Inchizitia

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Singur ati scris-o, stimate domn! Biserica Ortodoxa ii pedepseste pe "pacatosi" (a propos, TOTI sutem pacatosi, indiferent de confesiune) cu ceva mai rau decat moartea fizica, fie ea si in flacari.

Toţi suntem păcătoşi, însă nu oricărui păcătos i se dă un astfel de canon, ci celor cu păcate foarte grave, cum ar fi avortul, şi doar pentru o vreme, pentru pocăinţă. Însă Biserica făcând aceasta constată o stare de fapt, şi anume că acela s-a rupt singur de Trupul lui Hristos. Nu o face ca să-l piardă, ci ca să-l câştige.

CREDINTA SI MORALITATEA SUNT CU TOTUL ALTCEVA. Namely, un razboi. La sange. Cu Ala si cu damful lui de Iad, pacatul sau anti-harul.

Acest război trebuie purtat, însă, nu între noi (unii păcătoşi, de o parte şi ceilalţi şi mai păcătoşi, de cealaltă), ci e un război cu „Ăla”, cum îl numiţi dv., duhovnicesc, nu lumesc. Mântuitorul a spus de nenumărate ori că împărăţia este înlăuntrul nostru. Oamenii, însă, au vrut-o în lume, atât în vremea întrupării Sale, cât şi în vremea noastră.
Nici eu nu cred că trebuie să asistăm pasiv la proliferarea răului. Dar răul trebuie tăiat de la rădăcină, nu omorând victimele sale. În vremea comunismului ştiţi, probabil, că avortul era pedepsit drastic; şi bine era. Însă măsura asta nu a reuşit să elimine avorturile? A creat, de fapt o frustrare din cauza lipsei de libertate, care a izbucnit atât de cumplit după Revoluţie. Dacă, însă, oamenii ar fi convinşi că nu trebuie să se teamă de cel care ucide trupul, ci de cel care ucide sufletul, s-ar feri de păcat chiar şi cu preţul vieţii.
Dacă lumea noastră e în halul în care e nu este din cauză că Biserica nu dictează societăţii măsurile pe care trebuie să le ia, ci din cauză că nu are, în structurile social-politice credincioşi care să aplice principiile creştine. Dacă politicienii ar fi creştini ar interzice avoruturile şi vrăjitoria; dacă medicii ar fi creştini, ar refuza să ia parte la aceste crime. Dacă învăţătorii şi profesorii ar fi creştini, ar practica şi i-ar învăţa şi pe elevi să deteste corupţia şi să creadă în afirmarea prin muncă cinstită; dacă afaceriştii ar fi creştini, nu ar practica evaziunea fiscală şi nu ar căuta să se îmbogăţească prin orice mijloace, în detrimentul altora. Dacă toţi am fi creştini, ne-am iubi unii pe alţii şi am fi, prin urmare, mai responsabili.
Pentru asta, însă, Biserica trebuie să convingă, nu să impună. De altfel, cred că vă daţi seama că în condiţiile politice şi sociale ale timpului nostru, actualizarea Inchiziţiei este o utopie.

[bogdan81]

N. Priceputu,

Mi-a placut ce ati scris in ultima postare.
Si apropos, si mie mi-a placut tare mult cum vorbea parintele Galeriu. Dumnezeu sa-l pomeneasca cu sfintii.

În prealabil postat de N.Priceputu

Toţi suntem păcătoşi, însă nu oricărui păcătos i se dă un astfel de canon, ci celor cu păcate foarte grave, cum ar fi avortul, şi doar pentru o vreme, pentru pocăinţă. Însă Biserica făcând aceasta constată o stare de fapt, şi anume că acela s-a rupt singur de Trupul lui Hristos. Nu o face ca să-l piardă, ci ca să-l câştige.

