Tainele savarsite in afara Bisericii

[glykys]

Din ce citesc, imi dau seama ca v-ati bucura daca ar mai exista Inchizitia, ar face curatenie foarte repede si ar scapa de oameni incomozi. Uciderea ramane ucidere, oricine ar fi infaptuit-o, din ordinul nu stiu carui papa sau senior.
Si se mai zice despre ortodocsi ca-s extremisti.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de glykys

Uciderea ramane ucidere, oricine ar fi infaptuit-o, din ordinul nu stiu carui papa sau senior.

Dar 20 de ani de închisoare just pronunţată nu o numim "răpire". La fel, pedeapsa capitală just pronunţată pentru o crimă nu este "ucidere". Credeam că am lămurit acest aspect pe alt topic. Despre asta, am scris aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/1...sa-cu-moartea/

Si se mai zice despre ortodocsi ca-s extremisti.

Nu ştiu cine zice, că eu nu am zis şi nici nu am auzit oameni serioşi să spună asta. Trăim, într-adevăr, timpuri în care oricine încearcă să urmeze pe Dumnezeu în orice fel pare extremist altora. Evul a luat-o razna. Şi ortodocşii, şi catolicii, şi vechii evrei şi orice civilizaţie normală, din care a noastră nu face parte, a condamnat vrăjitoria drept ceea ce este: crimă. La fel, erezia. Chiar astăzi, pe alt topic, am arătat cum Împăratul Constantin a cerut condamnarea ereticilor. La fel, Teodosie. Cel mai mare împărat-jurist, Iustinian, nu avea o atitudine diferită şi era de o ortodoxie deasupra oricărei discuţii. Despre ce prevedeau legile bizantine ale lui Iustinian pentru vrăjitori citiţi aici: http://community-2.webtv.net/Tales_o...d/RLJUSTINIAN/

Motivul adevărat pentru care noi, astăzi, nu mai percepem vrăjitoria drept crimă este necredinţa noastră. Dacă am crede cu adevărat că aceşti vânduţi diavolului pot, prin lucrarea lui, să omoare oameni, să răspândească răul, să nenorocească sute de familii, atunci condamnarea lor ni s-ar părea cel mai normal lucru din lume.

[Dumitru73]

În prealabil postat de glykys

Din ce citesc, imi dau seama ca v-ati bucura daca ar mai exista Inchizitia, ar face curatenie foarte repede si ar scapa de oameni incomozi. Uciderea ramane ucidere, oricine ar fi infaptuit-o, din ordinul nu stiu carui papa sau senior.
Si se mai zice despre ortodocsi ca-s extremisti.

Mihnea incearca sa ne ofere o imagine de fecioara imaculata asupra Inchizitiei.
este extrem de grav.
nu, Galileo nu a fost ars pe rug. dar a scapat de executie dupa ce si-a negat "erezia". adica un adevar stiintific elementar astazi.
despre Ioana ... la fel ca evreii, intai ne ucidem proorocii, apoi le inaltam altare.

tanjesti dupa puterea Inchizitiei.
Statul sa pedepseasca pacatele?! este o enormitate.
Statul nu poate pedepsi decat faptele penale, nu si pacate ce tin de modul de gandire.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Dumitru73

Statul sa pedepseasca pacatele?! este o enormitate.
Statul nu poate pedepsi decat faptele penale, nu si pacate ce tin de modul de gandire.

Deplina concordanţă între sistemul penal şi sistemul moral nu a fost deloc o enormitate. Secol după secol, legea penală şi legea morală au fost una: Legea şi punct. Şi în Răsărit, şi în Apus, statele au pedepsit sever fapte precum vrăjitoria, erezia sau apostazia. Modul de gândire nu poate fi incriminat, fiecare e liber să creadă ce vrea acasă la el, dar apologia publică a ereziei, ca şi faptele vrăjitoreşti îndreptate împotriva oamenilor au fost incriminate mereu, cu excepţia ultimelor 3 veacuri de când cu "secolul luminilor" cu care ne-a fericit masoneria.

Dacă eu aş lucra împreună cu duşmanii ţării, spre nenorocirea multor fii şi fiice ale ei, sunt convins că aţi numi asta "trădare" şi nu "păcat care ţine de modul de gândire". Condamnarea mea la puşcărie, sau la exil, ori, în cazurile cele mai grave şi reptate, chiar la moarte vi s-ar părea un lucru de la sine înţeles. Dar, dacă aş lucra cu duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor, spre nenorocirea aceloraşi fii şi fiice, cu ce aş fi mai puţin vinovat ?

