Inchizitia

[nutucutu]

În prealabil postat de AlinB

In mod evident, exista in unii pasiunea de a da cu pumnul, de a zdrobi capete, de a arde pe rug, problema e ca un minim de simt moral nu-i lasa sa faca din aceasta placere un scop in sine, asadar simt nevoie sa aduca o justificare cu aparente morale la aceste gesturi de cruzime, incercand sa le altoiasca pe credinta crestina, Evanghelie, o aparenta si ipocrita grija de aproapele, care de altfel este si el pe lista de asteptare a purificarii prin foc (la propriu), ca nu se stie ce pacate smintitoare mai are..

In mod evident, exista in unii pasiunea de a da cu pumnul, de a zdrobi capete, de a... Mie mi se pare ca este exact ceea ce faceti dumneavoastra. Razboaiele izbuncesc pentru ca in noi insine nu avem pace si atunci din prea plinul inimii se nasc vorbele si actiunile noastre. Nu uitati ca din cele 7 biserici, cea care a avut atributul de "caldicica" a fost aruncata afara. Si ca vorbim de Inchizitie, numai "caldicica" nu a fost ea. In aceast mare avint patriotic pe care il afisati va intreb: daca miine ar fi sa va infatisati in fata Domnului, miine va fi ziua in care veti muri, oare, in fata Judecatorului, va fi mai bine pentru dumneavoastra ca ati fost la biserica in fiecare duminica, obligat, sau ca ati lipsit de la biserica, liber fiind? Sau alta intrebare: oare va fi mai greu pentru papii catolici care vor trebui sa dea socoteala pentru 2000 de morti pe care i-a facut Inchizitia in 700 ani de existenta sau pentru patriarhii Bisericii Ortodoxe Romane care asa au avut grija de turma lor ca in fiecare an crestinii ucid 250.000 prunci nenascuti?

[AlinB]

În prealabil postat de nutucutu

In mod evident, exista in unii pasiunea de a da cu pumnul, de a zdrobi capete, de a... Mie mi se pare ca este exact ceea ce faceti dumneavoastra. Razboaiele izbuncesc pentru ca in noi insine nu avem pace si atunci din prea plinul inimii se nasc vorbele si actiunile noastre. Nu uitati ca din cele 7 biserici, cea care a avut atributul de "caldicica" a fost aruncata afara. Si ca vorbim de Inchizitie, numai "caldicica" nu a fost ea. In aceast mare avint patriotic pe care il afisati va intreb: daca miine ar fi sa va infatisati in fata Domnului, miine va fi ziua in care veti muri, oare, in fata Judecatorului, va fi mai bine pentru dumneavoastra ca ati fost la biserica in fiecare duminica, obligat, sau ca ati lipsit de la biserica, liber fiind? Sau alta intrebare: oare va fi mai greu pentru papii catolici care vor trebui sa dea socoteala pentru 2000 de morti pe care i-a facut Inchizitia in 700 ani de existenta sau pentru patriarhii Bisericii Ortodoxe Romane care asa au avut grija de turma lor ca in fiecare an crestinii ucid 250.000 prunci nenascuti?

Intr-adevar, caldicica n-a fost Inchizita ca pregatea niste focuri de mama mama.
Si sa nu uitam de torturile, ca numai "caldicele" nu erau.

Stiti care era logica din spatele lor? Ca daca sunteti de partea adevarului, Dumnezeu va va da tarie sa rezistati, daca nu rezistati, sunteti o mincinoasa.
Daca maine biserica romano-catolica, va re-introduce aceasta "logica" la nivel generalizat ce ziceti, dumneavoastra personal veti ramane sa validati logica sau va luati picioarele la spinare?
In orice caz, stiu ce vor face majoritatea romano-catolicilor.

2000 morti doar? Tare m-as mira. Ati pus la socoteala si cruciadele?
Unii zic ca doar Inchizitia a facut 50 milioane de victime.
Nu zic ca or fi avand dreptate, dar sunt curios de sursa cifrelor, ambele mi se par oarecum extreme.

Si cum ramane cu familiile celor ucisi, cu cei care i-a indepartat de credinta prin aceasta pseudo-evanghelie predicata dupa cum ati spus timp de 700 ani, cu atata convingere incat, dupa cum vedeti, unora din tovarasii dvs. de credinta le este pe plac si acum, transformandu-se in avocatii Inchizitiei?
Pardon, a "Sfintei Inchizitii", ca asa o numiti.

