Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[anna21]

@ Doriana.. nu vreau sa par aroganta, dar ce intrebari sunt astea.. "cine crezi tu ca se mantuieste"?
In orimul rand, eu iti spun doar perspectiva ortodoxa asupra mantuirii, pe care tu nu o accepti (caci nu mai esti ortodoxa).. deci la ce mai intrebi?

In al doilea rand, exista cel putin doua catehisme pe acest site plus alte zeci de materiale care trateaza problema mantuirii la modul general. Pentru cei interesati.

Parerea mea personala nu conteaza, decat asa.. ca samanta de cearta aici.

[glykys]

În prealabil postat de anna21

@ Doriana.. nu vreau sa par aroganta, dar ce intrebari sunt astea.. "cine crezi tu ca se mantuieste"?
In orimul rand, eu iti spun doar perspectiva ortodoxa asupra mantuirii, pe care tu nu o accepti (caci nu mai esti ortodoxa).. deci la ce mai intrebi?

In al doilea rand, exista cel putin doua catehisme pe acest site plus alte zeci de materiale care trateaza problema mantuirii la modul general. Pentru cei interesati.

Parerea mea personala nu conteaza, decat asa.. ca samanta de cearta aici.

Eu subscriu aici. Una e perspectiva ortodoxa asupra mantuirii - despre care e vorba pe acest topic - si alta e ce cred unii si altii.

[Doriana]

În prealabil postat de anna21

@ Doriana.. nu vreau sa par aroganta, dar ce intrebari sunt astea.. "cine crezi tu ca se mantuieste"?
In orimul rand, eu iti spun doar perspectiva ortodoxa asupra mantuirii, pe care tu nu o accepti (caci nu mai esti ortodoxa).. deci la ce mai intrebi?

Atat timp cat tu accepti credinta ortodoxa inseamna ca ea devine credinta ta; deci vei credea ce iti spune BO sa crezi. Asa ca nu e gresit sa te intrebe cineva ce crezi. Desigur, raspunsul va fi : "Eu cred ce scrie in catehism la pagina X...", dar ceva crezi. Pe forum discutam cu persoane particulare, nu cu religii, zic eu.

În prealabil postat de anna21

In al doilea rand, exista cel putin doua catehisme pe acest site plus alte zeci de materiale care trateaza problema mantuirii la modul general. Pentru cei interesati.

Parerea mea personala nu conteaza, decat asa.. ca samanta de cearta aici.

Posibil, mi se mai intampla sa iasa si cu cearta, dar e mai interesant sa vorbesti cu oameni decat sa citesti catehisme. O credinta personalizata poate fi un lucru deosebit de frumos uneori. Si un om care gandeste cum ar gandi Dumnezeu in locul lui e chiar o minune. Mai trist e cand gasesti unii care nu gandesc pentru ca au gandit altii in locul lor. Chiar foarte trist...

În prealabil postat de glykys

Una e perspectiva ortodoxa asupra mantuirii - despre care e vorba pe acest topic - si alta e ce cred unii si altii.

Ceea ce crezi tu e diferit de perspectiva ortodoxa? Sau ai pareri personale contrare invataturii pe care ai primit-o si ti-e teama sa le enunti ca sa nu cazi in erezie? Cred ca ai vrut sa spui altceva...

N. Priceputu, ai scris frumos...

[cristiboss56]

În prealabil postat de Doriana

Ceea ce crezi tu e diferit de perspectiva ortodoxa?

...

Aici nu era vorba de ea , ci de cei rupti de Biserica Ortodoxa ! Era foarte clar , dar . . . !

[glykys]

În prealabil postat de Doriana

Ceea ce crezi tu e diferit de perspectiva ortodoxa? Sau ai pareri personale contrare invataturii pe care ai primit-o si ti-e teama sa le enunti ca sa nu cazi in erezie? Cred ca ai vrut sa spui altceva...

N. Priceputu, ai scris frumos...

Apai daca sunt ortodoxa, inseamna ca gandesc in conformitate cu credinta mea ortodoxa si ca in aceasta sta mantuirea. Daca aveam pareri contrare, nu mai eram ortodoxa. Niciodata nu voi spune ca te poti mantui oricum, fara harul lui Dumnezeu, fara Sfintele Taine (mai ales Botez, Spovedanie si Impartasanie) sau fara mijlocirea sfintilor.

Singura mea teama - mai bine zis retinere - este de a nu cadea in pacatul judecatii, pentru ca eu nu am toate datele problemei si nu stiu ce este si ce va fi in sufletul cutarui om, candidat la mantuire. Asta numai Dumnezeu stie. In rest, fiecare om are sansa lui la mantuire, dar multi chemati (adica toti), putini alesi!

