linistea in familie depinde de viata sexuala?
 

De multe ori când apare o criză în cuplu, căutăm diverse explicaţii: spirituale, sufleteşti şi, în cele din urmă, fiziologice. Cei mai mulţi duhovnici, dacă le spui că ai neînţelegeri cu soţia (soţul) te întreabă cum merge legătura trupească. Şi atunci începi să te gândeşti că poate problemele tale acolo îşi au sursa. Însă asta nu se potriveşte cu modul tău de a gândi, după care, dacă duci o viaţă plăcută lui Dumnezeu, şi dacă ambii soţi sunt credincioşi, viaţa lăuntrică ar trebui să fie liniştită, senină.
Care este adevărul? Cum se pot depăşi crizele, tulburările, neliniştile? Au ele o cauză fiziologică, sau spirituală? Şi dacă e fiziologică, poate fi ea depăşită spiritual? E femeia diferită de bărbat sub acest aspect? Este liniştea ei lăuntrică dependentă de tandreţea fizică?
Este oare adevărat ceea ce încep să bănuiesc, şi anume că multe căsnicii se destramă din cauză că sunt deficitare sub aspectul vieţii sexuale?
Adresez această întrebare celor cu experienţă în viaţa de familie, şi în special celor care au avut neînţelegeri, crize, şi le-au depăşit.

Pacatul aduce moartea. Activitatea sexuala anormala in cadrul familiei, adica pervertita sub diverse forme (sex oral, sex anal, avorturi... etc.) atrage impatimirea sexuala (sotii ajung robi sexului) si disparitia armoniei si atractiei intre soti atat sufleteasca cat si trupeasca si eventual despartirea.

Activitatea sexuala fireasca este binecuvantata de Dumnezeu in Sfanta Taina a casatoriei.
In acest sens "nu este bun nici abuzul nici refuzul" vietii sexuale normale. Totul trebuie facut firesc, cu cumpatare, dupa randuiala Bisericii, cu respectarea posturilor etc.
Astfel se pastraza armonia sufleteasca si trupeasca.

Sfantul Pavel vede relatia barbat-femeie in cadrul familiei precum relatia Hristos Biserica. In ambele cazuri dragostea reciproca asigura comuniunea in armonie.

Daca barbatul este credicios, adica iubeste pe Hristos implinind poruncile Lui, atunci si Dumnezeu il va ajuta sa aiba o familie in care sa domneasca dragostea si armonia intre soti si evindent intre prunci...

Da, viața sexuală stă la baza destrămării căsniciilor, dar nu în sensul prezentat în reviste, că nu practici asta cum trebuie. Problema este că omul depravat își pierde capacitatea de a iubi, devine un animal dominat de instincte. Omul trebuie să-și păstreze castitatea până la căsătorie și apoi să se culce numai cu soțul/soția. Dar această regulă nu e respectată. De obicei când cineva și-a pierdut castitatea înainte de căsătorie, nu va putea fi fidel, mai devreme sau mai târziu se descoperă că are un amant/o amantă.
Deci soții nu trebuie să pună sexualitatea în centrul preocupărilor lor, că atunci se prăbușește totul.

Corect, dar nici nu trebuie sa o ignore nici sa o neglijeze, caci face parte din armonia vietii de familie. O viata sexuala anormala (fie pervertita fie neimplinita) duce la aparitia bolilor trupesti si sufletesti.
Nu intru in amanunte, insa daca considerati necesar o sa revin cu informatii concrete despre bolile trupesti si sufletesti ce apar atat la barbat cat si la femeie, ca urmare a unei vieti sexuale neimplinite. (Bolile trupesti si sufletesti ca urmare a perversiunilor sexuale sunt mai bine cunoscute in general.)

Nu am în vedere o viaţă desfrânată. Mă refeream la o viaţă sexuală normală, fără excese. Mai precis, întrebarea mea s-ar referi la efectele insuficienţei ei. Şi mai ales la efectele asupra psihicului femeii.

Daca activitatea sexuala in cadrul familiei este normala, dupa randuiala Bisericii atunci nu au cum sa apara probleme.

Un raspuns medical, cu privire la efectele unei activitati sexuale neimplinite corespunzator:

Femeile fara orgasm, spre deosebire de femeile frigide, isi doresc actul sexual, dar nu obtin un semnal erogen suficient de puternic ca sa declanseze orgasmul.

Cauzele principale ale anorgasmiei la femeie sunt: timpul de raport sexual redus (sub 2 min), raporturi brutale, lipsite de tandrete din partea barbatului. Daca deficienta nu se rezolva printr-o terapie adecvata, aceste femei incep sa refuze actul sexual, devin frigide.

* La femei, raporturile sexuale fara orgasm favorizeaza dereglarea ciclului menstrual, fibromatoza uterina, imbolnavirea sanilor (mastodinia - durerea sanilor, chistul mamar, nodulii mamari fibroadenomatosi, displazia mamara etc.); ele devin treptat apatice, pierd interesul pentru viata, prezinta disfunctii ale aparatului cardio-vascular, digestiv, glandular, neurologic si au o predispozitie ridicata la cancer.
* Barbatii carora li se refuza actul sexual devin in prima faza gelosi, agresivi, certareti, apoi, treptat, pierd interesul pentru partenera, prezentand erectii incomplete, dificile, instabile, ejaculari pre- mature, diminuarea orgasmului. Deseori, ei isi pierd si abilitatile profesionale, prezentand stari depresive iar, in cazuri extreme, chiar tendinte spre suicid.

Rezumand, relatia sexuala are un rol esential in viata de familie.

Cuplurile care au relatii sexuale rare si deficitare (cazuri foarte frecvente, din pacate) prezinta parteneri nervosi, gelosi, agresivi, intoleranti, nefericiti.

Probabil că nici nu trebuie neglijată, dar să se desfășoare în anumite limite. La capitolul neîmplinirea vieții sexuale nu sunt prea informată, e bine de ținut cont și de asta, dar unii fac o obsesie din acea neîmplinire.

Dupa cum spuneam, totul trebuie facut cu cumpatare, dupa randuiala Bisericii, cu respectarea posturilor etc.

Parintele Arsenie Boca spune: "Nu este bun nici abuzul nici refuzul" activitatii sexuale firesti in cadrul familiei.

Parintele Dumitru Staniloae vorbeste despre armonia si implinirea iubirii sotilor in familie atat din puct de vedere sufleteste cat si trupeste.

Evident ca trebuie evitate abuzurile caci acestea duc la impatimire, omul devenid mai rau ca animalele cand este impatimit sexual sub o forma sau alta. Sa ne pazeasca Dumnezeu!

Cine este autorul atâtor aiureli ? Mă îndoiesc că aşa ceva aţi găsit în vreo carte de medicină. Atunci, de unde acest răspuns "medical" ?

Eugen7: un răspuns foarte edificator. Şi descurajator, în acelaşi timp. Prin urmare, suntem, în primul rând, trupuri. Cel puţin în relaţia dintre soţi. Eu am crezut că duhul e cel care trebuie să prevaleze asupra sufletului şi asupra trupului. Şi că liniştea ar trebui să se nască duhovniceşte, nu trupeşte. Însă realitatea nu-mi dă dreptate şi mă contrariază.