Inchizitia

În prealabil postat de nutucutu

de exemplu, daca in Romania, ca tara majoritar ortodoxa, declarata ortodoxa, s-ar legifera obligativitatea mersului la biserica, oare, din punct de vedere spiritual, oamenii ar fi mai cistigati sau nu? Poate multi dintre oameni ar merge si ar face doar act de prezenta, dar poate multi chiar ar intelege spiritualitatea ortodoxa si ar deveni sfinti.

Dacă s-ar legifera obligativitatea mersului la biserică cred că s-ar ajunge la o situaţie asemănătoare cu ceea ce am cunoscut în anii comunismului, când oamenii aplaudau la comandă, făceau declaraţii de adeziune formale, se declarau comunişti fără să creadă în comunism.
Iar asta n-ar putea decât să ducă la sucombarea credinţei în societate, la un comportament şi mai ipocrit decât astăzi, la o schizofrenie, în cele din urmă, socială şi individuală.
Biserica are, într-adevăr, rolul de a-l disciplina pe credincios şi de a-l îndruma; însă numai pe cel care vrea. Ea dă porunci: a postului, a mersului la biserică, a rugăciunii, a faptelor bune... Cea mai mare pedeapsă care i se dă credinciosului care nu ascultă este, însă, oprirea de la Sfânta Împărtăşanie, de la comuniunea cu Trupul lui Hristos. De altfel, este oprit de către duhovnic pentru că el însuşi s-a desprins sufleteşte, prin propriile păcate. Iar asta pentru el echivalează cu o pedeapsă mai mare decât moartea fizică; căci fără Hristos este suflet mort, şi acum, şi în veac.

[nutucutu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Dacă s-ar legifera obligativitatea mersului la biserică cred că s-ar ajunge la o situaţie asemănătoare cu ceea ce am cunoscut în anii comunismului, când oamenii aplaudau la comandă, făceau declaraţii de adeziune formale, se declarau comunişti fără să creadă în comunism.

Poate asa o fi... Spun si eu ca in nu mai stiu care psalm: o zi in pragul casei Domnului e mai buna decit 1000 in palatele necredinciosilor; sau prefer sa ma apere nuiaua si toiagul Domnului. Parintii crestini isi obliga copiii sa mearga la biserica si nu cred ca ei sint asemenea comunistilor. Un stat crestin ar trebui sa oblige credinciosii sa respecte cele 10 porunci. Asa cum furtul e pedepsit ar putea fi pedepsita si incalcarea oricarei porunci. Evident, nu cu arderea pe rug. Daca cu ani in urma era pedepsita si homosexualitatea sau concubinajul, acum nu numai ca nu sint pedepsite, dar sint incurajate si considerate o forma de normalitate.

[Mihai36]

Pai cine e nuiaua si toiagul Domnului? Inchizitia? Sau puterile divine?
Care e limita de a ne pune in locul lui Dumnezeu?
Dar pe copii ii duci la biserica dar depinde si ce fac si cu cine se joaca dupa ce vin de la biserica si apoi ei sint copii nu au discernamintul format, in schimb nimeni nu poate trata adultii ca pe proprii copii.
Este adevarat se pot face noi reguli de moralitate la nivelul societatii insa cu acordul majoritatii si respectind voia divina care mai intii trebuie cunoscuta nu doar aproximata.
La o adica pe unul care nu crede obligarea sa vina la biserica nu stiu in ce masura l-ar putea face sa creada , e ca si cum ai aduce o oaie in biserica , e liniste, e racoare dar apoi tot la pascutul ei se va intoarce.
Furtul e pedepsit fiindca afecteaza pe ceilalti -
iar daca ai face o societate desavirsita fara oameni desavirsiti cum ar mai putea fi ei incercati?
Asadar trebuie un echiibru, o cale de mijloc.
Omul mai trebuie lasat si sa dea cu capul de sus altfel nu vede pragul de jos.
O societate curata se va face abia dupa incheierea Judecatii -vremurile frumoase promise -deci pina atunci trebuie sa rabdam adica sa avem rabdare.-inca 1290 de zile din ziua pustiirii locasului sfint de catre razboinicii Asiriei- daca cifra este exacta.
Insa atunci vor ramine doar oamenii cei mai de calitate incit se poate realiza acest lucru. Dar fara obligatii si impuneri exagerate.
Iar pina atunci se pot crea doar premisele -realizate tot de sfinti.
Schimbarea trebuie facuta cu inceputul adica cu educatia morala si abia apoi vazut in ce masura coercitia ajuta sau nu, in ce masura ingradim liberul arbitru raportat la masura in care faptele omului ii afecteaza si pe cei din jur.