Dacă eu aş veni cu o învăţătură nouă şi aş propaga-o în public, de la tribune şi prin scriituri larg distribuite, în care aş susţine că răul este bine şi binele este rău, aţi numi asta "apologia infracţiunii" şi aţi fi de acord că e o faptă care trebuie incriminată de codul penal. Dacă aş spune că regele ţării nu este regele ţării, că guvernul nu există ci este o aparenţă, că nu trebuie să ne supunem oamenilor rânduiţi de regele nostru şi nici să ascultăm de legea lui, atunci condamnarea mea vi s-ar părea un lucru normal. Dar, dacă voi spune că nu Dumnezeu este Rege, că nu de legea Lui trebuie să ascultăm, că ceea ce El ne-a învăţat că e bine e, de fapt, rău şi invers, dacă aş difuza tipărituri cu aceste lucruri şi le-aş striga în piaţă, atunci cu ce aş fi mai puţin vinovat ?

[Dumitru73]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deplina concordanţă între sistemul penal şi sistemul moral nu a fost deloc o enormitate. Secol după secol, legea penală şi legea morală au fost una: Legea şi punct. Şi în Răsărit, şi în Apus, statele au pedepsit sever fapte precum vrăjitoria, erezia sau apostazia. Modul de gândire nu poate fi incriminat, fiecare e liber să creadă ce vrea acasă la el, dar apologia publică a ereziei, ca şi faptele vrăjitoreşti îndreptate împotriva oamenilor au fost incriminate mereu, cu excepţia ultimelor 3 veacuri de când cu "secolul luminilor" cu care ne-a fericit masoneria.

Dacă eu aş lucra împreună cu duşmanii ţării, spre nenorocirea multor fii şi fiice ale ei, sunt convins că aţi numi asta "trădare" şi nu "păcat care ţine de modul de gândire". Condamnarea mea la puşcărie, sau la exil, ori, în cazurile cele mai grave şi reptate, chiar la moarte vi s-ar părea un lucru de la sine înţeles. Dar, dacă aş lucra cu duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor, spre nenorocirea aceloraşi fii şi fiice, cu ce aş fi mai puţin vinovat ?

Dacă eu aş veni cu o învăţătură nouă şi aş propaga-o în public, de la tribune şi prin scriituri larg distribuite, în care aş susţine că răul este bine şi binele este rău, aţi numi asta "apologia infracţiunii" şi aţi fi de acord că e o faptă care trebuie incriminată de codul penal. Dacă aş spune că regele ţării nu este regele ţării, că guvernul nu există ci este o aparenţă, că nu trebuie să ne supunem oamenilor rânduiţi de regele nostru şi nici să ascultăm de legea lui, atunci condamnarea mea vi s-ar părea un lucru normal. Dar, dacă voi spune că nu Dumnezeu este Rege, că nu de legea Lui trebuie să ascultăm, că ceea ce El ne-a învăţat că e bine e, de fapt, rău şi invers, dacă aş difuza tipărituri cu aceste lucruri şi le-aş striga în piaţă, atunci cu ce aş fi mai puţin vinovat ?

dar nu ai comite nici o infractiune. regele tarii chiar nu este regele tarii. avem presedinte
iar in privinta lui poti spune aproape orice, vezi emesiunea lui Mircea Badea.
asta este avantajul democratiei. poti spune ca Basecsu nu este Presedintele tau si ca cei ce l-au votat sunt niste dobitoci, asa cum zice MB, si nu iti face nimeni nimic.

adica sa fiu pedepsit pentru ca nu mai cred in Dumnezeu? sau ca am ajuns sa cred in altfel? sunt curios in ce fel.

[cristiboss56]

http://www.crestinul.ro/inchizitia.htm

[cristiboss56]

http://www.inchizitia.info.ro/inchizitia-catolica.html

[AdrianAamz]

Ca sa ne lamurim: daca statul considera ca o anumita fapta este infractiune sau delict, tot statul ia masurile de rigoare, prin institutiile sale abilitate: politie, justitie.
Este treaba statului sa asigure confortul si siguranta sociala a cetatenilor sai.

Treaba Bisericii este sa invete cuvantul Adevarului si Evanghelia dreptatii; nicidecum Biserica nu a fost zidita de Hristos pentru a se substitui sau a se suprapune justitiei civile.

In statul teocratic al vechilor evrei, justitia civila era reglementata pe calea revelatiei divine _ si de aceea autoritatea religioasa si cea civila se confundau in materie de drept civil si teologic.

Dar Hristos, printre altele, a venit sa schimbe si acest gen de relatie a omului cu Dumnezeu si cu statul. ("...faceti bine celor ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru celui din ceruri...")

De aceea, Biserica se adreseaza pacatosilor pentru ca acestia sa primeasca in interiorul Bisericii vindecarea sufleteasca, adica i se arata normele de conduita prin care Dumnezeu ii va iaerta pacatele. Conditia este ca acel pacatos sa vrea cu adevarat sa se lepede de pacate si sa duca o viata normala.


