Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

Ioana draga, observ ca mama ta este deja in delir..A depasit "cotele" instinctului matern si a intrat in panica si de aici delirul..Nu trebuie sa pui la suflet vorbele aruncate de ea,amenintarile,etc..pentru ca reactioneaza deja ca un animal ranit...Incearca santajul sentimental ,a ajuns la violenta verbala si la amenintari..Ar fi perfect daca ai da un "delete" la tot ce ai auzit ieri..Nu lasa acele vorbe sa sape santuri in sufletul tau..

Daca as fi in locul tau, as rupe orice relatie cu parintii(ceea ce ai si facut), as da un "delete" la vorbele de ieri,asa cum ti-am sugerat si mi-as trai cu toata forta si puterea, povestea de dragoste ! M-as casatori, as face copii,si atunci cand sufletul mi-ar plange dupa parinti,m-as ruga pentru ei si le-as trimite prin ganduri,iubirea mea! Atat!

Ai tot dreptul din lume sa iti traiesti povestea si iubirea.Casatoria este o loterie.Nimeni si nimic nu-ti poate garanta ca un barbat impecabil moral,fara cazier,un constiincios practicant ortodox, dupa 7 luni de casnicie nu-ti ia gatul.Apoi mai este ceva : iubirii nu-i poti aduce argumente.Iar tu IUBESTI si punct.

Mama ta te acuza ca incalci legea iubirii fata de ea,nerespectandu-i dorinta iar ea sare incaltata cu bocancii pe iubirea pe care ar trebui sa ti-o arate!

Imi pare rau ca s-a ajuns pana aici, dar alta solutie nu este,decat sa trantesti usa bine si sa mergi mai departe!

Eu iti doresc din suflet sa fii fericita si sa faci copii frumosi,iar problema parintilor tai, lasa sa o rezolve timpul si Dumnezeu,ca tu,n-ai ce sa mai faci!

[AlinB]

Melissa: de acord, dar fara sa trantesti usa..:)

În prealabil postat de AlinB

Melissa: de acord, dar fara sa trantesti usa..:)

ok..fara usi trantite..:-)

[ioanacluj]

În prealabil postat de Melissa

Ioana draga, observ ca mama ta este deja in delir..A depasit "cotele" instinctului matern si a intrat in panica si de aici delirul..Nu trebuie sa pui la suflet vorbele aruncate de ea,amenintarile,etc..pentru ca reactioneaza deja ca un animal ranit...Incearca santajul sentimental ,a ajuns la violenta verbala si la amenintari..Ar fi perfect daca ai da un "delete" la tot ce ai auzit ieri..Nu lasa acele vorbe sa sape santuri in sufletul tau..

Daca as fi in locul tau, as rupe orice relatie cu parintii(ceea ce ai si facut), as da un "delete" la vorbele de ieri,asa cum ti-am sugerat si mi-as trai cu toata forta si puterea, povestea de dragoste ! M-as casatori, as face copii,si atunci cand sufletul mi-ar plange dupa parinti,m-as ruga pentru ei si le-as trimite prin ganduri,iubirea mea! Atat!

Ai tot dreptul din lume sa iti traiesti povestea si iubirea.Casatoria este o loterie.Nimeni si nimic nu-ti poate garanta ca un barbat impecabil moral,fara cazier,un constiincios practicant ortodox, dupa 7 luni de casnicie nu-ti ia gatul.Apoi mai este ceva : iubirii nu-i poti aduce argumente.Iar tu IUBESTI si punct.

Mama ta te acuza ca incalci legea iubirii fata de ea,nerespectandu-i dorinta iar ea sare incaltata cu bocancii pe iubirea pe care ar trebui sa ti-o arate!

Imi pare rau ca s-a ajuns pana aici, dar alta solutie nu este,decat sa trantesti usa bine si sa mergi mai departe!

Eu iti doresc din suflet sa fii fericita si sa faci copii frumosi,iar problema parintilor tai, lasa sa o rezolve timpul si Dumnezeu,ca tu,n-ai ce sa mai faci!

Multumesc melissa, asta incerc sa fac, fara sa trantesc usa :P, acum sunt in faza in care imi fac mie ordine in gandusi si incerc sa sterg tot ce e rau de acolo. Asta numai eu si Dumnezeu putem face, incerc sa nu urasc. Voi fi bine, dar ma doare si vad cum il doare si pe el ca e langa mine. Aseara am ajuns la discutii de genul ca ar fi mai bine sa dispara el din viata mea ca sa nu mai sufar. Dar acum suntem bine, ne-a macinat pe amandoi perioada asta.
Si la fel si pe fratii mei care tin la mine si s-au certat si ei cu mama, e dureros, chiar nu am crezut ca poti face rau iubind. Dar vom face copi frumosi si vom merge mai departe :)