Inchizitia

[laurastifter]

Catalin, Doamne ajută! :)
Aşa ştiam, că Papa Ioan Paul al II-lea, atunci când a mers într-o vizită oficială în Grecia, a cerut scuze în numele B C pentru cruciada a IV-a (1202-1204), încheiată prin cucerirea Constantinopolului. Credeam că şi-a cerut scuze şi pentru existenţa Inchiziţiei, dar dacă nu a fost aşa... În orice caz, această atitudine deschisă, capacitatea acestui Papă de a recunoaşte adevărul istoric ar trebui să-i îndemne la o mai profundă reflecţie pe creştinii catolici... M-aş bucura ca ei să recunoască faptul că ideologia potrivit căreia păcătoşii pot fi ucişi în numele Domnului este o erezie gravă, care nu are nicio legătură cu religia creştină. Creştinii catolici autentici nu ar fi capabili nici măcar să asiste la o execuţie prin ardere pe rug (sunt sigură, deoarece cunosc doi creştini catolici deosebit de credincioşi, cărora cred că le-ar fi milă şi să lovească un animal) şi totuşi, în încercarea de a-şi apăra propria confesiune, susţin idei pe care ei înşişi nu le-ar practica niciodată. De aceea, am încercat să arăt că răposatul papă a fost foarte ostil ideii de război religios (cel puţin, aşa ştiam).
În privinţa întrebării referitoare la patriarhii ortodocşi care ar fi condamnat la moarte... Personal nu ştiu să fi existat în istoria Bisericii noastre vreun asemenea caz. Au existat, aşa cum spuneai şi tu, caterisiri şi excomunicări, dar nu ucideri. Ceea ce am încercat să susţin în mesajul anterior a fost ideea că, dacă mi s-ar demonstra, cu argumente istorice, că un anumit ierarh ortodox a comis crime în numele credinţei, i-aş critica atitudinea fără nicio mustrare de conştiinţă... şi n-aş ezita să numesc o astfel de faptă "crimă abominabilă" şi chiar "blasfemie", cu toate că ar fi fost săvârşită de către un ortodox. De ce? Tocmai pentru că, dacă ar fi existat un astfel de caz, autorul faptei ar fi căzut din credinţă, în urma acţiunilor sale contrare iubirii creştine. Deci, înţeleg să-mi mărturisesc credinţa ortodoxă, argumentând dogmele noastre, cinstindu-i pe Sfinţii noştri, practicând şi promovând rânduielile din cultul divin public ortodox, dar nicidecum apărând, fără niciun motiv, greşelile ierarhului x din secolul y, doar pentru că acel ierarh s-ar fi pretins ortodox şi şi-ar fi justificat păcatele prin apartenenţa la Ortodoxie. Cred că fanatismul este un păcat cel puţin la fel de grav ca necredinţa. De ce spun "cel puţin la fel de grav"? Deoarece un necredincios, de multe ori, îşi pune în pericol doar propria mântuire, relaţia sa cu Dumnezeu, în timp ce fanaticii, prin nebunia lor spirituală, îi îndepărtează şi pe alţii de Hristos.

Cunosc personal atei care sunt incapabili de a înţelege distincţia dintre creştinism şi imoralitatea unui anumit cleric, dintre învăţătura revelată de Domnul Iisus şi războaiele politico-religioase organizate în anumite perioade istorice. Este trist... De aceea, încercam să-i conving pe confraţii catolici de pe forum (observ că fără succes, din păcate) că, pentru a-şi mărturisi corect credinţa, trebuie să se delimiteze clar de păcatele şi ideologiile din vremuri apuse. În caz contrar, vor contribui, fără voia lor, la îndepărtarea oamenilor de credinţă... Este foarte gravă situaţia. Să ne imaginăm cum ar reacţiona un suflet rătăcit de la adevăr, plin de îndoieli care, încercând să-L caute pe Dumnezeu, ar decide să intre pe un forum religios şi, intrând aici, ar observa că mai există creştini care susţin că anumite persoane ar trebui pedepsite cu moartea. Acei semeni ai noştri slabi în credinţă, pentru a căror întoarcere la adevăr suntem responsabili (cum scria, într-un mesaj mai vechi, domnul Mihnea Dragomir), nu ar avea de unde să ştie că noi aici purtăm o polemică interconfesională şi că, de fapt, catolicii de pe forum nu ar participa niciodată la păcatul uciderii.
Dacă stau bine să mă gândesc, cred că noi, creştinii, ar trebui să dezaprobăm şi ideea de excomunicare. Sunt sigură că Dumnezeul nostru Cel iubitor, Care Şi-a dat viaţa pe cruce inclusiv pentru vrăjmaşii Săi (pentru cei arşi pe rug de Inchiziţie), nu vrea ca vreun suflet să fie exclus din Bserică, ci voia Sa este mântuirea întregii omeniri, potrivit Sfântului Apostol Pavel care ne încredinţează că Dumnezeu "voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină". Sfântul Ioan Gură de Aur îi sfătuia pe credincioşi să nu pronunţe cuvântul "anatema" împotriva nimănui (nici chiar împotriva celor adormiţi, a căror judecată particulară a avut deja loc), căci doar Dumnezeu are dreptul de a decide în privinţa sufletelor omeneşti.
Aş dori să închei mesajul cu un citat al părintelui Nicolae Steinhardt - un creştin autentic, probabil chiar un sfânt al vremii noastre : "Nimeni nu vine cu sila la Hristos. Nimeni nu poate impune altuia punctul său de vedere" (Dăruind vei dobândi).

