Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[AlinB]

În prealabil postat de mirelat

Iertare ca intervin din nou, si scuze ca poate sunt prea directa.
Intr-o casatorie, e recomandabil ca macar unul sa fie stabil din toate punctele de vedere.
Un barbat care cedeaza nervos dupa 2 ani de casnicie si il lasa nevasta, nu cred ca e recomandabil pentru inca o casatorie, cu o persoana care si ea face vizite la psiholog.

Poate ar trebui sa te intrebi daca nu cumva acea femeie a facut ceva de a ajuns omul sa faca ceea ce a facut si putea sa faca si mai rau.
De ce problema trebuie privita unilateral?

Nimeni nu e "stabil din toate punctele de vedere" sau ma rog, nu stiu ce intelegi tu prin treaba asta dar in mod evident, cred, nimeni nu e perfect si gata "din toate punctele de vedere" sa-l duca nonstop neconditionat in spate pe celalalt.

Ideea, e alta, oamenii sa se sprijine, sa se completeze, etc.

Cred ca asta este ceea ce o preocupa pe mama Ioanei, nu orgoliul ei personal.

Iti place sa crezi, nu stii.
Mama ei nu e asa sofisticata ca tine, ea gandeste simplu: "ce o sa zica lumea, daca..".
Adica gura lumii este sistemul ei de valori in chestiunea asta.

Sa ma corecteze Ioana daca gresesc.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de AlinB

Poate ar trebui sa te intrebi daca nu cumva acea femeie a facut ceva de a ajuns omul sa faca ceea ce a facut si putea sa faca si mai rau.
De ce problema trebuie privita unilateral?

Nimeni nu e "stabil din toate punctele de vedere" sau ma rog, nu stiu ce intelegi tu prin treaba asta dar in mod evident, cred, nimeni nu e perfect si gata "din toate punctele de vedere" sa-l duca nonstop neconditionat in spate pe celalalt.

Ideea, e alta, oamenii sa se sprijine, sa se completeze, etc.



Iti place sa crezi, nu stii.
Mama ei nu e asa sofisticata ca tine, ea gandeste simplu: "ce o sa zica lumea, daca..".
Adica gura lumii este sistemul ei de valori in chestiunea asta.

Pai normal ca fosta sotie o fi facut si ea ceva, ca doar nu o fi perfecta...asa cum nici omul asta nu o fi fost cu siguranta, pentru ca se stie ca in orice relatie ambele parti au partea lor de vina...mai mica sau mai mare. Oricum din ce am citit eu...nu femeia aia era singura problematica...ci ciudat e faptul ca si anturajul, dar si familia lui aveau ceva cu el, ori ce baliverne or mai fi si astea?

Deci mama gandeste simplu (=negativ in opinia ta)...iar Ioana gandeste complex, uitandu-se in gura lumii de pe acest forum...ca si cum conteaza mai mult opiniile unor oameni cu perspective diferite asupra vietii, decat propria rugaciune...sau sfatul unui duhovnic in care are incredere...un canon de urmat, ceva care sa o ajute efectiv in gasirea linistii sufletesti si in clarificarea acestei situatii in timp?

[ioanacluj]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai normal ca fosta sotie o fi facut si ea ceva, ca doar nu o fi perfecta...asa cum nici omul asta nu o fi fost cu siguranta, pentru ca se stie ca in orice relatie ambele parti au partea lor de vina...mai mica sau mai mare. Oricum din ce am citit eu...nu femeia aia era singura problematica...ci ciudat e faptul ca si anturajul, dar si familia lui aveau ceva cu el, ori ce baliverne or mai fi si astea?

Deci mama gandeste simplu (=negativ in opinia ta)...iar Ioana gandeste complex, uitandu-se in gura lumii de pe acest forum...ca si cum conteaza mai mult opiniile unor oameni cu perspective diferite asupra vietii, decat propria rugaciune...sau sfatul unui duhovnic in care are incredere...un canon de urmat, ceva care sa o ajute efectiv in gasirea linistii sufletesti si in clarificarea acestei situatii in timp?