În prealabil postat de N.Priceputu

Dacă s-ar legifera obligativitatea mersului la biserică cred că s-ar ajunge la o situaţie asemănătoare cu ceea ce am cunoscut în anii comunismului, când oamenii aplaudau la comandă, făceau declaraţii de adeziune formale, se declarau comunişti fără să creadă în comunism.
Iar asta n-ar putea decât să ducă la sucombarea credinţei în societate, la un comportament şi mai ipocrit decât astăzi, la o schizofrenie, în cele din urmă, socială şi individuală.
Biserica are, într-adevăr, rolul de a-l disciplina pe credincios şi de a-l îndruma; însă numai pe cel care vrea. Ea dă porunci: a postului, a mersului la biserică, a rugăciunii, a faptelor bune... Cea mai mare pedeapsă care i se dă credinciosului care nu ascultă este, însă, oprirea de la Sfânta Împărtăşanie, de la comuniunea cu Trupul lui Hristos. De altfel, este oprit de către duhovnic pentru că el însuşi s-a desprins sufleteşte, prin propriile păcate. Iar asta pentru el echivalează cu o pedeapsă mai mare decât moartea fizică; căci fără Hristos este suflet mort, şi acum, şi în veac.

Singur ati scris-o, stimate domn! Biserica Ortodoxa ii pedepseste pe "pacatosi" (a propos, TOTI sutem pacatosi, indiferent de confesiune) cu ceva mai rau decat moartea fizica, fie ea si in flacari. Vi se pare normal? Mie, nu. Adica daca cineva este bolnav de pacat (pacatul e deopotriva o boala si o jignire a Maiestatii Divine), I SE REFUZA MEDICAMENTUL. Daca un medic face asta, a incurcat-o, chit ca este vorba doar de viata asta "trecatoare". Insa BO o face cu liniste, no problem, oricum, daca nu se indreapta, merge in Iad, ca doar Purgatoriul nu exista, e doar o inventie/inovatie catolica, nu-i asa?
In privinta implicarii Bisericii in societate...scuzati-ma, dar vorba aia infantila yankee, "pe o scara de la 1 la 10", cum ati clasifica, din pedeveul moralitatii, actuala societate, in care Biserica, indiferent de nume, este efectiv impiedicata (cazul BC si al protestantilor, miafizitilor, etc.) sau tace (cazul BO)? Va dau inca un indiciu practic, atat de evident ca e, vorba lui Frank Herbert, greu de vazut: "A churchgoer does not comit crimes" - Patriarhul-Papa Shenouda al III-lea, al Alexandriei, Egiptului, si al intregii Africi (citat aproximativ dintr-un interviu).
20 de milioane de avorturi intr-un sfert de veac....pai crimele lui Stalin palesc...acolo cei ucisi erau c.m. multi adulti, hein? (Nu ca a r fi o scuza). Dar un embrion nici macar nu poate manipula emotional adultul care ii vrea raul, prin simpla sa imagine sau prin sunete, sa il induioseze, cum o poate face cineva deja nascut... Am vazut, odata, aruncat un fetus pe o alee in Grozavesti. Sunt in general rezilient la tavalugul emotiilor violente, dar...mi-a fost rau cateva clipe, aproape ca si cand l-as fi vazut pe Ala. LA ASTA DUCE O NEIMPLICARE A BISERICILOR, ASA CUM SUNT ELE, DESEORI MAI MULT UMANE DECAT DIVINE, IN SOCIETATE SI ACTUL EDIFICARII MORALE A OMULUI. "Nu doar cu paine va trai omul..." va suna familiar?
DOMNUL NU ESTE CINEVA CARE SPUNE, EXPLICIT SAU IMPLICIT, DULCEGARII DE GENUL LUGU-LUGU. CREDINTA SI MORALITATEA SUNT CU TOTUL ALTCEVA. Namely, un razboi. La sange. Cu Ala si cu damful lui de Iad, pacatul sau anti-harul. Nu exista tabere neutre in acest razboi. Noi, humans, suntem deopotriva luptatori si camp de lupta. Repet, Torah si Evangheliile nu sunt ceva de genul: "Ai gresit? Hai nu mai plange, ca iti iau un bichon maqltez, dar numai dc esti cuminte...Te pupic, dulceata". TOT CE ESTE RAU TREBUIE INCRIMINAT. DE AIA SI SE CHEAMA RAU, CA SA STIM IMPOTRIVA A CE SI CUI LUPTAM, CORECT? Stiti cumva, acum doua milenii, Cine a intrat in Templul lui YHWH si a pocnit cu biciul niste nemernici arghirolatri, daramandu-le casele de schimb? Pentru mine e Cineva drag si deopotriva un Stapan Care "secera de unde nu a semanat", dar Care a platit pentru pacatele mele. El Si-a facut partea. Noi, creaturile, pe cand?...

