Sunt sfintii supraoameni ?

În prealabil postat de ioan cezar

Asadar, propunerea unui crestin de a se apuca de treaba pentru a deveni sfant, nu mi se pare deplasata in sine, caci crestinul deja este cu un pas mai nainte pe drum, cata vreme e botezat in Hristos, e parte din Biserica, e deja in locul cel mai potrivit pentru "germinatie".

Doar ca lucrurile se complica mult atunci cand trecem la treaba, cand incepem constient si voluntar (altminteri e doar inclinatie sentimentala, insuficienta sau chiar pagubitoare uneori), lucrarea intru sfintenie. Aici se dau bataliile cu sudoare, cu sange. Fie ca toti crestinii sa le poarte pana la capat, prin Mila Domnului nostru Iisus Hristos, laudat fie in veci.AMIN

Corect ce spuneti,din punctul meu de vedere.Sa te apuci de treaba este un indemn si al Apostolului Pavel in Epistola catre Evrei 12:1.In versetele 2 si 3 din capitolul 12 ne indica si modelul si motivatia.In versetul 4,cu referire la bataliile pana la sange,se spune: ,,În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge." In versetele 5,6,7 Apostolul da un sfat extrem de important si explica si de ce iar in versetul 8 pune o concluzie dura.

In versetele 12,13,14,15 din capitolul 12 al Epistolei catre Evrei chiar se indica si un model de realizare faptica.

Spunti-mi va rog,in ortodoxism,cum anume procedeaza un om cand se decide sa mearga pe o asemenea cale?Nu ma refer la calugari sau preoti, acolo este o alta discutie.Ma intereseaza cum procedeaza un simplu credincios,care este implicat si in viata sociala.Dupa ce anume isi da seama ca merge pe calea cea buna, ca a urcat duhovniceste? Cu multumiri.

[dobrin7m]

/////mesaj sters//////

In primul rand va multumesc pentru precizari.Ati facut un gest curajos sa renuntati,in aceste timpuri,la un job bine platit.Sa va calauzeasca Dumnezeu pasii in continuare dar sa stiti ca nu toti vor lua acest gen de decizie.Mai ales cei care au de intretinut o familie.Este o fraza cheie in ce spuneti:,,Concluzia este ca omul in lume duce o lupta puternica pentru a putea sa ajunga macar sa se mantuie, nu zic de sfintenie, lupta cu duhul lumii care e mai puternic ca oricand , cu firea sa si cu duhurile necurate care nu dorm nici ele."

Eu inteleg ca dvs sunteti angajata in lupta cu pacatul in vederea mantuirii.Este o lupta grea,zilnica, ce va tine pana in ultimele clipe.Ati precizat mai multe actiuni pe care le-ati facut si reguli(spovedania,ascultarea de duhovnic)pe care le urmati.Aceste reguli/actiuni va dau o posibilitate spre mantuire sau va asigura mantuirea?Ma intereseaza foarte mult distinctia ca sa inteleg exact.

Ramin cu o intrebare:daca mantuirea este atat de greu de obtinut,mai ales cand esti ancorat in lume,cum poti totusi sa atingi sfintenia?Poate fi atinsa sau este doar teoretic o posibilitate cat timp esti in lume?Daca mergi pe acesta calea a mantuirii,conform invataturii ortodoxe,este calea doar spre mantuire sau este si calea spre sfintenie?Parintii Bisericii ce spun cu privire la acest demers al credinciosului,de a nazui spre sfintenie?Ce sfaturi dau?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Ramin cu o intrebare:[b]daca mantuirea este atat de greu de obtinut,mai ales cand esti ancorat in lume,cum poti totusi sa atingi sfintenia?