Acest război trebuie purtat, însă, nu între noi (unii păcătoşi, de o parte şi ceilalţi şi mai păcătoşi, de cealaltă), ci e un război cu „Ăla”, cum îl numiţi dv., duhovnicesc, nu lumesc. Mântuitorul a spus de nenumărate ori că împărăţia este înlăuntrul nostru. Oamenii, însă, au vrut-o în lume, atât în vremea întrupării Sale, cât şi în vremea noastră.
Nici eu nu cred că trebuie să asistăm pasiv la proliferarea răului. Dar răul trebuie tăiat de la rădăcină, nu omorând victimele sale. În vremea comunismului ştiţi, probabil, că avortul era pedepsit drastic; şi bine era. Însă măsura asta nu a reuşit să elimine avorturile? A creat, de fapt o frustrare din cauza lipsei de libertate, care a izbucnit atât de cumplit după Revoluţie. Dacă, însă, oamenii ar fi convinşi că nu trebuie să se teamă de cel care ucide trupul, ci de cel care ucide sufletul, s-ar feri de păcat chiar şi cu preţul vieţii.
Dacă lumea noastră e în halul în care e nu este din cauză că Biserica nu dictează societăţii măsurile pe care trebuie să le ia, ci din cauză că nu are, în structurile social-politice credincioşi care să aplice principiile creştine. Dacă politicienii ar fi creştini ar interzice avoruturile şi vrăjitoria; dacă medicii ar fi creştini, ar refuza să ia parte la aceste crime. Dacă învăţătorii şi profesorii ar fi creştini, ar practica şi i-ar învăţa şi pe elevi să deteste corupţia şi să creadă în afirmarea prin muncă cinstită; dacă afaceriştii ar fi creştini, nu ar practica evaziunea fiscală şi nu ar căuta să se îmbogăţească prin orice mijloace, în detrimentul altora. Dacă toţi am fi creştini, ne-am iubi unii pe alţii şi am fi, prin urmare, mai responsabili.
Pentru asta, însă, Biserica trebuie să convingă, nu să impună. De altfel, cred că vă daţi seama că în condiţiile politice şi sociale ale timpului nostru, actualizarea Inchiziţiei este o utopie.

Corecta analiza dvs. Insa pana la un punct, dincolo de care devine, ea, utopie. Daca Ala (va deranjeaza ca il numesc asa? mi-e peste poate sa ma exprim decent despre dusmanul nostru si al Domnului) nu ar fi intrat in schisma fata de Stapan, noi si el am fi cantat impreuna imnuri de slava in Rai, ca in visele lui Origen (aceea da, utopie!). Insa nu a fost sa fie asa! Da, ar fi perfect sa fie cum spuneti, insa, pentru a pastra echilibrul, TREBUIE UN CAP SI UN BRAT VIZIBILE ALE DOMNULUI NOSTRU IN LUMEA VIZIBILA, TOCMAI PENTRU CA NOI OAMENII SUNTEM SINGURA SPECIE CAZUTA. Dintre fiintele biologice/muritoare, doar noi am cazut. Tocmai ca sa nu cadem mai tare, cineva trebuie sa lupte. DOMNUL NU A RAMAS IN PUSTIA CARANTANEI, SA IL TORTUREZE PE VRAJMASUL DUPA CE L-A INFRANT IN CELE TREI TENTATII. A VENIT IN LUME, SA ISI INDEPLINEASCA MISIUNEA. APOSTOLII SI UCENICII LOR, DUPA CINZECIME, NU AU STAT PASIVI, DOAR SA SE ROAGE SI SA SE INBUNATATEASCA. AU INTEMEIAT BISERICA, IN TOATE CELE PATRU VANTURI, CU PETRU CA TEMELIE SI FIUL OMULUI IN CAPUL UNGHIULUI. Viata e lupta, domnule Priceputu. Nu eu am inventat asta, nici dvs. E real si trebuie sa tinem seama de realitate. Omul e o specie neotenica. Adica si adultii, tot nedezvoltati deplin sunt, doar ca procreeaza, in rest, tot ca pruncii sunt, si chiar mai jos, caci isi pierd inocenta, pe care Insusi Dumnezeu a apreciat-o explicit (am luat-o nitel pe biologie). De ce o spun? Pai uitati-va in jur, cititi (nu prea multa, dar clara si impartiala) istorie, si ganditi-va bine inainte sa imi raspundeti in acest duel de idei. Stiti ca am dreptate... Maturitate la Homo sapiens? Pana la Parousia, mai va! Bat campii? n-as zice. Sfintii Prooroci din Tanakh oare de ce ziceau ca toti oamenii, si daca ar fi trait doar o zi pe Pamant, tot sunt, fara exceptie, pacatosi? Pentru ca Duhul a spus-o, nu ei. Ei erau la fel ca noi, cu exceptia alegerii lor ca vase de cinste. Ei au spus-o. si asa este. Ei, si ca acest "copil colectiv" rautacios si foarte instabil si complex care este umanitatea sa se pastreze in limitele cautarii, si daca se poate sa fie calea cautarii Binelui, trebuie o instanta. Aceea este Biserica. Iar bratul ei a fost, si sper ca va mai fi, Sfanta Inchizitie.
Numiti utopie reintoarcerea pedagogicei si asprei institutii? Ma tem ca aveti dreptate, din pacate. In aceste vremuri de hula, oamenii nu vor sa se mai intoarca la Parintele Drept ca sa primeasca Viata, fie si cu pretul unei dojeni aspre. Da, poate ca e o utopie, DAR NU MAI PUTIN O NECESITATE ABSOLUTA.