O seară binecuvântată!

Dumnezeu să fie cu noi toţi!

Laura Stifter

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

Catalin, Doamne ajută! :)
Să ne imaginăm cum ar reacţiona un suflet rătăcit de la adevăr, plin de îndoieli care, încercând să-L caute pe Dumnezeu, ar decide să intre pe un forum religios şi, intrând aici, ar observa că mai există creştini care susţin că anumite persoane ar trebui pedepsite cu moartea. Acei semeni ai noştri slabi în credinţă, pentru a căror întoarcere la adevăr suntem responsabili (cum scria, într-un mesaj mai vechi, domnul Mihnea Dragomir), nu ar avea de unde să ştie că noi aici purtăm o polemică interconfesională şi că, de fapt, catolicii de pe forum nu ar participa niciodată la păcatul uciderii.

Despre pedeapsa cu moartea s-a mai scris, există un topic numai despre asta. După cum se ştie, atât statele catolice, cât şi cele ortodoxe au prevăzut, până în urmă cu câteva decenii, pedeapsa cu moartea, care nu trebuie confundată cu uciderea. Despre aceste lucruri am scris un articol aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/1...sa-cu-moartea/

Să revenim, deci, la subiectul topicului, care este Inchiziţia.

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Despre pedeapsa cu moartea s-a mai scris, există un topic numai despre asta. După cum se ştie, atât statele catolice, cât şi cele ortodoxe au prevăzut, până în urmă cu câteva decenii, pedeapsa cu moartea, care nu trebuie confundată cu uciderea. Despre aceste lucruri am scris un articol aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/1...sa-cu-moartea/

Să revenim, deci, la subiectul topicului, care este Inchiziţia.

A, îmi cer scuze, abia acum am observat acest mesaj al dvs. Atunci, mâine dimineaţă voi citi articolul pe care mi l-aţi indicat, pentru a vă înţelege mai bine punctul de vedere în această privinţă.

Pace şi bucurie în Domnul!

Cu respect,
Laura Stifter

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

A, îmi cer scuze, abia acum am observat acest mesaj al dvs. Atunci, mâine dimineaţă voi citi articolul pe care mi l-aţi indicat, pentru a vă înţelege mai bine punctul de vedere în această privinţă.

Daca nu ai avut timp, am citit eu articolul. In el se spune ca BC nu condamna pedeapsa cu moartea, Vaticanul avand pana de curand aceasta pedeapsa in legislatia lui (papa fiind suveranul Vaticanului). Mai departe argumentatia folosita de unii catolici este ca si vrajitoria (sau si erezia) poate fi considerata un pacat grav, deci pasibil cu pedeapsa cu moartea, in acest fel justificandu-se si conceptiile inchizitiei.
In BO nu cred ca exista o aprobare a pedepsei cu moartea, chiar daca o folosea puterea laica.

[Erethorn]

În prealabil postat de catalin2

Mai departe argumentatia folosita de unii catolici este ca si vrajitoria (sau si erezia) poate fi considerata un pacat grav, deci pasibil cu pedeapsa cu moartea, in acest fel justificandu-se si conceptiile inchizitiei.
In BO nu cred ca exista o aprobare a pedepsei cu moartea, chiar daca o folosea puterea laica.

Deci, dupa dumneavoastra, vrajitoria nu este pacat grav ?

Ia spuneti, cati ani esti oprit de la Sfanta Impartasanie daca marturisesti preotului ca ai facut vraji ?!