Pastorul nu este vinovat pentru oaia care nu asculta de vocea lui si behaie dupa lup.
Dar in schimb este vinovat pentru oile care cu mana lui le-a trecut prin frigare si le-a azvarlit la lupi.

În prealabil postat de AlinB

Pastorul nu este vinovat pentru oaia care nu asculta de vocea lui si behaie dupa lup.
Dar in schimb este vinovat pentru oile care cu mana lui le-a trecut prin frigare si le-a azvarlit la lupi.

:-)) frumos..Dar mai sunt si oi care se cred pastori..:-))

[laurastifter]

Dragi fraţi creştini,
Cred că, într-un anumit sens, toţi participanţii la această discuţie au dreptate... întrucât toţi suntem de acord în privinţa faptului că aspectul esenţial al existenţei este relaţia cu Dumnezeu şi promovarea credinţei în societate.
Neînţelegerea, în opinia mea, provine din încercarea fiecăruia dintre noi de a apăra faptele înaintaşilor noştri din confesiunea căreia îi aparţinem. Astfel, din dorinţa legitimă de a-şi apăra propria confesiune, confraţii catolici încearcă să justifice existenţa Inchiziţiei şi-i acuză pe patriarhii ortodocşi de crime, iar ortodocşii susţin că, de fapt, Biserica Romano-Catolică este responsabilă pentru arderile pe rug practicate, în Evul Mediu, în numele credinţei creştine. Astfel, din punctul meu de vedere, cauza neînţelegerii dintre noi este faptul că exprimăm aceleaşi idei în termeni diferiţi: toţi suntem de acord că orice crimă este păcat deosebit de grav, indiferent de pretextele folosite de criminali; toţi suntem conştienţi de faptul că vrăjitoria şi ideologiile necreştine constituie, de asemenea, păcate şi maladii spirituale care-i pot îndepărta de Dumnezeu pe cei care se lasă amăgiţi. Totuşi, cred că singura problemă în această discuţie constă în faptul că noi asociem crimele unor fanatici cu religia creştină - "religia iubirii" şi a adevărului. Domnul nostru Iisus Hristos, în Care noi toţi credem din întreaga noastră fiinţă, ne-a poruncit, în cuvinte clare şi imposibil de răstălmăcit, iubirea faţă de vrăjmaşi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi şi rugaţi-vă pentru cei care vă vatămă şi vă prigonesc". În categoria celor care ne "vatămă" şi ne "prigonesc" se încadrează, cu siguranţă şi adversarii Bisericii - vrăjitorii, masonii şi toţi cei enumeraţi în comentariile de la acest topic - a căror intenţie este aceea de a ne produce cel mai mare rău, despărţindu-ne de Dumnezeu. De aceea, convieţuirea cu astfel de persoane este un prilej de a pune în practică porunca divină a iubirii duşmanilor. Acest fapt cred că ne este tuturor clar. Din acest motiv, acei "creştini" din istorie (ortodocşi sau catolici, n-are nicio importanţă!) care, în numele credinţei, au practicat crime sunt apostaţi şi trădători ai lui Hristos. Limbajul meu este excesiv de dur? În acest caz, îmi voi reformula ideea într-un mod şi mai intransigent: cei care au ucis oameni în numele lui Hristos (indiferent că au fost ortodocşi sau catolici) au renegat credinţa şi au păcătuit împotriva Duhului Sfânt, atribuindu-I Acestuia idei şi practici anticreştine şi distructive. Fanatismul - păcat deosebit de grav - este o trădare a credinţei pentru că, ucigând în numele Dumnezeului iubirii, cei care au căzut în această patimă au renegat însăşi esenţa creştinismului - dragostea şi iertarea - căzând astfel în cea mai gravă formă de apostazie. Pentru mine (şi cred că pentru mulţi alţi creştini ortodocşi) nu este nicio problemă să combat, cu toate argumentele care-mi vin în minte, crimele ortodocşilor comise în numele religiei, pentru că acei nefericiţi nu mai sunt creştini, ci fanatici şi, prin urmare, trădători ai lui Hristos. Am întâlnit un ateu care susţinea, în mod total ilogic, ideea că religia creştină este falsă şi, prin urmare, nu ar mai trebui să existe. Care era principalul său argument? Tocmai existenţa Inchiziţiei şi imoralitatea unora dintre preoţii ortodocşi din zilele noastre. Am încercat să-i explic faptul că adevărul sau falsitatea unei concepţii filosofice sau religioase nu se poate demonstra/combate prin sofisme, confundând persoanele cu ideile, ci printr-o