Scopul nuntii

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Eugen7

Sunt familii care din motive bilogice nu pot avea copii dar care se mantuiesc, si familii care au copii dar nu se mantuiesc.

Salut Eugen,

Se mîntuiesc şi unii, şi alţii. Cu toate acestea, unii se aseamnănă mai mult cu Dumnezeu, prin activităţile creatoare, prin iubire, milă, sacrificiu şamd. Alţii se mîntuiesc mai la limită, probabil prinzînd loc mai la uşa Raiului. :)

Asta am vrut să subliniez: contează cîte fapte bune faci (vorbim de cazul în care părinţii pot avea copii, dar aleg să facă numai unul), cît creezi (în cazul discutat cîţi copii ai), cît de mult îţi manifeşti dragostea faţă de aproapele.

[Eugen7]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Salut Eugen,
Se mîntuiesc şi unii, şi alţii.

:)
Salut Florin-Ionut,
Reformulez: Pot exista anumite faminii care din motive biologice nu pot avea copii si care se mantuiesc daca duc o viata intru Hristos. (Aceasta nu implica ca toate familiile fara copii se mantuiesc, ci doar ca toate familiie fara copii din motive biologice au aceeasi sasa la mantuirea intru Hristos in Taina Casatoriei, ca si familiile care au copii).
De asemenea, pot exista familii care au muuulti copii dar care sa nu se mantuiesc, pentru ca nu traiesc corespunzator intru Hristos in Taina Casatoriei. (mai concret, care chiar daca au multi copii au insa si pacate de care nu se pocaiesc).

În prealabil postat de Florin-Ionut

Alţii se mîntuiesc mai la limită, probabil prinzînd loc mai la uşa Raiului. :)

Asa este. "In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt. De nu ar fi fost asa v-as fi spus. Acum insa ma duc sa va gatesc voia loc si iarasi voi veni la voi..." spuen Domnul Iisus Hristos.

Din nefericire multe familii fac fac muuulti copii crezand ca prin aceasta "vor obtie un loc mai bun in Rai", iar dupa ce au facut acesti copii nu ii mai ingreijesc corespunzator. (Nu se ocupa corespunzator de cresterea lor, educatia lor religioasa si sociala, de nevoile lor sufletesti, spirituale, trupesti...). Aceste familii gandesc cam in felul urmator: "Dumnezeu v-a facut, Dumnezeu sa va poarte de grija."

În prealabil postat de Florin-Ionut

Asta am vrut să subliniez: contează cîte fapte bune faci (vorbim de cazul în care părinţii pot avea copii, dar aleg să facă numai unul), cît creezi (în cazul discutat cîţi copii ai), cît de mult îţi manifeşti dragostea faţă de aproapele.

Asa este frate. Nu trebuie oprite faptele bune, caci prin acelea Hristos lucreaza in noi.
Cum spui si tu, daca parintii pot ingriji corespunzator mai multi copii, dar refuza sa faca acest lucru din egoism, din comoditate etc. ... este rau.

P.S. In cazul copiilor omul nu creaza viata, ci omul doar participa activ la voia lui Dumnezeu de a da viata, caci Dumnezeu este cel care da suflarea de viata pruncului care se zamisleste, Dumnezeu a creat legea vietii, omul doar o urmeaza si conlucreaza cu ea.
Deci omul nu este creator. Exista doar un singur Creator: Dumnezeu. (ingreii nu sunt creatori).

[Florin-Ionut]

De acord cu ce ai scris mai sus.

În prealabil postat de Eugen7

:)
P.S. In cazul copiilor omul nu creaza viata, ci omul doar participa activ la voia lui Dumnezeu de a da viata, caci Dumnezeu este cel care da suflarea de viata pruncului care se zamisleste, Dumnezeu a creat legea vietii, omul doar o urmeaza si conlucreaza cu ea.
Deci omul nu este creator. Exista doar un singur Creator: Dumnezeu. (ingreii nu sunt creatori).

Aici însă nu e tocmai bine... :) E adevărat că omul nu crează în sensul în care spui, din nimic, e logic că nu. Nu putem nici să adăugăm un cot staturii noastre, d-apoi mai mult de atît. Cu toate acestea, omul crează prin participare la legile naturale stabilite de Hristos şi proniate de Duhul Sfînt.