Sa nu mai spun de ideea, sincer incomprehensibila pentru mine, de a refuza unor pacatosi (in sens mistic si nu numai: bolnavi) medicamentul. Nu cred ca imi ajunge ziua sa enumar cazurile in care Sfanta Comuniune a vindecat, inclusiv in cel mai medical sens al verbului, o multime de oameni, deseori cazuri disperate. Poate are cineva o lista explicita de cazuri (care oricum nu poate fi decat succinta, prin natura ei) in care Sfanta Comuniune a operat stralucite vindecari, fie ca ambele specii, fie doar ca una din ele. Dar, cum am mai spus altadata, in alta forma...cand subiectivismul doctrinar si mai ales politic, justificator (?!?) de schisma vorbeste, ratiunea si logica tac.
Dar sunt, iar, off-topic, desi cu un scop. Ideea e ca prefer de departe o societate in care oamenii Il iubesc si depotriva Il tem pe Dumnezeu si Cetatea lui pe Pamant, Sfanta Biserica, uneia in care oamenii traiesc ca intr-un cosmar al iluziilor sisifiene ale pacatului, chipurile in "libertate"...

Si, oricum, din pacate, structura multiautocefala (ce nonsens e cuvantul asta, nu?) definita ca "ortodoxie" NU poate produce o institutie ce ar copia Sfantul Oficiu. Este logic, entropia multimii deciziilor luate de interese divergente se opune unei atari initiative, darmite unei atari structuri.
Vedeti dvs., frati crestini forumisti, in apocalipsa metaforele care Il definesc pe Cel de Sus sunt indeosebi luate din regnul mineral, sunt evocatoare de crsitalinitate, stralucire si ordine (ma refer la "Cel ce sedea pe tron..."), dar exista si descrierea Ierusalimului Celest, plina de imagini de acelasi gen, abundand de cristalinitatea ordonata si stralucitoare a pietreleor pretioase (Petru, piatra...va spune ceva?). TOATE ACESTE ELEMENTE, DE LINA ORDINE NEMURITOARE CA A DIAMANTULUI, SE REGASESC IN BISERICA CATOLICA. Ordine, stralucire, putere, claritate.

[catalin2]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Sa nu mai spun de ideea, sincer incomprehensibila pentru mine, de a refuza unor pacatosi (in sens mistic si nu numai: bolnavi) medicamentul. Nu cred ca imi ajunge ziua sa enumar cazurile in care Sfanta Comuniune a vindecat, inclusiv in cel mai medical sens al verbului, o multime de oameni, deseori cazuri disperate. Poate are cineva o lista explicita de cazuri (care oricum nu poate fi decat succinta, prin natura ei) in care Sfanta Comuniune a operat stralucite vindecari, fie ca ambele specii, fie doar ca una din ele. Dar, cum am mai spus altadata, in alta forma...cand subiectivismul doctrinar si mai ales politic, justificator (?!?) de schisma vorbeste, ratiunea si logica tac.
Dar sunt, iar, off-topic, desi cu un scop. Ideea e ca prefer de departe o societate in care oamenii Il iubesc si depotriva Il tem pe Dumnezeu si Cetatea lui pe Pamant, Sfanta Biserica, uneia in care oamenii traiesc ca intr-un cosmar al iluziilor sisifiene ale pacatului, chipurile in "libertate"...

La ortodocsi (probabil si la catolici) pentru vindecare e sfantul maslu. Impartasania nu se da oricui la ortodocsi, de aceea trebuie sa se spovedeasca inainte de a o putea lua. Si chiar si asa, pentru unele pacate preotul care spovedeste il opreste de la impartasanie.

[catalin2]

În prealabil postat de Erethorn

Deci, dupa dumneavoastra, vrajitoria nu este pacat grav ?

Ia spuneti, cati ani esti oprit de la Sfanta Impartasanie daca marturisesti preotului ca ai facut vraji ?!

M-am exprimat gresit in graba, am vrut sa scriu infractiune, nu pacat. Dar sper ca se intelegea din context.
Desigur, vrajitoria e un pacat mare si grav.

[Erethorn]

În prealabil postat de catalin2

M-am exprimat gresit in graba, am vrut sa scriu infractiune, nu pacat. Dar sper ca se intelegea din context.
Desigur, vrajitoria e un pacat mare si grav.

Si dupa parerea dumneavoastra, nu acesta ar trebui sa fie criteriul dupa care o fapta este calificata drept infractiune, delict sau contraventie ?

Daca nu, atunci care este criteriul ?