linistea in familie depinde de viata sexuala?

[costel]

În prealabil postat de iana

El n-a inteles ca viata sexuala e doar un aspect al iubirii dintre soti dar foarte necesar. Nu zice nimeni sa se reduca totul la asta, ca atunci n-ar mai fi dragoste, dar nici sa o reduci la "pofte" si sa o compari cu mancarea.

Intrebarea topicului era daca linistea in familie depinde de viata sexuala. Prin postarea anterioara am incercat sa spun ca linistea in familie nu e data numai de ea. Nu poti spune am o viata sexuala buna, am parte de liniste.

E de ajuns sa ai un copil si vei vedea ca linistea din familie nu poate fi rezumata la viata sexuala.

Linistea tine de mai multe aspecte, nu doar de unul. Acest lucru am dorit sa-l fac cunoscut. Daca postarea anterioara a lasat sa se inteleaga altceva, imi cer scuze.

[iana]

În prealabil postat de costel

Intrebarea topicului era daca linistea in familie depinde de viata sexuala. Prin postarea anterioara am incercat sa spun ca linistea in familie nu e data numai de ea. Nu poti spune am o viata sexuala buna, am parte de liniste.

E de ajuns sa ai un copil si vei vedea ca linistea din familie nu poate fi rezumata la viata sexuala.

Linistea tine de mai multe aspecte, nu doar de unul. Acest lucru am dorit sa-l fac cunoscut. Daca postarea anterioara a lasat sa se inteleaga altceva, imi cer scuze.

Imi cer si eu iertare ca am inteles altceva. Am si eu copii.

[Eugen7]

În prealabil postat de costel

Intrebarea topicului era daca linistea in familie depinde de viata sexuala. Prin postarea anterioara am incercat sa spun ca linistea in familie nu e data numai de ea. Nu poti spune am o viata sexuala buna, am parte de liniste.

Corect, dar nici nu poti spune: nu am viata sexuala normala (fireasca, implinita) dar am parte de liniste in casatorie.

În prealabil postat de costel

E de ajuns sa ai un copil si vei vedea ca linistea din familie nu poate fi rezumata la viata sexuala.

Bineinteles, dar nici nu poate fi exclusa contributia viatii sexuala normale, in exchilibrul familiei.
Am indoieli in privinta dragostei, fericirii si armoniei in cadrul familiillor in care doar copiii sunt factorii care contribuie la existenta "linistii" in familie, nefiind prezenta armonia fireasca in iubirie, comuniunea deplina (sufleteste si trupeste), intre soti. Sotii trebuie sa se iubeasca si intre ei, nu doar sa isi iubeasca copiii!

In cadrul casatoriei copiii nu trebuie facuti cu un scop anume (ca astfel vom avea liniste in casa etc.), ci ei trebuie sa fie rodul firesc al comuniunii depline (sufleteasca si trupeasca) a sotilor. Copiii sunt o forma de implinire a iubirii sotilor, nu este singura, dar este cea mai frumoasa si cea mai dorita, copii sunt rodul firesc, viu al acestei iubiri si comuniuni depline a sotilor. Copiii sunt darul lui Dumnezeu.

Sfantul Pavel in I Corinteni cap 7 indeamna sotii la iubire reciproca, pe care o considera una din indatoririle sotilor ce nu trebuie neglijata. Adica atat sotul cat si sotia trebuie sa aiba gija ca partenerul sa se simta iubit si implinit (sufleteste si trupeste).

În prealabil postat de costel

Linistea tine de mai multe aspecte, nu doar de unul. Acest lucru am dorit sa-l fac cunoscut.

Corect, insa unul din aspectele importante, care nu trebuie neglijat este activitatea sexuala fireasca, implinita normal (fara abuzuri si fara refuzuri), dupa randuiala Bisericii.

[windorin]

În prealabil postat de costel

Nu poti spune am o viata sexuala buna, am parte de liniste.
E de ajuns sa ai un copil si vei vedea ca linistea din familie nu poate fi rezumata la viata sexuala.

Vine o oarecare odihna si din viata sexuala, atunci cand aceasta este randuita firesc.
Insa starea de "liniste", dorita in general de o familie, izvoraste din alte lucruri.

Familia care foloseste sexualitatea drept sprijin/izvor de liniste, mai devreme sau mai tarziu, va esua.
Cand acest aspect este vazut insa ca unul intre altele, ba inca si mai mic decat altele, atunci lucrurile vor rodi liniste.

Cat despre copil... uneori abia el ne invata sa ne raportam drept la sexualitate.
Avem de invatat atat de multe de la un copil... sa'l randuiasca Domnul tuturor celor ce au nevoie, spre mantuire.

[Eugen7]

În prealabil postat de windorin

Avem de invatat atat de multe de la un copil... sa'l randuiasca Domnul tuturor celor ce au nevoie, spre mantuire.

... sa raduiasa Dumnezeu copiii spre bucuria si fericirea parintilor, si toti sa fie mantuiti de singurul Mantuitor, Hristos Iisus, Domnul Dumnezeul nostru si fratele nostru.

Frate copiii nu sunt randuiti spre mantuire in sensul ca ei determina (sunt cauza) mantuirii. Conceptia conform careia sotii (in special femeia) se mantuie prin nastere de prunci este gresita. Ar insemna ca familiile care din motive biologice, de sanatate, nu pot avea copii, nu se pot mantui sau se mantuie "mai putin", ceea ce este gresit.

"Hristos lumineaza pe tot omul ce vine in lume" (Ioan 1) si spune "pe cel ce vine la Mine Eu nu il voi scoate afara" (Ioan 6), astfel toti oamenii care se nasc au sanse egale de mantuire daca il accepta pe Hristos in Taina Sfantului Botez si conlucreaza cu EL si il lasa pe Hristos sa ii mantuie.

Hristos Iisus este singurul manutitor si EL ne da in dar mantuirea, nu conditinat de ceva. Omul trebuie sa accepte procesul de mantuire, care nu este ceva de genul unui act juridic ci un proces complex ce dureaza toata viata pamanteasca a omului si care se vede exclusiv in faptele omului.

Doar in faptele omului se vede comuniunea cu Hristos, credinta in Hristos si cum lucreaza Hristos mantuirea in om. Omul mai cade, dar cu ajutorului Hristos se ridica.

Fara Hristos nu putem face nimic (Ioan 15,5)


Din nefericire, in cadrul Bisericii Ortodoxe exista oameni (chiar si preoti din pacate) care considera ca mantuirea este ca un troc, Hristoase eu iti dau fapte bune tu imi dai in schimb mantuirea. Doamne fereste o asemenea cugetare!
Unii oameni se bucura cand fac fapte bune caci zic in sinea lor, vai ce bun sunt eu, iata cate fac eu pentru mantuirea mea. Un asemenea om uita cuvintele Sfantului Pavel: "Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni."

O alta conceptie grestia a mantuirii este cea in viziunea cultelor protestante si neoprotestante in marea lor majoritate, care considera mantuirea ca pe un act juridic afirmand: sunt mantuit daca l-am primit pe Hristos. Este gresita o asemenea conceptie.
Primirea lui Hristos in om, credint omului, se vede exclusiv in faptele bune ale omului pe care omul nu le poate face singur ci doar prin conlucrare cu Hristos. "Credinta fara fapte moarta este" iacov 2 Sfantul Pavel spune clar "NU mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" (Galateni 2,20) si EL face aceste fapte bune. Cand sfintii savarseau o mare minue ei se cutremurau ca Hristos lucreaza intru ei...

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta. Har si pace.