Părintele Stăniloae susţine ideea de creativitate a omului în "Teologia dogmatică ortodoxă" la capitolul Condiţiile mîntuirii. Părintele Galeriu o reia în "Jertfă şi răscumpărare". Capacitatea noastră de a crea este chiar unul dintre atributele Chipului divin sădit în noi, atribut prin intermediul căruia putem să ne ridicăm spre asemănarea cu Creatorul, dacă vrem. Evident că prin iubire, milă, jertfă şi celelalte ne mîntuim şi ne desăvîrşim, însă şi prin creaţie - ca o completare - ne înălţăm către Dumnezeu: zidind o casă pentru urmaşi, compunînd muzică de calitate, scriind literatură, pictînd, sculptînd, dar mai mult decît toate, aducînd prunci la existenţă veşnică. Lumea se va schimba, Judecata va trece, eonii se vor derula unul după altul, dar fiinţele aduse la viaţă vor trăi în dialog cu Dumnezeu pentru totdeauna, indiferent unde vor alege să-şi traiască existenţa.

Chiar dacă, să presupunem, facem copii care vor ajunge în Iad - Doamne păzeşte, totuşi e mai bine aşa decît să nu fi existat niciodată aceşti copii. Cînd Tatăl a binevoit zicînd "să facem om", ştia clar că mulţi vor prefera îndepărtarea de El, era limpede că Iadul va păpa miliarde de suflete, dar Hristos a zis "DA, SĂ FIE" şi Duhul Sfînt a făcut totul posibil. Deci avem aici o taină foarte greu de priceput, anume că existenţa este mai presus decît nimicul - vorbind doar de fiinţe create libere, după modelul divin. A nu se înţelege că sîntem predestinaţi, nicidecum! Sîntem aşa cum vrem şi avem opţiuni de a vieţui aproape sau departe de Dumnezeu, pentru că altfel... ar fi fost absurd.

[Eugen7]

În prealabil postat de Florin-Ionut

De acord cu ce ai scris mai sus.
E adevărat că omul nu crează în sensul în care spui, ... omul crează prin participare la legile naturale stabilite de Hristos şi proniate de Duhul Sfînt.

:) Sunt mai strict cu termenii, mai ales cei teologici (asa am fost invatat de profesori, mai ales de cei de dogmatica), pentru a evita confuziile (neclaritatile, echivocul...).

Spre exemplu:
Adorarea sau «latreia» constituie cultul suprem, sau închinarea în sens propriu, care se cuvine numai persoanelor Sfintei Treimi, şi se deosebeşte de actul de venerare sau de cinstire în general (proskynesis). Urmează supracinstirea '(sau hiperdoulia) Maicii Domnului, în calitatea ei de Născătoare-de-Dumnezeu (Theotokos) şi cinstirea (doulia) îngerilor şi sfinţilor, pe baza asocierii lor cu persoana lui Hristos. Pâinea şi vinul euharistie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului se bucură de acelaşi cult de adorare, pe când Evanghelia, crucea şi icoanele sunt cinstite în mod relativ, adică prin referire la evenimentele şi persoanele reprezentate. Adorarea se exprimă în acte de prosternare (v. metanie), aducere de ofrande, rugăciuni de invocare şi doxologie, în gesturi de pietate şi reverenţă.

Astfel, asemenea profesorilor de dogmatica (si a Sfintilor Parinti), consider ca temenii: creator, mantuitor (spre exemplu) trebuie folositi doar pentru Dumnezeu (Sfanta Treime) in cadrul cultului de adorare.
Desigur si Maica Domnului si sfintii si ingerii ne ajuta in procesul mantuirii, insa ca mijlocitori si ca miluitori cu harul si puterea lui Hristos, care este singurul mantuitor (in sesnul teologic corect: "Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii." I Ioan 4,14 ).

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Eugen7

Astfel, asemenea profesorilor de dogmatica (si a Sfintilor Parinti), consider ca temenii: creator, mantuitor (spre exemplu) trebuie folositi doar pentru Dumnezeu (Sfanta Treime) in cadrul cultului de adorare.