[bogdan81]

Theodor de Mopsuestia,

Imi pare rau ca trebuie sa o spun dar mi se pare ca il desconsiderati pe om.
Asta pentru ca ii negati marea responsabilitate.
Daca Dumnezeu s-a facut om si a patimit pentru oameni, a fost asa si pentru ca Dumnezeu insusi l-a pretuit pe om, l-a tratat ca pe cineva valoros, o persoana, libera, dupa chipul si asemanarea Sa.
Dvs. vreti ca omul sa fie un copil bleg sau o papusa iresponsabila care are nevoie mereu sa-i fie aplicate corectii lumesti, chiar fizice. Dar nici Dumnezeu nu l-a tratat pe om asa.
Dimpotriva, i-a lasat intreaga libertate si responsabilitate si tocmai aici se vede nobletea lui.
Daca Dumnezeu ar fi crezut despre om ca este bleg si iresponsabil, s-ar fi coborat de pe cruce ca sa-i uimeasca pe toti si i-ar fi stins pe toti cu suflarea Sa dumnezeiasca.
Dar El a rabdat tocmai pentru ca l-a iubit pe om si a vrut ca omul sa-i raspunda la fel de liber si chiar sa-si ia si el crucea urmandu-l in deplina libertate.
Fara asta, tot crestinismul se duce de rapa.

[bogdan81]

Si inca ceva.
Va recomand sa cititi, daca nu ati facut-o pana acum, romanul Fratii Karamazov de Dostoievski. O sa intelegeti de ce am spus ce am spus.

În prealabil postat de bogdan81

Theodor de Mopsuestia,

Imi pare rau ca trebuie sa o spun dar mi se pare ca il desconsiderati pe om.
Asta pentru ca ii negati marea responsabilitate.
Daca Dumnezeu s-a facut om si a patimit pentru oameni, a fost asa si pentru ca Dumnezeu insusi l-a pretuit pe om, l-a tratat ca pe cineva valoros, o persoana, libera, dupa chipul si asemanarea Sa.
Dvs. vreti ca omul sa fie un copil bleg sau o papusa iresponsabila care are nevoie mereu sa-i fie aplicate corectii lumesti, chiar fizice. Dar nici Dumnezeu nu l-a tratat pe om asa.
Dimpotriva, i-a lasat intreaga libertate si responsabilitate si tocmai aici se vede nobletea lui.
Daca Dumnezeu ar fi crezut despre om ca este bleg si iresponsabil, s-ar fi coborat de pe cruce ca sa-i uimeasca pe toti si i-ar fi stins pe toti cu suflarea Sa dumnezeiasca.
Dar El a rabdat tocmai pentru ca l-a iubit pe om si a vrut ca omul sa-i raspunda la fel de liber si chiar sa-si ia si el crucea urmandu-l in deplina libertate.
Fara asta, tot crestinismul se duce de rapa.

Din nou, v-o spun si dvs, ca si domnului Priceputu: aveti dreptate, si inca in mare masura. Insa, cred ca imi veti da dreptate: PACATUL ARE SINISTRA PROPRIETATE A PROPAGARII PRIN EFECT DE DOMINO. Ce ne facem cu victimele victimelor victimelor vic...? Adica, repet, omul este...cum este. Stie mai mult de frica si lacomie, decat de dragoste si altruism. Cred ca, totusi, nu poate fi negata aceasta situatie... Frica, anume acea frica sfanta, pe care Biserica (trebuie sa) stie s-o instileze in sufletele oamenilor, duce la mantuire. Cu siguranta, cunoasteti si sunteti de acord cu conceptul de "frica de/lui Dumnezeu". Si, cred ca recunoasteti, are rezultate deseori mai mult decat notabile in termeni de moralizare a societatii. Lacomia e folosita ca parghie de "prietenii Neprietenului", adica de masoni, vrajitori, comerciantii fara scrupule, politicienii venali, etc. (Aceste categorii sunt oarecum intersanjabile, vedeti Apocalipsa, si cum se vorbeste acolo de "negustorii Pamantului", in ce tabara se afla, si cam ce vand si cumpara, inclusiv suflete umane). Insa frica sfanta...e inceputul intelepciunii. O zice Yeshua Sirah. Uitati-va, va rog, la "roadele pomului", adica la societatea de consum, care efectiv vrea sa elimine, si cam a reusit din pacate, frica sfanta, frica de/lui Dumnezeu, si la consecintele ei, inainte sa imi atacati punctul de vedere, doar pentru ca sunt catolic, si incercand sa fiu un bun crestin, un bun catolic, imi doresc reintoarcerea acelor aspecte de barbatie, fermitate si ordine din istoria Bisericii Catolice si a intregii credintei crestine. Din nou, o spun: NU, nu as "vota" pentru uciderea "ereticilor" (pentru mine nu exista asa ceva, ci doar oameni care gandesc diferit si definesc diferit Biserica si articolele de credinta) si/sau ateilor. ASTA IESE COMPLET DIN DISCUTIE, CEL PUTIN DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE. Deci vreau o primenire a climatului moral, fara magicieni/magiciene la mica publicitate, si fara inchinatorii marelui arhitect al universului bolgiilor infernului cu statutul (ce obraznicie vrednica de stapanul lor!) de utilitate publica in Romania.