[Doriana]

În prealabil postat de glykys

Apai daca sunt ortodoxa, inseamna ca gandesc in conformitate cu credinta mea ortodoxa si ca in aceasta sta mantuirea. Daca aveam pareri contrare, nu mai eram ortodoxa. Niciodata nu voi spune ca te poti mantui oricum, fara harul lui Dumnezeu, fara Sfintele Taine (mai ales Botez, Spovedanie si Impartasanie) sau fara mijlocirea sfintilor.

Singura mea teama - mai bine zis retinere - este de a nu cadea in pacatul judecatii, pentru ca eu nu am toate datele problemei si nu stiu ce este si ce va fi in sufletul cutarui om, candidat la mantuire. Asta numai Dumnezeu stie. In rest, fiecare om are sansa lui la mantuire, dar multi chemati (adica toti), putini alesi!

OK, multumesc pentru sinceritate. :)

[anna21]

În prealabil postat de Doriana

Atat timp cat tu accepti credinta ortodoxa inseamna ca ea devine credinta ta; deci vei credea ce iti spune BO sa crezi. Asa ca nu e gresit sa te intrebe cineva ce crezi. Desigur, raspunsul va fi : "Eu cred ce scrie in catehism la pagina X...", dar ceva crezi. Pe forum discutam cu persoane particulare, nu cu religii, zic eu.

Ca ma fortezi sa dau raspuns.. am spus ce cred despre acel copil: ca sufera pt pacatele oamenilor (ale stramosilor lui, ale noatre), ca suntem toti vinovati pt suferinta lui.
Dar sa evaluez mantuirea lui, asta mi se pare obraznicie, mandrie si nerusinare. Nu exagerez. Adica eu nu stiu ce e cu mine si cu familia mea, dar stau sa gandesc eu judecatile lui Dumnezeu? Sau ce as face eu daca as fi Dumnezeu? Sau sa-mi "linistesc" eu vinovatia fata de el, ca lasa, ca oricum il mantuieste Dumnezeu? De parca eu i-as da mantuirea din buzunar si raman cu constiinta curata?

Asta este ceea ce cred. Ca este nebunie sa crezi ca patrunzi judecatile lui Dumnezeu cu mintea omeneasca.
Noua ni s-a dat absolut tot ceea ce este necesar pentru mantuire. Ce nu stim, fie nu ne este de folos, fie nu putem intelege si ne smintim. De aceea nu numai ca nu pot afirma altceva decat spune invatatura crestina, dar ar fi dovada de mandrie..

Daca ai cunoaste traditia ortodoxa, ai sti ca au fost cazuri de sfinti care au insistat cu o intrebare, dar li s-a raspuns.. sa se smereasca!

Posibil, mi se mai intampla sa iasa si cu cearta, dar e mai interesant sa vorbesti cu oameni decat sa citesti catehisme. O credinta personalizata poate fi un lucru deosebit de frumos uneori. Si un om care gandeste cum ar gandi Dumnezeu in locul lui e chiar o minune. Mai trist e cand gasesti unii care nu gandesc pentru ca au gandit altii in locul lor. Chiar foarte trist...

"Un om care gandeste cum ar gandi Dumnezeu in locul lui"? Nu inteleg ce vrei sa spui. Nici Dumnezeu nu gandeste ca oamenii, nici oamenii nu gandesc ca Dumnezeu.

Mda, asta se vrea o umilire subttila ...
Daca omul care gandeste in locul meu este un sfant... cu bucurie dau gandurile mele pt ale lui.

O minte luminata de Sf. Duh te calauzeste altfel decat una lipita de cele lumesti, nu?

[Doriana]

În prealabil postat de anna21

"Un om care gandeste cum ar gandi Dumnezeu in locul lui"? Nu inteleg ce vrei sa spui. Nici Dumnezeu nu gandeste ca oamenii, nici oamenii nu gandesc ca Dumnezeu.
O minte luminata de Sf. Duh te calauzeste altfel decat una lipita de cele lumesti, nu?

Ti-ai dat singura raspunsul la intrebare. Atunci cand ai mintea luminata de Duhul Sfant vei gandi asa cum iti da Duhul sa gandesti; iar Duhul este Dumnezeu. Asa ca uneori vei gandi ca Dumnezeu. Iar, din cate am auzit eu pe aici, se spune ca dvs primiti Duhul Sfant la botez; asa ca sunt sigura ca voi gasi printre ortodocsi si oameni care nu numai ca spun ca au primit Duhul Sfant, dar si actioneaza calauziti de el.