Nu stiu care este atitudinea BRC, dar in BO, daca vine un criminal inca neprins de politie si isi spovedeste la preot crima comisa, preotul nu are voie sa spuna nimanui, nu are voie sa-l dea pe mana legii civile !! El trebuie sa ii cerceteze constiinta si sa-i spuna ce are de facut in acest caz.
Mi-a spus un preot (dar n-am verificat daca prevad si canoanele) ca el, ca duhovnic, nici macar nu poate sa il indemne pe acel criminal sa se predea justitiei civile pentru a fi judecat si condamnat.
E groaznic, nu ?

Eu, ca om, nu as putea suporta sa stiu ca X e un ticalos si ca justitia nu-l pedepseste fiindca nu l-a putut prinde. Mai rau, as ajunge sa ma gandesc cum sa fac dreptate de unul singur. Caci din pacate inca nu am reusit sa ajung la masura la care necere Hristos sa ajungem.

[Dumitru73]

În prealabil postat de AdrianAamz

Ca sa ne lamurim: daca statul considera ca o anumita fapta este infractiune sau delict, tot statul ia masurile de rigoare, prin institutiile sale abilitate: politie, justitie.
Este treaba statului sa asigure confortul si siguranta sociala a cetatenilor sai.

Treaba Bisericii este sa invete cuvantul Adevarului si Evanghelia dreptatii; nicidecum Biserica nu a fost zidita de Hristos pentru a se substitui sau a se suprapune justitiei civile.

In statul teocratic al vechilor evrei, justitia civila era reglementata pe calea revelatiei divine _ si de aceea autoritatea religioasa si cea civila se confundau in materie de drept civil si teologic.

Dar Hristos, printre altele, a venit sa schimbe si acest gen de relatie a omului cu Dumnezeu si cu statul. ("...faceti bine celor ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru celui din ceruri...")

De aceea, Biserica se adreseaza pacatosilor pentru ca acestia sa primeasca in interiorul Bisericii vindecarea sufleteasca, adica i se arata normele de conduita prin care Dumnezeu ii va iaerta pacatele. Conditia este ca acel pacatos sa vrea cu adevarat sa se lepede de pacate si sa duca o viata normala.


Nu stiu care este atitudinea BRC, dar in BO, daca vine un criminal inca neprins de politie si isi spovedeste la preot crima comisa, preotul nu are voie sa spuna nimanui, nu are voie sa-l dea pe mana legii civile !! El trebuie sa ii cerceteze constiinta si sa-i spuna ce are de facut in acest caz.
Mi-a spus un preot (dar n-am verificat daca prevad si canoanele) ca el, ca duhovnic, nici macar nu poate sa il indemne pe acel criminal sa se predea justitiei civile pentru a fi judecat si condamnat.
E groaznic, nu ?

Eu, ca om, nu as putea suporta sa stiu ca X e un ticalos si ca justitia nu-l pedepseste fiindca nu l-a putut prinde. Mai rau, as ajunge sa ma gandesc cum sa fac dreptate de unul singur. Caci din pacate inca nu am reusit sa ajung la masura la care necere Hristos sa ajungem.

nu ai inteles ce voia sa spuna
el ar vrea ca invatatura bisericii sa nu fie doar indemnul "Aceasta este calea cea buna, urmati-o", ci mai ales ruperea picioarelor celor ce o iau pe carari straine.
pentru el si altii, asta inseamna sa faci cu adevarat voia Domnului.

[catalin2]

Vad ca s-a continuat degeaba aceeasi discutie, desi eu raspunsesem in mesajele dinainte.
E vorba de pedeapsa data de biserica, nu de cea laica.
Pana la catolici toti sfintii si Biserica era impotriva nu numai a omorarii ereticilor ci si a pedepsirii lor fizice. Ba luau atitudine impotriva abuzurilor laicilor si imparatilor. Chiar si episcopii catolici de dupa schisma se impotriveau laicilor care omorau sau chinuiau eretici. S-a schimbat treaba de cand Papa si BC au luat in propriile maini problema, atunci a devenit ceva benefic.
Nu era un citat in care un sfant spunea ca daca papa vine si spune ca virtutea e rea si pacatul e bun atunci toti trebuie sa creada asta?
Am gasit si citatul: "Cardinalul Bellarmine, proclamat „sfânt” de către Biserica Catolică, zice următoarele într-un mod foarte firesc: „Dacă Papa într-o bună zi impune păcatul şi interzice virtutea, Biserica este datoare să creadă că păcatul este bun, iar virtutea este rea şi vătămătoare”.