

Si stii de ce nu o sa parasesc BO? Ca sa am dreptul sa ma plang de absolut tot ceea ce nu este in acord cu iubirea Domnului pentru om, pentru ca El nu dispretuieste nici macar o musca daramite sa faca nedreptate la atat amar de oameni creati dupa chipul si asemanarea Sa. Pana acum ma chinuiam sa accept inacceptabilul, de acum insa o sa lupt ca nedreptatea sa iasa din Biserica Domnului mai devreme sau mai tarziu. Poate o sa fiu doar o faramitura intr-un ocean, dar merita sa incerc.

A face parte din biserica inseamna a fi in comuniune cu ea. A te plinge ca Biserca Ortodoxa e in vreun fel anume si ca rinduiala Domnului e nedreapta este o atitudine protestanta, atitudine care a provocat rupturi in Biserica. Oricite interpretari aduceti, acestea nu pot rasturna faptul ca de-a lungul Vechiului si Noului testament nici un preot nu a fost femeie. Considerati discriminare si nedreptate faptul ca femeile nu sint preoti. V-am mai dat acest exemplu: dumneavoastra va razvratiti pentru ca furnica nu face miere si vrea sa faca si ea miere. Spune sfintul Apostol Pavel: oare putem sa-i cerem socoteala olarului ca nu a facut toate vasele de cinste? Este dreptul olarului sa decida la ce va folosi vasul pe care il creeaza. Dumneavoastra luptati pentru anarhie; practic asta e razvratire impotriva orinduirii Domnului; asta au facut ingerii cazuti, asta a facut Adam, asta au facut toti cei care s-au rupt de biserica. Ingerii cazuti au spus:"De ce sa nu fim egali cu Dumnezeu?", Adam a spus " De ce sa nu cunosc eu binele si raul?", protestantii au spus:"de ce sa nu divortam?", "de ce sa nu fie femeile preoti? " etc. Toate astea nu sint decit forme de razvratire. Daca Domnul v-a creat sa faceti miere, faceti miere in liniste si pace. Daca sinteti furnica dar veti dori sa fiti un porumbel s-ar putea sa nu puteti purta aceasta cruce, pentru ca Domnul nu v-a creat pentru asta.

Probabil ca va rugati si dumneavoastra Tatal nostru, unde spuneti..."faca-se voia Ta"; sfintul Francisc de Assisi spunea ca asta inseamna ca acceptam sa ne supunem vointei Domnului, oricare ar fi ea; Voia Domnului oricum se face insa ca noi nu sintem capabili sa o acceptam. Cind spuneti faca-se Voia Ta, v-ati gindit vreodata sa acceptati Vointa Domnului oricare ar fi ea, inclusiv sa fiti discriminata prin faptul ca nu puteti fi preot?

PS Va pot spune ca tara noastra si cred ca si lumea e plina de "plingaciosi" (ati spus ca nu parasiti BO pentru ca vreti sa aveti dreptul sa va plingeti), de constatatori, de observatori. Este mult mai greu sa gasesti oameni dispusi sa munceasca, sa se roage, sa caute sa-si faca munca si sa traiasca in liniste si pace. Sa renunte la ambitiile si orgoliul lor pentru "democratie", "dreptate", "egalitate". Acesti oameni sint adevarate pietre pretioase, iar sfintii au fost astfel de oameni.

[NeInocentiu]

Pentru osutafaraunu:
Credeti ca este posibil ca copii avortati sa nu mosteneasca viata vesnica dar nici sa arda in iad, ci sa dispara pentru totdeauna cand sunt omorati ?

P.S: Mai este vreo legatura intre inceputul topicului si sfarsit ?

multa intelepciune

[Lavrentiu]

Iti multumesc pentru raspuns, Adriana, dar nu voi continua discutia, pentru ca pe acest thread este un duh de cearta, care stim de unde vine si incotro indreapta.

Iti doresc si ne doresc tuturor ca intru pace sa cautam adevarul. Fara pace si impacare cu ceilalti Duhul Sfant nu ramane cu noi, si astfel nu putem decat sa ne alimentam o continua stare de confuzie.

[Adriana3]

În prealabil postat de Lavrentiu

Iti multumesc pentru raspuns, Adriana, dar nu voi continua discutia, pentru ca pe acest thread este un duh de cearta, care stim de unde vine si incotro indreapta.

Iti doresc si ne doresc tuturor ca intru pace sa cautam adevarul. Fara pace si impacare cu ceilalti Duhul Sfant nu ramane cu noi, si astfel nu putem decat sa ne alimentam o continua stare de confuzie.