Mai întâi, trebuie respinsă această idee care nu vine de la Dumnezeu: că mântuirea ar fi ceva atât de greu de obţinut.
"Câţi oameni se vor mântui ?" este o întrebare adresată, într-o formulare sau alta, de multe ori de Apostoli lui Cristos. Domnul evită un răspuns clar, sugerând totuşi că numărul mântuiţilor este considerabil inferior numărului damnaţilor. În acelaşi sens sunt şi revelaţiile particulare. Dar una este a spune "puţini se mântuiesc" şi alta a spune "foarte greu se mântuiesc oamenii". Sesizăm imediat diferenţa dacă spunem "puţini oameni învaţă franceza" versus "tare greu mai învaţă franceza oamenii". Prima este o constatare a unui lucru obiectiv, pe când a doua este demobilizare psihologică: eu, dacă aud că franceza e un lucru foarte greu, nici nu mai îmi vine să mă apuc de ea.
Deci, în timp ce se poate susţine că Isus a zis că puţini se vor mântui, nu se poate argumenta că ar fi spus că mântuirea se obţine greu. A spus asta despre bogaţi, că se vor mântui greu, nu despre oameni în general.

Pe urmă, trebuie respinsă ideea că mântuirea e mai greu de obţinut în lume. Puţini oameni au chemarea excepţională de a trăi în călugărie, ducând o viaţă asemănătoare îngerilor încă din lumea aceasta. Cei mai mulţi au chemarea de a trăi în lume. Avem atâţia sfinţi care au trăit în lume. Suntem chemaţi să fim "sarea pământului", să fim "levura care face aluatul să crească", să fim "lumina lumii". Desigur, una este "a trăi în lume" şi altceva este "a fi ancorat în lume". Apostolul ne spune "să fim în lume, dar să nu fim ai lumii", cu alte cuvinte să fim ancoraţi în Cristos şi nu ancoraţi în lume. Dar misiunea noastră cea mai mare, şi cu precădere misiunea laicilor din Biserică, este de a fi "popor ales, preoţie împărătească", transfigurând lumea, făcând ca legile ei să fie legile lui Dumnezeu, detronându-l pe Adversar ca "prinţ la lumii acesteia" şi încoronându-L pe Domnul ca rege al lumii, continuând în plan temporal ceea ce Isus a început în plan spiritual.

În sfârşit, una e mântuirea, alta e sfinţenia. Sfinţii sunt oameni despre care ştim în mod sigur că s-au mântuit. Dar ei au virtuţi eroice, sunt propuşi de Biserică spre a ne fi modele. Ei au făcut mult mai mult decât minimul necesar mântuirii, lucru pe care catolicii îl numesc "fapte suprameritorii".
Pentru noi ceilalţi, care nu suntem sfinţi, este foarte, foarte important să ştim că ne vom mântui cu absolută siguranţă dacă, la capătul vieţii, vom fi în stare de graţie sfinţitoare. Iar pentru acest lucru e suficient să urmăm legile lui Dumnezeu, evitând ruptura de El care este păcatul capital.

Schiller spunea ca istoria lumii este propria ei judecata. Apostolul Pavel spunea despre el insusi,in Epistola catre Filipeni:,, Nu ca am si castigat premiul sau ca am si ajuns desavarsit; dar alerg inainte, cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus. Fratilor, eu nu cred ca l-am apucat inca; dar fac un singur lucru: uitand ce este in urma mea si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus”.

Un apostol al neamurilor care alearga spre mantuire… noi doar mergem la pas,sau tarandu-ne daca este sa fim sinceri.El,un Apostol, nu avea inca siguranta si continua sa alerge spre Mantuitor prin puterea Credintei..

Si mai da un sfat, tot in acesta epistola:,, Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Hristos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor.”.

Prin pocainta aratata de Hristos, daca omul o urmeaza il aduce pe Hristos in el, Pavel confirma asta: ,, Vreau sa zic: taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile, dar descoperita acum sfintilor Lui, carora Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut care este bogatia slavei tainei acesteia intre Neamuri, si anume: Hristos in voi, nadejdea slavei.”(Coloseni 1: 27-28).

