Inchizitia

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cu alte cuvinte, Papa a greşit în următoarele două situaţii:
1) când a chemat la luptă împotriva expansiunii islamice
şi
2) când nu a chemat la luptă împotriva expansiunii islamice.

Din nou constat că vă plac sofismele. E o diferenţă între a ataca şi a te apăra.

[Erethorn]

În prealabil postat de N.Priceputu

Din nou constat că vă plac sofismele. E o diferenţă între a ataca şi a te apăra.

La data la care bizantinii au cerut ajutor militar catolic, furnizand astfel pretextul primei cruciade, nu prea exista aceasta diferenta.

Ca mai tarziu, s-a constatat ca, datorita nu in ultimului rand duplicitatii bizantine, apusenii au hotarat sa pastreze pentru ei teritoriile cucerite, e alta problema.

[laurastifter]

Oare Mântuitorul Hristos, dacă I-am cere permisiunea de a reînfiinţa Inchiziţia, cum ar reacţiona? Cred că în felul următor:

51.Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. 52.Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. 53.Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. 54.Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? 55.Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. 56.Şi s-au dus în alt sat.


Doamne ajută!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.

Exact acesta a fost scopul Inchiziţiei. Să nu se piardă suflete, să fie mântuiţi cât mai mulţi.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Exact acesta a fost scopul Inchiziţiei. Să nu se piardă suflete, să fie mântuiţi cât mai mulţi.

Daca acesta a fost scopul ei, ma intreb de ce nu mai exista Inchizitia si astazi, ca doar si azi mai trebuie sa se mantuiasca oamenii.

În prealabil postat de nutucutu

in fata Judecatorului, va fi mai bine pentru dumneavoastra ca ati fost la biserica in fiecare duminica, obligat, sau ca ati lipsit de la biserica, liber fiind?

E aberant sa crezi ca mergand la biserica cu forta, vei rezolva ceva sau te vei mantui. Poti obliga un om sa mearga la biserica, dar nu-l poti obliga sa creada si sa-si ridice inima sus la El. Mersul la biserica nu te face credincios, la fel cum statul in garaj nu te face masina.

"Nimeni sa nu sileasca pe aproapele sau, nici macar pentru a-i face bine. Nici Domnul nu intra nechemat."-Nicolae Steinhardt

[Mihnea Dragomir]

Inchiziţia există şi azi şi (să sperăm) va exista mereu, doar sub alt nume: Congregaţia pentru Doctrina Credinţei.
Ceea ce nu mai există sunt statele creştine. Statele de azi nu mai solicită Congregaţia pentru Doctrina Credinţei să se pronunţe dacă o cutare ori cutare faptă este sau nu vrăjitorie deoarece vrăjitoria nu mai este incriminată. Tot aşa cum sacrilegiul nu mai este incriminat, avortul nu mai este incriminat, sodomia nu mai este incriminată, adulterul nu mai este incriminat. În curând, nu va mai fi nici prostituţia şi, probabil, nici pederastia.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Melissa

E aberant sa crezi ca mergand la biserica cu forta,

Eu nu am auzit ca Inchiziţia să fie solicitată pentru nemersul la Biserică, acest lucru nefiind niciodată incriminat în nicio legislaţie.
A existat un obicei în satele săseşti (protestante) de la noi ca, cei care nu vin la biserică (afară de binecuvântate motive) să primească o amendă comunitară. Banii se depuneau într-o ladă, numită lada Vecinătăţii (o "Vecinătate" era o subdiviziune a unui sat). Periodic, se deschidea lada şi, cu banii adunaţi acolo, se dădea o petrecere frumoasă, în care băieţii şi fetele dansau în jurul unui brad aflat, de regulă, în faţa bisericii. În multe sate, acel brad există şi azi.

Motivul pentru care nemersul la biserică nu trebuie incriminat, pe când vrăjitoria da, este acela că cel care nu merge la biserică îşi face rău sieşi, încălcând o poruncă a Bisericii. Dimpotrivă, cel care recurge la vrăjitorie face rău altora şi încalcă o poruncă a lui Dumnezeu. Chiar porunca numărul 1.

[laurastifter]