Iti multumesc si eu de raspuns Lavrentiu. Starea de confuzie exista intr-adevar, de 2000 de ani fiecare a crezut ce a putut, dar aveti dreptate, mai bine ramane fiecare cu adevarul lui si ii lasa pe ceilalti in pace. Daca iubire nu poate exista, macar sa nu fie razboi.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de NeInocentiu

Pentru osutafaraunu:
Credeti ca este posibil ca copii avortati sa nu mosteneasca viata vesnica dar nici sa arda in iad, ci sa dispara pentru totdeauna cand sunt omorati ?

Aici trebuie să recunosc că nu am un răspuns deşi-l caut de ceva vreme... În privinţa "arderii în Iad" însă, categoric NU. Nu pot fi traşi la răspundere (şi încă atât de grav) copiii (născuţi ori nenăscuţi) pentru vina părinţilor.

În prealabil postat de NeInocentiu

P.S: Mai este vreo legatura intre inceputul topicului si sfarsit ?

Acest topic aşa cum am mai spus este... varză. Ori ghiveci - cum vrei s-o iei. Este doar un dialog fără început, dar mai ales fără sfârşit între:.

[Mihnea Dragomir]

Deocamdată, până când femeile vor putea primi ordinarea sacră în BO, ele pot face destule lucruri. De exemplu, de obicei ele fac prescurile. Aţi făcut vreodată o prescură ? V-a trecut prin gând să mergeţi la preotul paroh şi să spuneţi: "părinte, eu aş vrea să fac prescuri, daţi-mi sigiliul Domnului să îl imprim pe ele !" De obicei, femeile se ocupă de cateheza copiilor. Aţi fost la preotul paroh să-i spuneţi: "părinte, eu cred că aş putea face mult pentru a le transmite copiilor credinţa. Daţi-mi binecuvântare ca să formez un grup de copii în parohie !". De obicei, femeile sunt naşe de botez. Când aţi fost la preot să îi spuneţi: "părinte, eu aş vrea să botez un copil sărman, care nu are pe nimeni să-i fie naşă !" De obicei, femeile se ocupă mai mult de activitatea socială dintr-o parohie. Aţi fost să-l întrebaţi pe preot: "părinte, daţi-mi o listă a bătrânilor şi celor nevoiaşi din parohie, ca să merg să îi ajut !"
Sau, încă şi mai bine: când aţi fost la preotul pe care vi l-a rânduit Domnul să-l întrebaţi: "părinte, eu simt o nevoie irepresibilă să ajut în parohie. Ziua şi noaptea eu mă gândesc cum aş putea să slujesc mai mult oamenilor, până acolo încât mă obsedează ideea că nu pot sluji ca preot. Ce aş putea face mai bine şi mai folositor nu mie, ci parohiei ?"

Sunt atâtea de făcut, ca femeie, într-o biserică ! Sunt atâţia pomi în grădina Domnului ! Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul ! Dar nu, dv vreţi să mergeţi direct la singurul pom oprit.

Dacă dv credeţi în Dumnezeu şi credeţi că Isus a fost şi este Dumnezeu întrupat, atunci desigur că sunteţi la curent cu faptul că El a întemeiat Biserica şi că a promis că o va asista neîncetat. Nu ar fi ciudat ca Dumnezeu să nu îşi ţină promisiunile ? El, vorbind apostolilor Săi, le-a spus: "cine vă va asculta pe voi, pe Mine Mă va asculta!" Desigur, nu S-a referit numai la persoanele aflate fizic de faţă, fiindcă ar înseamna să credem că Biserica a încetat odată cu moartea lui Ioan, ultimul apostol. Dar Isus a vorbit despre o Biserică pe care nici porţile iadului nu o pot dărâma. S-a referit la urmaşii apostolilor, investiţi de Petru şi de ceilalţi prin ordinare sacră, dintre care primul a fost Matia, într-un lanţ neîntrerupt până azi. În ce fel dv Îl ascultaţi pe Isus, ascultând de apostolii de azi ai Lui ?