Este absolut,fie si logic, sa fie asa, Pavel explica de ce: ,, Daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu. Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant. Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu.”(Coloseni 3:1-3).Pocainta este un lucru care confirma cele spuse de Mantuitor,cu privire la strangerea de comori in ceruri: ,, Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.”(Matei 6:21).

Pocainta-smerenie-sacrificiu-dragoste.Nu este acesta invatatura Mantuitorului? Pavel asa spune: ,, Urmati, dar, pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti. Traiti in dragoste, dupa cum si Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros - lui Dumnezeu.”(Efeseni 5:1-2).

Cata dragoste,pocainta,smerenie si sacrificiu vedem in jurul nostru?Dar in noi? Daca cadem pe ganduri inseamna ca Cel de Sus mai are inca rabdare cu noi..

Sa va spun ce am vazut pe la noi,pentru ca fiecare vorbeste cel mai bine despre propria ograda.Cel mai greu lucru in prezent,sau printre cele mai grele,este ca cineva sa le predice la oameni despre pacat,despre caderea lor,despre ipocrizia si lasitatea lor.Cultura sociala actuala pune omul,nu divinitatea,in centrul imaginii si il invata pe om ca singur poate atinge tot,sa nu fie asa aspru cu el,sa fie tolerant,ca ,,doar om este".O intreaga falsa invatatura,ce ascunde adevarului despre noi sub aparente comode.Si uite asa adorm ,,ostasii" Domnului in post..

Cand vine un pastor si predica despre mantuire sa vezi ce se lumineaza toti la fata,cum cresc din pitic in urias al credintei in cateva momente.Se umfla piepturile si toti privesc increzatori,undeva in sus sau in jur.,,Da domne,stiam eu ca sunt pe drumul cel bun,si eu simt asta".Daca predicatorul schimba registrul si predica despre pacat si pocainta sa vezi schimbare.Figurile se alungesc,privesc stanjeniti in jur,toti vor sa se scuze,se simte un sentiment de iritare.,,Domne,da ce tot o tine asta cu pacatu,cu pedeapsa,cam exagereza.Ce ne tot bate la cap,nu stie cum este lumea?Face el pe lupul moralist".Multi pastori,in ziua de azi,predica comod,moralizator,cu scopul de a gadila simtirea(fals)crestina,nu cumva sa le fuga credinciosii.Daca cumva le spun despre pacat multi fug ca potarnichiile,este o oglinda greu de indurat.

Mandria asta ticaloasa ne ucide pe toti.Cum domne sa ma pocaiesc si sa ma smeresc,pai nu sunt smerit,nu ma rog,nu fac aia si ailalta? Da-te ma mai incolo ca imi iei vopseaua :) Sare mandria din noi ca pestele din iaz.Lupta cu noi insine este extrem de grea,se opinteste necuratu mama-mama..,,Ce vrei mai sa faci?Da chiar azi?Chiar este nevoie?Hai ma,ca tu esti bun...".Rade de noi impielitatu.. :)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

[font=Verdana]
Cand vine un pastor si predica despre mantuire sa vezi ce se lumineaza toti la fata,cum cresc din pitic in urias al credintei in cateva momente.Se umfla piepturile si toti privesc increzatori,undeva in sus sau in jur.,,Da domne,stiam eu ca sunt pe drumul cel bun,si eu simt asta".Daca predicatorul schimba registrul si predica despre pacat si pocainta sa vezi schimbare.Figurile se alungesc,privesc stanjeniti in jur,toti vor sa se scuze,se simte un sentiment de iritare.,,Domne,da ce tot o tine asta cu pacatu,cu pedeapsa,cam exagereza.Ce ne tot bate la cap,nu stie cum este lumea?Face el pe lupul moralist".Multi pastori,in ziua de azi,predica comod,moralizator,cu scopul de a gadila simtirea(fals)crestina,nu cumva sa le fuga credinciosii.Daca cumva le spun despre pacat multi fug ca potarnichiile,este o oglinda greu de indurat.