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Singur ati scris-o, stimate domn! Biserica Ortodoxa ii pedepseste pe "pacatosi" (a propos, TOTI sutem pacatosi, indiferent de confesiune) cu ceva mai rau decat moartea fizica, fie ea si in flacari.

Toţi suntem păcătoşi, însă nu oricărui păcătos i se dă un astfel de canon, ci celor cu păcate foarte grave, cum ar fi avortul, şi doar pentru o vreme, pentru pocăinţă. Însă Biserica făcând aceasta constată o stare de fapt, şi anume că acela s-a rupt singur de Trupul lui Hristos. Nu o face ca să-l piardă, ci ca să-l câştige.

CREDINTA SI MORALITATEA SUNT CU TOTUL ALTCEVA. Namely, un razboi. La sange. Cu Ala si cu damful lui de Iad, pacatul sau anti-harul.

Acest război trebuie purtat, însă, nu între noi (unii păcătoşi, de o parte şi ceilalţi şi mai păcătoşi, de cealaltă), ci e un război cu „Ăla”, cum îl numiţi dv., duhovnicesc, nu lumesc. Mântuitorul a spus de nenumărate ori că împărăţia este înlăuntrul nostru. Oamenii, însă, au vrut-o în lume, atât în vremea întrupării Sale, cât şi în vremea noastră.
Nici eu nu cred că trebuie să asistăm pasiv la proliferarea răului. Dar răul trebuie tăiat de la rădăcină, nu omorând victimele sale. În vremea comunismului ştiţi, probabil, că avortul era pedepsit drastic; şi bine era. Însă măsura asta nu a reuşit să elimine avorturile? A creat, de fapt o frustrare din cauza lipsei de libertate, care a izbucnit atât de cumplit după Revoluţie. Dacă, însă, oamenii ar fi convinşi că nu trebuie să se teamă de cel care ucide trupul, ci de cel care ucide sufletul, s-ar feri de păcat chiar şi cu preţul vieţii.
Dacă lumea noastră e în halul în care e nu este din cauză că Biserica nu dictează societăţii măsurile pe care trebuie să le ia, ci din cauză că nu are, în structurile social-politice credincioşi care să aplice principiile creştine. Dacă politicienii ar fi creştini ar interzice avoruturile şi vrăjitoria; dacă medicii ar fi creştini, ar refuza să ia parte la aceste crime. Dacă învăţătorii şi profesorii ar fi creştini, ar practica şi i-ar învăţa şi pe elevi să deteste corupţia şi să creadă în afirmarea prin muncă cinstită; dacă afaceriştii ar fi creştini, nu ar practica evaziunea fiscală şi nu ar căuta să se îmbogăţească prin orice mijloace, în detrimentul altora. Dacă toţi am fi creştini, ne-am iubi unii pe alţii şi am fi, prin urmare, mai responsabili.
Pentru asta, însă, Biserica trebuie să convingă, nu să impună. De altfel, cred că vă daţi seama că în condiţiile politice şi sociale ale timpului nostru, actualizarea Inchiziţiei este o utopie.