[ioanna]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deocamdată, până când femeile vor putea primi ordinarea sacră în BO, ele pot face destule lucruri. De exemplu, de obicei ele fac prescurile. Aţi făcut vreodată o prescură ? V-a trecut prin gând să mergeţi la preotul paroh şi să spuneţi: "părinte, eu aş vrea să fac prescuri, daţi-mi sigiliul Domnului să îl imprim pe ele !" De obicei, femeile se ocupă de cateheza copiilor. Aţi fost la preotul paroh să-i spuneţi: "părinte, eu cred că aş putea face mult pentru a le transmite copiilor credinţa. Daţi-mi binecuvântare ca să formez un grup de copii în parohie !". De obicei, femeile sunt naşe de botez. Când aţi fost la preot să îi spuneţi: "părinte, eu aş vrea să botez un copil sărman, care nu are pe nimeni să-i fie naşă !" De obicei, femeile se ocupă mai mult de activitatea socială dintr-o parohie. Aţi fost să-l întrebaţi pe preot: "părinte, daţi-mi o listă a bătrânilor şi celor nevoiaşi din parohie, ca să merg să îi ajut !"
Sau, încă şi mai bine: când aţi fost la preotul pe care vi l-a rânduit Domnul să-l întrebaţi: "părinte, eu simt o nevoie irepresibilă să ajut în parohie. Ziua şi noaptea eu mă gândesc cum aş putea să slujesc mai mult oamenilor, până acolo încât mă obsedează ideea că nu pot sluji ca preot. Ce aş putea face mai bine şi mai folositor nu mie, ci parohiei ?"

Sunt atâtea de făcut, ca femeie, într-o biserică ! Sunt atâţia pomi în grădina Domnului ! Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul ! Dar nu, dv vreţi să mergeţi direct la singurul pom oprit.

Dacă dv credeţi în Dumnezeu şi credeţi că Isus a fost şi este Dumnezeu întrupat, atunci desigur că sunteţi la curent cu faptul că El a întemeiat Biserica şi că a promis că o va asista neîncetat. Nu ar fi ciudat ca Dumnezeu să nu îşi ţină promisiunile ? El, vorbind apostolilor Săi, le-a spus: "cine vă va asculta pe voi, pe Mine Mă va asculta!" Desigur, nu S-a referit numai la persoanele aflate fizic de faţă, fiindcă ar înseamna să credem că Biserica a încetat odată cu moartea lui Ioan, ultimul apostol. Dar Isus a vorbit despre o Biserică pe care nici porţile iadului nu o pot dărâma. S-a referit la urmaşii apostolilor, investiţi de Petru şi de ceilalţi prin ordinare sacră, dintre care primul a fost Matia, într-un lanţ neîntrerupt până azi. În ce fel dv Îl ascultaţi pe Isus, ascultând de apostolii de azi ai Lui ?

Ati subliniat foarte frumos aceste aspecte ale slujirii femeilor in Biserica, aceste forme ale vocatiei particulare a diaconatului. Biserica s-a guvernat intotdeauna dupa principiul echitatii, nu egalitatii, sarcinile fiind impartite intre membrii comunitatii. Mi-ati adus aminte de anii copilariei, cand imi vedeam bunica facand periodic prescura pentru Biserica, caci a aduce daruri la altar era si este o practica normala. Preotul ne spunea mereu sa aducem paine (daca nu poti face prescura) pentru cei nevoiasi. Deobicei urcam sus la cor cu altii copii si priveam fascinati spectacolul din sala, priveam Mireasa (Biserica) impodobita cu o garderoba spelendida, mostenita (traditia-pictura murala), ascultam Liturghia si corul melodios al femeilor, contemplam aceasta "imparatie" ce-si dezvaluia in fata noastra frumusetea sa dumnezeiasca, ambianta inaltatoare de rugaciune. Fiecare copil ne alegeam o "scena"favorita de pe perete, un Sfant al nostru, eram politically correct de mici, nu-i incurcam. Parintele se mai amuza de noi, iar cand mergeam la Spovedania, ne intampina din prima cu" tu care esti? sf Andrei?" ":))) era musai sa-l includa in spovedanie, ca era "al nostru", de obicei cand ne dadea sfaturi facea o trimitere la "protectorul" pe care ni l-am ales si asa saptamanal aflam cate ceva nou. Cu ajutorul Lui Dumnezeu vom termina odata biserica noua, ca si copiii din generatia actuala sa nu fie privati de nimic din ce am avut noi, sa le oferim acest dar al iubirii si comuniunii in biserica, asa cum l-am primit si noi de la parintii nostri si ei de la inaintasii lor.