Da, ştiu cum e, aşa este şi la noi. Şi totuşi, Isus mai mult despre iad a vorbit, decât despre rai. Dar nu numai Isus, aşa au vorbit şi apostolii. Şi, înaintea lor, Ioan Botezătorul. Toţi marii predicatori au vorbit aşa. Dacă acuma, la o biserică catolică din Bucureşti, ar veni un preot să spună: "plecaţi de la mine, năpârcilor, plecaţi, morminte văruite !" s-ar lăsa cu scandal şi jalbă la episcop. Cum, dom'le, să sperie oamenii ?

[Daniel_7]

Cea mai buna predica este cea a faptelor si cea a marturisirii prin fapte.

Cuvinte pot sa fabrice multi,fapte doar foarte putini.

[costel]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dacă acuma, la o biserică catolică din Bucureşti, ar veni un preot să spună: "plecaţi de la mine, năpârcilor, plecaţi, morminte văruite !" s-ar lăsa cu scandal şi jalbă la episcop. Cum, dom'le, să sperie oamenii ?

Eu cred ca pentru unii si acum aceste cuvinte ar fi spre rodire intru faptuire buna, dar pe altii iar sminti. Nu-i poti da celui cu "dinti de lapte" o asa invatatura, ii faci mai mult rau decat bine. De aceea sunt de parere ca nu toti s-ar scandaliza. Si mai e ceva, cei care rostesc aceste cuvinte, trebuie sa fie asemeni lui Hristos, straini pacatului.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Mandria asta ticaloasa ne ucide pe toti.Cum domne sa ma pocaiesc si sa ma smeresc,pai nu sunt smerit,nu ma rog,nu fac aia si ailalta? Da-te ma mai incolo ca imi iei vopseaua :) Sare mandria din noi ca pestele din iaz.Lupta cu noi insine este extrem de grea,se opinteste necuratu mama-mama..,,Ce vrei mai sa faci?Da chiar azi?Chiar este nevoie?Hai ma,ca tu esti bun...".Rade de noi impielitatu.. :)

Ati sesizat corect. Aceasta este principala cauza pentru care multi nu ajung la mantuire, ce sa mai vorbim de sfintenie.
Acum cateva saptamani la biserica am vazut un domn care se pregatea de impartasanie. de obicei putini se impartasesc la biserica la care merg din pricina pacatelor lor. Se asezase primul, langa usi asteptand preotul sa iasa. Si a privit asa spre multime , pana la usa si apoi si-a umflat pieptul tare si si-a ridicat ochii in sus. Era mandria intruchipata. vedeti, eu ma impartasesc, sunt vrednic, uitati-va la mine si uitati-va la voi , pacatosilor.
Si mi-a parut rau de el. Necuratul inseala in nebanuite chipuri.

[Daniel_7]

În prealabil postat de dobrin7m

Ati sesizat corect. Aceasta este principala cauza pentru care multi nu ajung la mantuire, ce sa mai vorbim de sfintenie.
Acum cateva saptamani la biserica am vazut un domn care se pregatea de impartasanie. de obicei putini se impartasesc la biserica la care merg din pricina pacatelor lor. Se asezase primul, langa usi asteptand preotul sa iasa. Si a privit asa spre multime , pana la usa si apoi si-a umflat pieptul tare si si-a ridicat ochii in sus. Era mandria intruchipata. vedeti, eu ma impartasesc, sunt vrednic, uitati-va la mine si uitati-va la voi , pacatosilor.
Si mi-a parut rau de el. Necuratul inseala in nebanuite chipuri.

Si totusi si aceasta observatie pe care o faceti este o judecata asupra aproapelui.Este posibil sa fiti si dumneavoastra incoltita de mandrie cand va impartasiti.

Cel mai bine in Biserica,dupa cum spun unii Parinti ,este sa stam cu ochii inchisi si sa ne rugam.

Cel mai greu este sa sesizam cum ne inseala pe noi diavolul,caci pentru ceilalti avem ochi de "expert".