[quote=Theodor_de_Mopsuestia;374311]

Daca Ala (va deranjeaza ca il numesc asa? mi-e peste poate sa ma exprim decent despre dusmanul nostru si al Domnului)

Cum ar putea să mă deranjeze? Nici eu nu-l prea am la inimă. Însă mi s-a părut original felul în care îl numiţi.

TREBUIE UN CAP SI UN BRAT VIZIBILE ALE DOMNULUI NOSTRU IN LUMEA VIZIBILA, TOCMAI PENTRU CA NOI OAMENII SUNTEM SINGURA SPECIE CAZUTA.

Nu cred că Dumnezeu este neputincios şi că dacă chiar asta i-ar fi voia, nu ar putea să o împlinească. Iar dacă ar fi dorit să o împlinească prin oameni nu i-ar fi cerut lui Petru să bage sabia în teacă, nu le-ar fi atras atenţia celor cu piatra că numai cel fără păcat este îndreptăţit să o arunce. Asta este o dorinţă omenească, venită din neputinţa de a mai răbda răul care ne împresoară. Noi dorim ca Dumnezeu să-i pedepsească pe cei pe care-i socotim vinovaţi şi atunci inventăm un organ de pedeapsă al lui Dumnezeu.

Dintre fiintele biologice/muritoare, doar noi am cazut. Tocmai ca sa nu cadem mai tare, cineva trebuie sa lupte. DOMNUL NU A RAMAS IN PUSTIA CARANTANEI, SA IL TORTUREZE PE VRAJMASUL DUPA CE L-A INFRANT IN CELE TREI TENTATII. A VENIT IN LUME, SA ISI INDEPLINEASCA MISIUNEA. APOSTOLII SI UCENICII LOR, DUPA CINZECIME, NU AU STAT PASIVI, DOAR SA SE ROAGE SI SA SE INBUNATATEASCA. AU INTEMEIAT BISERICA, IN TOATE CELE PATRU VANTURI, CU PETRU CA TEMELIE SI FIUL OMULUI IN CAPUL UNGHIULUI.

E adevărat, Domnul a venit în lume ca să o mântuiască, jertfindu-Se, pe apostoli i-a trimis în lume, vestind pacea, nu sabia. La rândul lor, şi ei s-au jertfit.

Omul e o specie neotenica. Adica si adultii, tot nedezvoltati deplin sunt, doar ca procreeaza, in rest, tot ca pruncii sunt, si chiar mai jos, caci isi pierd inocenta, pe care Insusi Dumnezeu a apreciat-o explicit (am luat-o nitel pe biologie). De ce o spun? Pai uitati-va in jur, cititi (nu prea multa, dar clara si impartiala) istorie, si ganditi-va bine inainte sa imi raspundeti in acest duel de idei. Stiti ca am dreptate... Maturitate la Homo sapiens? Pana la Parousia, mai va! Bat campii? n-as zice.

Nici eu. De acord că omul e imatur, şi că rolul acestei vieţi este tocmai de a se maturiza; duhovniceşte. Omul se naşte prin botez în Duhul Sfânt şi până când i se sfârşeşte firul acestei vieţi trebuie să se hrănească duhovniceşte, să crească şi să se întărească, întocmai ca un prunc în pântecele mamei sale, care e Biserica. Iar moartea să-i fie ca o naştere în împărăţia lui Dumnezeu.
Acesta este felul în care înţelegem noi Biserica: o maică iubitoare, căreia nu-i stă bine să aibă un braţ de fier. Fiii ei sunt numai cei născuţi prin botez, şi datoria ei este să-i crească bine, să-i educe, să-i îndrepte, să-i hrănească duhovniceşte şi să nu le ceară ceea ce nu le-a dat.