analiză obiectivă, "sine ira et studio", a principiilor acelui sistem de gândire. Nu ader sau blamez o credinţă, în funcţie de atitudinea aderenţilor, ci doar în funcţie de ideile existente în acea concepţie de viaţă. Pentru a înţelege cât de copilărească este această idee folosită de către atei drept argument al necredinţei lor, voi încerca să schiţez un astfel de raţionament sofistic naiv: un credincios, după ce a ieşit din biserică, a aruncat câteva hârti pe spaţiul verde din faţa blocului, cu toate că exista un coş de gunoi în apropiere; credinciosul respectiv era ortodox; concluzia ar fi că Ortodoxia este împotriva protejării mediului. :)) Înţelegeţi eroarea de logică?
De aceea, faptul că unii fanatici au pronunţat sentinţe contrare raţiunii în numele sfintei noastre credinţe creştine nu poate fi un argument împotriva creştinismului sau a Bisericii Catolice, ci ne poate conduce doar la concluzia că acei nefericiţi au folosit credinţa cea adevărată pentru a-şi justifica ura împotriva semenilor şi că, cel mai probabil (nefericiţii!) şi-au pierdut mântuirea. O dovadă a faptului că Biserica Romano-Catolică nu este responsabilă pentru crimele petrecute în Evul Mediu este poziţia admirabilă a vrednicului de pomenire Papă Ioan Paul al II-lea, beatificat recent de către B C. Dacă acest creştin autentic a condamnat războaiele religioase şi orice formă de ură practicată sub pretextul apărării credinţei, înseamnă că şi credincioşii catolici, fiindu-i fideli Papei, vor înţelege (sau au înţeles deja) că cei care au aprins focul pentru a lua viaţa semenilor lor, chiar în clipa luării acelei decizii, şi-au pregătit lor înşile flăcările Iadului. Nu am obiceiul de a ţine astfel de discursuri... :) Dar consider că este absolut necesar ca, solidarizându-ne între noi, strângând rândurile în jurul lui Hristos, Mântuitorul nostru, să ne dezicem de orice ideologie anacronică ce i-ar putea îndepărta de adevăr pe cei mai sceptici şi ar putea constitui pentru atei argumente în susţinerea necredinţei lor.
Sper că mi-aţi înţeles mesajul... În loc să-i apărăm pe trădătorii poruncilor lui Dumnezeu care şi-au întinat conştiinţele prin crime (indiferent de confesiunea lor), ar fi mult mai util să-L mărturisim împreună pe Hristos Dumnezeu, Cel Care nu doreşte moartea păcătoşilor, ci întoarcerea lor. Pentru Domnul nostru Iisus Hristos, Stăpânul vieţii noastre, Nădejdea şi Bucuria inimilor noastre, un singur suflet omenesc valorează mai mult decât lumea întreagă. :) Cum am putea crede că El Se bucură văzând dezbinarea credincioşilor Săi şi - cu mult mai grav - încercarea unora de a-şi justifica păcatele, răstălmăcind învăţătura Evangheliei? Inchiziţia, anumiţi clerici ortodocşi ş. a. m. d. au practicat crime nu pentru că aşa le dicta conştiinţa, ci pentru că, în contextul istoric de atunci, războaiele şi uciderile erau fapte foarte des întâlnite. Vlad Ţepeş nu şi-a tras adversarii în ţeapă pentru că aşa a visat el noaptea, ci fiindcă acel groaznic supliciu era practicat în multe state ale vremii şi părea ceva normal, o formă de apărare împotriva celor răi. Aceasta este situaţia... Vlad Ţepeş rămâne un mare domnitor al Ţării Româneşti, ale cărui merite nu pot fi contestate, dar nici nu ne putem declara nostalgici ai tragerii infractorilor în ţeapă. :) La fel este, cred, cazul cruciadelor, Inchiziţiei şi cazul altor forme de represiune împotriva ereticilor. Dacă cei mai mulţi dintre creştini nici nu puteau citi Sfânta Scriptură (deoarece nu cunoşteau limbi clasice, iar Biblia nu fusese tradusă în limbile moderne), credeau orice le spuneau anumiţi dictatori ai vremii - inclusiv că Hristos i-a trimis în cruciadă şi le-a poruncit să ardă ereticii pe rug. Este trist, dar nu toţi cei care se numesc "creştini" sunt demni de acest nume. Nu toţi cei care, în Evul Mediu, s-au declarat "catolici" au fost membrii fideli ai Bisericii pe care susţineau că o apără.

Să ne ajute Dumnezeu pe toţi să fim vrednici de numele de creştini, arătându-ne prin fapte fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Hristos prin har!