[bogdan81]

N. Priceputu,

Mi-a placut ce ati scris in ultima postare.
Si apropos, si mie mi-a placut tare mult cum vorbea parintele Galeriu. Dumnezeu sa-l pomeneasca cu sfintii.

În prealabil postat de N.Priceputu

Toţi suntem păcătoşi, însă nu oricărui păcătos i se dă un astfel de canon, ci celor cu păcate foarte grave, cum ar fi avortul, şi doar pentru o vreme, pentru pocăinţă. Însă Biserica făcând aceasta constată o stare de fapt, şi anume că acela s-a rupt singur de Trupul lui Hristos. Nu o face ca să-l piardă, ci ca să-l câştige.

Acest război trebuie purtat, însă, nu între noi (unii păcătoşi, de o parte şi ceilalţi şi mai păcătoşi, de cealaltă), ci e un război cu „Ăla”, cum îl numiţi dv., duhovnicesc, nu lumesc. Mântuitorul a spus de nenumărate ori că împărăţia este înlăuntrul nostru. Oamenii, însă, au vrut-o în lume, atât în vremea întrupării Sale, cât şi în vremea noastră.
Nici eu nu cred că trebuie să asistăm pasiv la proliferarea răului. Dar răul trebuie tăiat de la rădăcină, nu omorând victimele sale. În vremea comunismului ştiţi, probabil, că avortul era pedepsit drastic; şi bine era. Însă măsura asta nu a reuşit să elimine avorturile? A creat, de fapt o frustrare din cauza lipsei de libertate, care a izbucnit atât de cumplit după Revoluţie. Dacă, însă, oamenii ar fi convinşi că nu trebuie să se teamă de cel care ucide trupul, ci de cel care ucide sufletul, s-ar feri de păcat chiar şi cu preţul vieţii.
Dacă lumea noastră e în halul în care e nu este din cauză că Biserica nu dictează societăţii măsurile pe care trebuie să le ia, ci din cauză că nu are, în structurile social-politice credincioşi care să aplice principiile creştine. Dacă politicienii ar fi creştini ar interzice avoruturile şi vrăjitoria; dacă medicii ar fi creştini, ar refuza să ia parte la aceste crime. Dacă învăţătorii şi profesorii ar fi creştini, ar practica şi i-ar învăţa şi pe elevi să deteste corupţia şi să creadă în afirmarea prin muncă cinstită; dacă afaceriştii ar fi creştini, nu ar practica evaziunea fiscală şi nu ar căuta să se îmbogăţească prin orice mijloace, în detrimentul altora. Dacă toţi am fi creştini, ne-am iubi unii pe alţii şi am fi, prin urmare, mai responsabili.
Pentru asta, însă, Biserica trebuie să convingă, nu să impună. De altfel, cred că vă daţi seama că în condiţiile politice şi sociale ale timpului nostru, actualizarea Inchiziţiei este o utopie.