Fraza aceea nu s-a vrut o umilire. Era doar o durere; ar trebui sa o simti si tu. Dumnezeu nu te vrea robotel si te iubeste asa cum ii iubeste si pe sfinti. Daca esti calauzita de Duhul Sfant vei gandi si tu ceea ce au gandit sfintii si ce marturiseste credinta adevarata si nu vei cadea in erezie; numai nu mai refuza sa gandesti.

[sophia]

În prealabil postat de anna21

Ca ma fortezi sa dau raspuns.. am spus ce cred despre acel copil: ca sufera pt pacatele oamenilor (ale stramosilor lui, ale noatre), ca suntem toti vinovati pt suferinta lui.
Dar sa evaluez mantuirea lui, asta mi se pare obraznicie, mandrie si nerusinare. Nu exagerez. Adica eu nu stiu ce e cu mine si cu familia mea, dar stau sa gandesc eu judecatile lui Dumnezeu? Sau ce as face eu daca as fi Dumnezeu? Sau sa-mi "linistesc" eu vinovatia fata de el, ca lasa, ca oricum il mantuieste Dumnezeu? De parca eu i-as da mantuirea din buzunar si raman cu constiinta curata?

Asta este ceea ce cred. Ca este nebunie sa crezi ca patrunzi judecatile lui Dumnezeu cu mintea omeneasca.
Noua ni s-a dat absolut tot ceea ce este necesar pentru mantuire. Ce nu stim, fie nu ne este de folos, fie nu putem intelege si ne smintim. De aceea nu numai ca nu pot afirma altceva decat spune invatatura crestina, dar ar fi dovada de mandrie..

Daca ai cunoaste traditia ortodoxa, ai sti ca au fost cazuri de sfinti care au insistat cu o intrebare, dar li s-a raspuns.. sa se smereasca!

"Un om care gandeste cum ar gandi Dumnezeu in locul lui"? Nu inteleg ce vrei sa spui. Nici Dumnezeu nu gandeste ca oamenii, nici oamenii nu gandesc ca Dumnezeu.

Mda, asta se vrea o umilire subtila ...
Daca omul care gandeste in locul meu este un sfant... cu bucurie dau gandurile mele pt ale lui.

O minte luminata de Sf. Duh te calauzeste altfel decat una lipita de cele lumesti, nu?

In fragmentul evidentiat de mine ai spus exact ce trebuie. Asta este esenta.
Nu stim bine ce e cu noi si ai nostri si ii judecam pe altii, vorbim de credinta si mantuirea sau erezia lor.
Si noi nu suntem in stare sa intelegem nici pe Dumnezeu si nici scripturile. ne straduim, dupa puterea noastra. Dar atat.

Iar partea cu scara iubirii: pentru mine "hugs and kisses" nu inseamna neaparat/intotdeauna iubire.

La mine exista mai intai mai multe feluri de iubiri in functie de persoane:
- iubirea de sot/sotie, sau ma rog logodnici/prieteni
- iubirea de parinti/copii
- iubire de alti apropiati (rude, prieteni)
- iubire de Dumnezeu, Maica Sa si alti sfinti
- iubire de oameni in general (crestineasca sa-i spunem).

Fiecarei grupe i se potriveste ceva din ceea ce ai spus tu.
Iar profunzimea si gradul de sacrificare depinde si el de grup si de persoana.

[LapetiteMoc]

Se stie ca la inceput Biserica era Una, si era ortodoxa. Apoi Apusul a vrut altceva.

La Biserica greaca la care ma duc , este un cantaret in strana al carui parcurs m-a lasat fara cuvinte.

Tanar fiind, in aceasta Franta ce penduleaza intre ateism si protestantism, a fost mai intai catolic (parintii, de origine italiana, l-au botezat in cultul romano-catolic). Ajuns la varsta majoratului, a simpatizat cu martorii lui Iehova, apoi a simpatizat cu drogurile. La un moment dat, pe mare , a cunoscut un tanar grec, ortodox, ranit in urma unei furtuni. Nava in care se afla venise in ajutorul navei ce fusese prinsa din plin de furtuna. Nadejdea, calmul celui ranit, imbabatarea oferita colegilor de suferinta l-au marcat profund pe cel caruia i se parea ca toate sunt bune daca nu ucid. S-a imprietenit cu acel tanar care a ramas in Franta in cele din urma. S-a dus cu el la Biserica Ortodoxa si acolo a simtit ca se afla acasa, ca a gasit libertatea pe care sufletul sau inca nu o cunoscuse.
Anul trecut am participat la casatoria lui religioasa (era casatorit deja in biserica catolica, dar vroia sa implineasca in fata Domnului promisiunea de a nu-L mai parasi niciodata pentru o alta confesiune - asa ca a repetat mariajul religios in Biserica lui Hristos).