Catalin, Doamne ajută! :)
Aşa ştiam, că Papa Ioan Paul al II-lea, atunci când a mers într-o vizită oficială în Grecia, a cerut scuze în numele B C pentru cruciada a IV-a (1202-1204), încheiată prin cucerirea Constantinopolului. Credeam că şi-a cerut scuze şi pentru existenţa Inchiziţiei, dar dacă nu a fost aşa... În orice caz, această atitudine deschisă, capacitatea acestui Papă de a recunoaşte adevărul istoric ar trebui să-i îndemne la o mai profundă reflecţie pe creştinii catolici... M-aş bucura ca ei să recunoască faptul că ideologia potrivit căreia păcătoşii pot fi ucişi în numele Domnului este o erezie gravă, care nu are nicio legătură cu religia creştină. Creştinii catolici autentici nu ar fi capabili nici măcar să asiste la o execuţie prin ardere pe rug (sunt sigură, deoarece cunosc doi creştini catolici deosebit de credincioşi, cărora cred că le-ar fi milă şi să lovească un animal) şi totuşi, în încercarea de a-şi apăra propria confesiune, susţin idei pe care ei înşişi nu le-ar practica niciodată. De aceea, am încercat să arăt că răposatul papă a fost foarte ostil ideii de război religios (cel puţin, aşa ştiam).
În privinţa întrebării referitoare la patriarhii ortodocşi care ar fi condamnat la moarte... Personal nu ştiu să fi existat în istoria Bisericii noastre vreun asemenea caz. Au existat, aşa cum spuneai şi tu, caterisiri şi excomunicări, dar nu ucideri. Ceea ce am încercat să susţin în mesajul anterior a fost ideea că, dacă mi s-ar demonstra, cu argumente istorice, că un anumit ierarh ortodox a comis crime în numele credinţei, i-aş critica atitudinea fără nicio mustrare de conştiinţă... şi n-aş ezita să numesc o astfel de faptă "crimă abominabilă" şi chiar "blasfemie", cu toate că ar fi fost săvârşită de către un ortodox. De ce? Tocmai pentru că, dacă ar fi existat un astfel de caz, autorul faptei ar fi căzut din credinţă, în urma acţiunilor sale contrare iubirii creştine. Deci, înţeleg să-mi mărturisesc credinţa ortodoxă, argumentând dogmele noastre, cinstindu-i pe Sfinţii noştri, practicând şi promovând rânduielile din cultul divin public ortodox, dar nicidecum apărând, fără niciun motiv, greşelile ierarhului x din secolul y, doar pentru că acel ierarh s-ar fi pretins ortodox şi şi-ar fi justificat păcatele prin apartenenţa la Ortodoxie. Cred că fanatismul este un păcat cel puţin la fel de grav ca necredinţa. De ce spun "cel puţin la fel de grav"? Deoarece un necredincios, de multe ori, îşi pune în pericol doar propria mântuire, relaţia sa cu Dumnezeu, în timp ce fanaticii, prin nebunia lor spirituală, îi îndepărtează şi pe alţii de Hristos.

Cunosc personal atei care sunt incapabili de a înţelege distincţia dintre creştinism şi imoralitatea unui anumit cleric, dintre învăţătura revelată de Domnul Iisus şi războaiele politico-religioase organizate în anumite perioade istorice. Este trist... De aceea, încercam să-i conving pe confraţii catolici de pe forum (observ că fără succes, din păcate) că, pentru a-şi mărturisi corect credinţa, trebuie să se delimiteze clar de păcatele şi ideologiile din vremuri apuse. În caz contrar, vor contribui, fără voia lor, la îndepărtarea oamenilor de credinţă... Este foarte gravă situaţia. Să ne imaginăm cum ar reacţiona un suflet rătăcit de la adevăr, plin de îndoieli care, încercând să-L caute pe Dumnezeu, ar decide să intre pe un forum religios şi, intrând aici, ar observa că mai există creştini care susţin că anumite persoane ar trebui pedepsite cu moartea. Acei semeni ai noştri slabi în credinţă, pentru a căror întoarcere la adevăr suntem responsabili (cum scria, într-un mesaj mai vechi, domnul Mihnea Dragomir), nu ar avea de unde să ştie că noi aici purtăm o polemică interconfesională şi că, de fapt, catolicii de pe forum nu ar participa niciodată la păcatul uciderii.
Dacă stau bine să mă gândesc, cred că noi, creştinii, ar trebui să dezaprobăm şi ideea de excomunicare. Sunt sigură că Dumnezeul nostru Cel iubitor, Care Şi-a dat viaţa pe cruce inclusiv pentru vrăjmaşii Săi (pentru cei arşi pe rug de Inchiziţie), nu vrea ca vreun suflet să fie exclus din Bserică, ci voia Sa este mântuirea întregii omeniri, potrivit Sfântului Apostol Pavel care ne încredinţează că Dumnezeu "voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină". Sfântul Ioan Gură de Aur îi sfătuia pe credincioşi să nu pronunţe cuvântul "anatema" împotriva nimănui (nici chiar împotriva celor adormiţi, a căror judecată particulară a avut deja loc), căci doar Dumnezeu are dreptul de a decide în privinţa sufletelor omeneşti.
Aş dori să închei mesajul cu un citat al părintelui Nicolae Steinhardt - un creştin autentic, probabil chiar un sfânt al vremii noastre : "Nimeni nu vine cu sila la Hristos. Nimeni nu poate impune altuia punctul său de vedere" (Dăruind vei dobândi).

O seară binecuvântată!

Dumnezeu să fie cu noi toţi!

Laura Stifter

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

Catalin, Doamne ajută! :)
Să ne imaginăm cum ar reacţiona un suflet rătăcit de la adevăr, plin de îndoieli care, încercând să-L caute pe Dumnezeu, ar decide să intre pe un forum religios şi, intrând aici, ar observa că mai există creştini care susţin că anumite persoane ar trebui pedepsite cu moartea. Acei semeni ai noştri slabi în credinţă, pentru a căror întoarcere la adevăr suntem responsabili (cum scria, într-un mesaj mai vechi, domnul Mihnea Dragomir), nu ar avea de unde să ştie că noi aici purtăm o polemică interconfesională şi că, de fapt, catolicii de pe forum nu ar participa niciodată la păcatul uciderii.

Despre pedeapsa cu moartea s-a mai scris, există un topic numai despre asta. După cum se ştie, atât statele catolice, cât şi cele ortodoxe au prevăzut, până în urmă cu câteva decenii, pedeapsa cu moartea, care nu trebuie confundată cu uciderea. Despre aceste lucruri am scris un articol aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/1...sa-cu-moartea/

Să revenim, deci, la subiectul topicului, care este Inchiziţia.