Corecta analiza dvs. Insa pana la un punct, dincolo de care devine, ea, utopie. Daca Ala (va deranjeaza ca il numesc asa? mi-e peste poate sa ma exprim decent despre dusmanul nostru si al Domnului) nu ar fi intrat in schisma fata de Stapan, noi si el am fi cantat impreuna imnuri de slava in Rai, ca in visele lui Origen (aceea da, utopie!). Insa nu a fost sa fie asa! Da, ar fi perfect sa fie cum spuneti, insa, pentru a pastra echilibrul, TREBUIE UN CAP SI UN BRAT VIZIBILE ALE DOMNULUI NOSTRU IN LUMEA VIZIBILA, TOCMAI PENTRU CA NOI OAMENII SUNTEM SINGURA SPECIE CAZUTA. Dintre fiintele biologice/muritoare, doar noi am cazut. Tocmai ca sa nu cadem mai tare, cineva trebuie sa lupte. DOMNUL NU A RAMAS IN PUSTIA CARANTANEI, SA IL TORTUREZE PE VRAJMASUL DUPA CE L-A INFRANT IN CELE TREI TENTATII. A VENIT IN LUME, SA ISI INDEPLINEASCA MISIUNEA. APOSTOLII SI UCENICII LOR, DUPA CINZECIME, NU AU STAT PASIVI, DOAR SA SE ROAGE SI SA SE INBUNATATEASCA. AU INTEMEIAT BISERICA, IN TOATE CELE PATRU VANTURI, CU PETRU CA TEMELIE SI FIUL OMULUI IN CAPUL UNGHIULUI. Viata e lupta, domnule Priceputu. Nu eu am inventat asta, nici dvs. E real si trebuie sa tinem seama de realitate. Omul e o specie neotenica. Adica si adultii, tot nedezvoltati deplin sunt, doar ca procreeaza, in rest, tot ca pruncii sunt, si chiar mai jos, caci isi pierd inocenta, pe care Insusi Dumnezeu a apreciat-o explicit (am luat-o nitel pe biologie). De ce o spun? Pai uitati-va in jur, cititi (nu prea multa, dar clara si impartiala) istorie, si ganditi-va bine inainte sa imi raspundeti in acest duel de idei. Stiti ca am dreptate... Maturitate la Homo sapiens? Pana la Parousia, mai va! Bat campii? n-as zice. Sfintii Prooroci din Tanakh oare de ce ziceau ca toti oamenii, si daca ar fi trait doar o zi pe Pamant, tot sunt, fara exceptie, pacatosi? Pentru ca Duhul a spus-o, nu ei. Ei erau la fel ca noi, cu exceptia alegerii lor ca vase de cinste. Ei au spus-o. si asa este. Ei, si ca acest "copil colectiv" rautacios si foarte instabil si complex care este umanitatea sa se pastreze in limitele cautarii, si daca se poate sa fie calea cautarii Binelui, trebuie o instanta. Aceea este Biserica. Iar bratul ei a fost, si sper ca va mai fi, Sfanta Inchizitie.
Numiti utopie reintoarcerea pedagogicei si asprei institutii? Ma tem ca aveti dreptate, din pacate. In aceste vremuri de hula, oamenii nu vor sa se mai intoarca la Parintele Drept ca sa primeasca Viata, fie si cu pretul unei dojeni aspre. Da, poate ca e o utopie, DAR NU MAI PUTIN O NECESITATE ABSOLUTA.

[bogdan81]

Theodor de Mopsuestia,

Imi pare rau ca trebuie sa o spun dar mi se pare ca il desconsiderati pe om.
Asta pentru ca ii negati marea responsabilitate.
Daca Dumnezeu s-a facut om si a patimit pentru oameni, a fost asa si pentru ca Dumnezeu insusi l-a pretuit pe om, l-a tratat ca pe cineva valoros, o persoana, libera, dupa chipul si asemanarea Sa.
Dvs. vreti ca omul sa fie un copil bleg sau o papusa iresponsabila care are nevoie mereu sa-i fie aplicate corectii lumesti, chiar fizice. Dar nici Dumnezeu nu l-a tratat pe om asa.
Dimpotriva, i-a lasat intreaga libertate si responsabilitate si tocmai aici se vede nobletea lui.
Daca Dumnezeu ar fi crezut despre om ca este bleg si iresponsabil, s-ar fi coborat de pe cruce ca sa-i uimeasca pe toti si i-ar fi stins pe toti cu suflarea Sa dumnezeiasca.
Dar El a rabdat tocmai pentru ca l-a iubit pe om si a vrut ca omul sa-i raspunda la fel de liber si chiar sa-si ia si el crucea urmandu-l in deplina libertate.
Fara asta, tot crestinismul se duce de rapa.