Ce mamă se încumetă să pedepsească nişte copii care nu sunt ai ei sau care au renegat-o? Sau, pedepsindu-i pe ai ei (căci recunosc rolul pedagogic al pedepsei), va merge, oare, până la arderea pe rug?

Până la urmă, ce avem de împărţit cu masonii şi cu vrăjitoarele; cu şmecherii, cu hoţii ş.a.m.d. Ei vor să stăpânească lumea; n-au decât, noi nu lumea asta o dorim, pentru că avem una cu mult mai bună şi care chiar merită. Ei vor să slujească lui mamona. Pe noi cine ne poate despărţi de Hristos?
Ucigă-l toaca nu are putere decât asupra lumii, şi ispita lui este tocmai aceea de a face din ea obiect de vrajbă între noi. Să-i lăsăm cu lumea lor, măcar că suntem şi noi trecători prin ea. Bine ar fi să nu fim indiferenţi şi să ne pară rău de alegerea lor. Însă ei nu vor putea crede în lumea noastră decât dacă ne vor vedea pe noi trăind în ea.

[bogdan81]

Si oricum, e utopie sa crezi, ca prin absurd, daca s-ar reintemeia inchizitia, raul ar disparea si lumea ar fi mai buna. Atat timp cat fie si un singur om pe lume se impotriveste voii lui Dumnezeu, nu va fi pace intre oameni. Dumnezeu a spus, cum bine a subliniat si domnul Priceputu, ca imparatia Lui nu este din lumea aceasta.
Din pacate, cu acest lucru, a unei imparatii lumesti l-a ispitit diavolul pe Mantuitorul si vad ca inca persista aceasta ispita.
De aceea a avut mare dreptate cine a spus aici, ca Legenda marelui inchizitor e inca foarte actuala.
Si in incheiere, as mai spune doar atat: statul pedepseste crima, nu pacatul. Asta e un citat din Tocqueville. Vindecarea de pacat e in sarcina Bisericii, care insa nu se foloseste de armele statului pentru asta. Ea are alte mijloace.

[rezadiniran]

În prealabil postat de bogdan81

Si in incheiere, as mai spune doar atat: statul pedepseste crima, nu pacatul.

Acesta este adevarul greu de inteles.

Unii cred ca Biserica trebuie sa lupte impotriva trupului si a sangelui.
Impotriva vrajitoarelor si masonilor. Acestia sa fie torturati si apoi arsi.

Evanghelia ne invata ca lupta noastra nu este impotriva oamenilor ci impotriva propriilor noastre pofte si impotriva duhurilor rautatatii care sunt in vazduh.

Cel care poarta sabia este statul, autoritatea laica.
In momentul in care Biserica impune statului sa pedepseasca pacatul si nu doar crima, biserica este criminala.
Atunci cand biserica a torturat in mod bestial si a ucis mii de oameni folosind mana statului, biserica a fost criminala.

Astazi unii isi doresc o biserica criminala. Viseaza torturi pentru masoni si vrajitoare. Precizeaza ca nu isi doresc torturi si pentru „eretici”, dar fiara insetata de sange nu se satura doar cu vrajitoare. Avem experienta istoriei.

Precum s-a vazut, cei care viseaza torturi si ruguri si inchizitie nu isi doresc o inchizitie ortodoxa. Isi doresc un singur tip de inchizitie: inchizitia catolica. Nu ca ar fi existat si alte tipuri, era doar un exercitiu de gandire.

Inchizitie catolica? Desigur, nu vedeti in ce societate decazuta traim...oameni mantuiti...
Inchizitie ortodoxa? Doamne fereste! Nici nu se poate concepe...ghola lui Cerularie...nu aveti conditii tehnice...

În prealabil postat de bogdan81

Vindecarea de pacat e in sarcina Bisericii, care insa nu se foloseste de armele statului pentru asta. Ea are alte mijloace.

Precum o spuneti, domnule Bogdan, biserica are alte arme, nu tortura.
Armele ei sunt puternice. Spunea marele apostol: Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. 2 Corinteni 10:3,4

Aceste arme nu includ nici macar o palma data peste obrazul omului-vrasmas daramite ciopartirea sadica a lui.
Toata lupta bisericii impotriva omului-vrasmas este de natura spirituala. NU fizica.