@Adriana: citatul respectiv nu l-am dat pentru a bate un apropo in privinta credintei tale,ci sa subliniez ca mai exista oameni care au aceasta atitudine de vesnica nemultumire, care comenteaza si vocifereaza, insa care nu se implica, prefera sa ramana spectatori. ( dai senzatia ca te asemei cu ei, ma refer strict la atitudinea de vesnica nemultumire)

[Adriana3]

În prealabil postat de ioanna

Ati subliniat foarte frumos aceste aspecte ale slujirii femeilor in Biserica, aceste forme ale vocatiei particulare a diaconatului. Biserica s-a guvernat intotdeauna dupa principiul echitatii, nu egalitatii, sarcinile fiind impartite intre membrii comunitatii. Mi-ati adus aminte de anii copilariei, cand imi vedeam bunica facand periodic prescura pentru Biserica, caci a aduce daruri la altar era si este o practica normala. Preotul ne spunea mereu sa aducem paine (daca nu poti face prescura) pentru cei nevoiasi. Deobicei urcam sus la cor cu altii copii si priveam fascinati spectacolul din sala, priveam Mireasa (Biserica) impodobita cu o garderoba spelendida, mostenita (traditia-pictura murala), ascultam Liturghia si corul melodios al femeilor, contemplam aceasta "imparatie" ce-si dezvaluia in fata noastra frumusetea sa dumnezeiasca, ambianta inaltatoare de rugaciune. Fiecare copil ne alegeam o "scena"favorita de pe perete, un Sfant al nostru, eram politically correct de mici, nu-i incurcam. Parintele se mai amuza de noi, iar cand mergeam la Spovedania, ne intampina din prima cu" tu care esti? sf Andrei?" ":))) era musai sa-l includa in spovedanie, ca era "al nostru", de obicei cand ne dadea sfaturi facea o trimitere la "protectorul" pe care ni l-am ales si asa saptamanal aflam cate ceva nou. Cu ajutorul Lui Dumnezeu vom termina odata biserica noua, ca si copiii din generatia actuala sa nu fie privati de nimic din ce am avut noi, sa le oferim acest dar al iubirii si comuniunii in biserica, asa cum l-am primit si noi de la parintii nostri si ei de la inaintasii lor.

@Adriana: citatul respectiv nu l-am dat pentru a bate un apropo in privinta credintei tale,ci sa subliniez ca mai exista oameni care au aceasta atitudine de vesnica nemultumire, care comenteaza si vocifereaza, insa care nu se implica, prefera sa ramana spectatori. ( dai senzatia ca te asemei cu ei, ma refer strict la atitudinea de vesnica nemultumire)

Si eu ti-am pus intrebarea cu Sf. Ioan Botezatorul-Sf. Ilie tocmai pentru a-ti atrage atentia ca nu iti este permis sa judeci cele pe care nu le cunosti despre altii.

[ioanna]

În prealabil postat de Adriana3

Si eu ti-am pus intrebarea cu Sf. Ioan Botezatorul-Sf. Ilie tocmai pentru a-ti atrage atentia ca nu iti este permis sa judeci cele pe care nu le cunosti despre altii.

Tu vorbesti de judecat oamenii? pana si pe Sfintii Parinti ti-ai permis sa-i judeci :) Ti-am spus parerea mea, pe baza celor scrise de tine, asa cum ni te-ai dezvaluit pe forum. Tu insasi ai recunoscut nelinistea si ceea ce te framanta, faptul ca te simti discriminata, abuzata etc. eu am rezumat-o prin "stare de vensnica nemultumire".

[Adriana3]

În prealabil postat de ioanna

Tu vorbesti de judecat oamenii? ti-am spus parerea mea, pe baza celor scrise de tine, asa cum ni te-ai dezvaluit pe forum. Tu insasi ai recunoscut nelinistea si ceea ce te framanta, faptul ca te simti discriminata, abuzata etc. eu am rezumat-o prin "stare de vensnica nemultumire".

Eu m-am referit la partea "care nu se implica, prefera sa ramana vesnic spectatori".
La asta m-am referit cand am zis ca judeci fara sa cunosti.

Cat despre sfinti, n-am judecat nimic, am spus adevarul: nu am voie sa ii numesc parinti, iar cei dintre ei care s-au pronuntat in nume personal pentru diferente in Biserica pentru drepturi mai putine pentru femei fata de barbati, au discriminat. Este un pur adevar, nu judecata. Nu am zis deloc ca nu ar fi sfinti, asta ar fi insemnat sa judec. Sunt sfinti dar asta nu inseamna ca am de invatat de la ei sa accept discriminarea. Omul poate gresi din nebagare de seama, poate trai intr-un mediu cultural de asa natura incat sa nu isi dea seama ca exista discriminare, ori aceasta nebagare de seama Dumnezeu nu o ia in nume de rau. Cand insa traiesti intr-un mediu care iti permite sa deschizi ochii, nu se mai poate numi nebagare de seama faptul de a-i tine in continuare inchisi si cu atat mai mult sa imiti nebagarea de seama a altora la care era justificata prin timpul in care a trait.