[bogdan81]

Si inca ceva.
Va recomand sa cititi, daca nu ati facut-o pana acum, romanul Fratii Karamazov de Dostoievski. O sa intelegeti de ce am spus ce am spus.

În prealabil postat de bogdan81

Theodor de Mopsuestia,

Imi pare rau ca trebuie sa o spun dar mi se pare ca il desconsiderati pe om.
Asta pentru ca ii negati marea responsabilitate.
Daca Dumnezeu s-a facut om si a patimit pentru oameni, a fost asa si pentru ca Dumnezeu insusi l-a pretuit pe om, l-a tratat ca pe cineva valoros, o persoana, libera, dupa chipul si asemanarea Sa.
Dvs. vreti ca omul sa fie un copil bleg sau o papusa iresponsabila care are nevoie mereu sa-i fie aplicate corectii lumesti, chiar fizice. Dar nici Dumnezeu nu l-a tratat pe om asa.
Dimpotriva, i-a lasat intreaga libertate si responsabilitate si tocmai aici se vede nobletea lui.
Daca Dumnezeu ar fi crezut despre om ca este bleg si iresponsabil, s-ar fi coborat de pe cruce ca sa-i uimeasca pe toti si i-ar fi stins pe toti cu suflarea Sa dumnezeiasca.
Dar El a rabdat tocmai pentru ca l-a iubit pe om si a vrut ca omul sa-i raspunda la fel de liber si chiar sa-si ia si el crucea urmandu-l in deplina libertate.
Fara asta, tot crestinismul se duce de rapa.

Din nou, v-o spun si dvs, ca si domnului Priceputu: aveti dreptate, si inca in mare masura. Insa, cred ca imi veti da dreptate: PACATUL ARE SINISTRA PROPRIETATE A PROPAGARII PRIN EFECT DE DOMINO. Ce ne facem cu victimele victimelor victimelor vic...? Adica, repet, omul este...cum este. Stie mai mult de frica si lacomie, decat de dragoste si altruism. Cred ca, totusi, nu poate fi negata aceasta situatie... Frica, anume acea frica sfanta, pe care Biserica (trebuie sa) stie s-o instileze in sufletele oamenilor, duce la mantuire. Cu siguranta, cunoasteti si sunteti de acord cu conceptul de "frica de/lui Dumnezeu". Si, cred ca recunoasteti, are rezultate deseori mai mult decat notabile in termeni de moralizare a societatii. Lacomia e folosita ca parghie de "prietenii Neprietenului", adica de masoni, vrajitori, comerciantii fara scrupule, politicienii venali, etc. (Aceste categorii sunt oarecum intersanjabile, vedeti Apocalipsa, si cum se vorbeste acolo de "negustorii Pamantului", in ce tabara se afla, si cam ce vand si cumpara, inclusiv suflete umane). Insa frica sfanta...e inceputul intelepciunii. O zice Yeshua Sirah. Uitati-va, va rog, la "roadele pomului", adica la societatea de consum, care efectiv vrea sa elimine, si cam a reusit din pacate, frica sfanta, frica de/lui Dumnezeu, si la consecintele ei, inainte sa imi atacati punctul de vedere, doar pentru ca sunt catolic, si incercand sa fiu un bun crestin, un bun catolic, imi doresc reintoarcerea acelor aspecte de barbatie, fermitate si ordine din istoria Bisericii Catolice si a intregii credintei crestine. Din nou, o spun: NU, nu as "vota" pentru uciderea "ereticilor" (pentru mine nu exista asa ceva, ci doar oameni care gandesc diferit si definesc diferit Biserica si articolele de credinta) si/sau ateilor. ASTA IESE COMPLET DIN DISCUTIE, CEL PUTIN DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE. Deci vreau o primenire a climatului moral, fara magicieni/magiciene la mica publicitate, si fara inchinatorii marelui arhitect al universului bolgiilor infernului cu statutul (ce obraznicie vrednica de stapanul lor!) de utilitate publica in Romania.