Povestea un coleg care a fost pe un sait, la Turk Telecom, că a întîlnit acolo un tip de religie musulmană cu care a trebuit să lucreze o vreme. La un moment dat acela a trebuit să configureze ceva în interfaţa grafică şi să apese metoda CREATE - la care omul a refuzat, pe motiv că numai Allah crează şi ar fi o erezie ca el să salveze acea configuraţie apăsînd pe butonul CREATE.


Apropo de mîntuire, noi avem rugăciunea "Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, mîntuieşte-ne pe noi". În ce sens se foloseşte aici cuvîntul? În sensul de izbăveşte-ne pe noi de cel rău, prin rugăciunile tale către Fiul Tău şi Domnul nostru.

Deci nu cred că trebuie să fim atît de restrictivi în ce priveşte anumite cuvinte, altfel riscăm să ajungem ca acel inginer musulman din Turcia. Important este să le înţelegem corect sensul.

[Eugen7]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Apropo de mîntuire, noi avem rugăciunea "Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, mîntuieşte-ne pe noi". În ce sens se foloseşte aici cuvîntul? În sensul de izbăveşte-ne pe noi de cel rău, prin rugăciunile tale către Fiul Tău şi Domnul nostru.

Bineinteles. Insa Maica Domnului nu doar mijloceste in rugaciune la Iisus Hristos Domnul Dumnezeul si Mantuitorul nostru, ci ne si ajuta cu puterea lui Hristos. Ea ne aduce la Hristos si ne ajuta si ne indeamna sa ascultam de EL ca atunci la nunta din Cana Galileii.

De aceea trebuie folosit corect "miluieste-ne" ca sa nu mai existe nici o confuzie. Rugaciunea corecta intalnita in Scrierile Sfintilor Parinti este: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".

Folosirea termenilor intr-un mod necorespunzator, induce in eroare multi oameni.

Noi ortodocsii crestini ii acuzam pe romano-catolici ca au exgerat prea mult roul Maicii Domnului in mantuirea omului, caci o numesc co-mantuitoare si au introdus doctrina "imaculatei conceptii" si cea a "asumtiei" (Maica Domnului este luata de vie la cer cai ea nu mai trebuia sa moara).

Maica Domnului se bucura cand ne rugam corect la ea, folosind termeni corespunzatori pe care ii cunoastem, si se intristeaza cand nu stim sa ne rugam ei, ca mijlocitoare la Hristos si miluitoare cu puterea lui Hristos. :)
In cadrul Sfintei Liturgii trebuie sa existe o diferenta clara intre rugaciunile adresate lui Dumnezeu si cele adresate Maicii Domnului. "Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu". Astfel rugaciunea de mantuire trebuie adresata exclusiv lui Dumnezeu, iar Maicii Domnului si sfintilor si ingerilor ne rugam pentru mijlocirea mantuirii, pentru miluire.
Aceasta este pozitia profesorilor de dogmatica in cadrul facultatii de teologie ortodoxa (evindent in asetimentul Sfintilor Parinti), cu care sunt intru totul de acord.

Se observa si la cantarea Trisaghionului in timpul Sfintei liturghii ca in unele biserici nu se canta corect, dublandu-se al doilea sfinte (ca sa se potriveasca melodia) insa din punct de vedere dogmatic rugaciunea in acest mod este o erezie mare, caci nu mai este o rugaciune adresata Sfintei Treimi. Cel rau e foarte multumit cand omul nu stie sa se roage, sau se roaga gresit, cand omul face erezii...

Sau cand se canta imnul de slava adresat Sfintei Treimi nu se canta corect intotdeauna "Sfant Sfant Sfant este Domnul Savaot" (Isaia 6,3)... ba lipseste verbul, cum poate lipsi verbul "a fi" cand Dumnezeu se defineste pe sine "Eu sunt cel ce sunt"?; ba in unele parti se canta "Sfnat, Sfant e, Sfant e" adica se spune de doua ori verbul a fi, ceea ce iar este incorect pentru ca Sfanta Treime are o singura existenta fiintiala... nu mai intru in amanunte. Ideea e ca oamenii trebuie sa intealeaga ce se roaga, sa evite formalismele... si evident ereziile.

Astfel, in teologie mai ales, trebuie sa folosim termenii corespunzatori ca sa nu apara alte erezii (si in cazul filioque la inceput se cunostea sensul corect, insa in timp am vazut unde a dus folosire incorecta a termenilor).

Doamne ajuta. Har si pace.