Hristos în mijlocul nostru!

Laura Stifter

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

De aceea, faptul că unii fanatici au pronunţat sentinţe contrare raţiunii în numele sfintei noastre credinţe creştine nu poate fi un argument împotriva creştinismului sau a Bisericii Catolice, ci ne poate conduce doar la concluzia că acei nefericiţi au folosit credinţa cea adevărată pentru a-şi justifica ura împotriva semenilor şi că, cel mai probabil (nefericiţii!) şi-au pierdut mântuirea. O dovadă a faptului că Biserica Romano-Catolică nu este responsabilă pentru crimele petrecute în Evul Mediu este poziţia admirabilă a vrednicului de pomenire Papă Ioan Paul al II-lea, beatificat recent de către B C. Dacă acest creştin autentic a condamnat războaiele religioase şi orice formă de ură practicată sub pretextul apărării credinţei

Draga Laura, nu stiu daca ai citit cu atentie ceea ce s-a scris la acest subiect. In primul rand niciun papa nu a condamnat inchizitia sau cruciadele, ci exagerarile lor. Pentru BC inchizitia se numeste Sfanta Inchizitie, nu poate fi condamnata. Apoi unii inchizitori au fost facuti sfinti de BC, nu sunt unii fanatici.
In al doilea rand unde ai citit ca un patriarh ar fi condamnat la moarte pe cineva? Caterisit inseamna demis din treapta ierarhica, in cazul de fata de mitropolit si devenit simplu calugar. Exista ceva si mai greu impotriva ereticilor, anatema, care inseamna excluderea din Biserica.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Draga Laura, nu stiu daca ai citit cu atentie ceea ce s-a scris la acest subiect. In primul rand niciun papa nu a condamnat inchizitia sau cruciadele, ci exagerarile lor.

Corect. Foarte bună observaţie.

Pentru BC inchizitia se numeste Sfanta Inchizitie

Iarăşi, corect. Pentru un maximum de rigurozitate, acest organ al Bisericii s-a numit până în urmă cu puţine decenii: Sfântul Oficiu al Inchiziţiei.

Deasemenea, cruciadele sunt adesea numite Sfintele Cruciade. Şi în cazul lor, Papa şi-a cerut scuze nu pentru existenţa lor, ci pentru excesele şi deturnările care s-au făcut atunci când Biserica a scăpat situaţia de sub control, cea mai regretabilă fiind tâlhărirea Constantinopolului în anul 1204.

De altfel, mi se pare tipic şi amuzant în acelaşi timp faptul că mulţi ortodocşi din România (probabil aceiaşi care au ce au cu Sfânta Inchiziţie şi Sfintele Cruciade) îi acuză pe catolici pentru faptul că nu au furnizat destule ajutoare militare în rarele situaţii în care domnitorii români s-au opus turcilor. Cu alte cuvinte, Papa a greşit în următoarele două situaţii:
1) când a chemat la luptă împotriva expansiunii islamice
şi
2) când nu a chemat la luptă împotriva expansiunii islamice.

[Erethorn]

Privitor la atributul Bisericii de a incerca sa impuna o anumita politica seculara: oare nu BOR, in mod oficial, precum si ortodocsii romani, in mod neoficial, au protestat acum cativa ani, cand s-a dezincriminat homosexualitatea, din punct de vedere al legii penale, prin abrogarea art. 200 C.p. ?!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cu alte cuvinte, Papa a greşit în următoarele două situaţii:
1) când a chemat la luptă împotriva expansiunii islamice
şi
2) când nu a chemat la luptă împotriva expansiunii islamice.

Din nou constat că vă plac sofismele. E o diferenţă între a ataca şi a te apăra.

[Erethorn]

În prealabil postat de N.Priceputu

Din nou constat că vă plac sofismele. E o diferenţă între a ataca şi a te apăra.

La data la care bizantinii au cerut ajutor militar catolic, furnizand astfel pretextul primei cruciade, nu prea exista aceasta diferenta.

Ca mai tarziu, s-a constatat ca, datorita nu in ultimului rand duplicitatii bizantine, apusenii au hotarat sa pastreze pentru ei teritoriile cucerite, e alta problema.

[laurastifter]

Oare Mântuitorul Hristos, dacă I-am cere permisiunea de a reînfiinţa Inchiziţia, cum ar reacţiona? Cred că în felul următor:

51.Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. 52.Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. 53.Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. 54.Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? 55.Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. 56.Şi s-au dus în alt sat.


Doamne ajută!