Stati linistiti ca nu ma uit in gura lumii de pe nici un forum, aveam nevoie sa-mi limpezesc niste ganduri si nu mai vroiam sa-mi incarc prietenii cu problemele mele ca saracii au si ei familiile lor si propriile lor probleme. Si asa de 2 luni si jumatate i-am incarcat cu toate ale mele.


Ca si elemente noi.............am fost acasa la ai mei si am reusit sa rupem legatura. Am avut parte de tot ce insemna blesteme si amenintari. Relatia mea continua, nu stim daca mai facem nunta, dar eu ma voi desprinde de ai mei. M-au facut drogata, proasta si ca ei si-au sacrificat tineretea pentru mine.............ca nu a putut sa-si cumpere niciodata nimic pentru ca am existat eu. S-a ajuns la niste acuze si niste vorbe pe care incerc sa mi le scot de ieri din cap.
Inca ma doare sufletul pentru ei, dar nu poti sa blestemi si sa-i doresti moartea unui om doar pentru ca o iubeste pe fata ta.

Chiar daca relatia mea nu va mai merge, nu se stie niciodata, ruptura cu ai mei s-a produs. In afara de faptul ca ma marit sunt fata lor si la asa ceva nu trebuia sa ajungem. Din nou va repet ca nu m-am certat cu ei (eu am tacut si am ascultat "ca o drogata").

Ieri dupaamsa m-a sunat maicamea si mi-a urlat 10 min la tel in care imi spunea ce o sa-mi faca ea, cum va veni la toti pritenii mei si le va face scandal, cum va merge la parintii lui si va face scandal si inclusiv la nunta va veni si va urla pe acolo ca sa arate tuturor ce gandeste ea.

O sa-mi arate ea mie de ce e instare.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ioanacluj

Stati linistiti ca nu ma uit in gura lumii de pe nici un forum, aveam nevoie sa-mi limpezesc niste ganduri si nu mai vroiam sa-mi incarc prietenii cu problemele mele ca saracii au si ei familiile lor si propriile lor probleme. Si asa de 2 luni si jumatate i-am incarcat cu toate ale mele.

Ca si elemente noi.............am fost acasa la ai mei si am reusit sa rupem legatura. Am avut parte de tot ce insemna blesteme si amenintari. Relatia mea continua, nu stim daca mai facem nunta, dar eu ma voi desprinde de ai mei. M-au facut drogata, proasta si ca ei si-au sacrificat tineretea pentru mine.............ca nu a putut sa-si cumpere niciodata nimic pentru ca am existat eu. S-a ajuns la niste acuze si niste vorbe pe care incerc sa mi le scot de ieri din cap.
Inca ma doare sufletul pentru ei, dar nu poti sa blestemi si sa-i doresti moartea unui om doar pentru ca o iubeste pe fata ta.

Chiar daca relatia mea nu va mai merge, nu se stie niciodata, ruptura cu ai mei s-a produs. In afara de faptul ca ma marit sunt fata lor si la asa ceva nu trebuia sa ajungem. Din nou va repet ca nu m-am certat cu ei (eu am tacut si am ascultat "ca o drogata").

Ieri dupaamsa m-a sunat maicamea si mi-a urlat 10 min la tel in care imi spunea ce o sa-mi faca ea, cum va veni la toti pritenii mei si le va face scandal, cum va merge la parintii lui si va face scandal si inclusiv la nunta va veni si va urla pe acolo ca sa arate tuturor ce gandeste ea.

O sa-mi arate ea mie de ce e instare.

Imi pare foarte rau sa aud ca asa stau lucrurile intre tine si ai tai!! Sunt si parinti mai dificili...si probabil ca asa sunt si ai tai, insa cu siguranta trebuie sa incerci sa faci ceva, sa comunici cumva cu ei si sa ii temperezi...pentru ca sunt sigura ca pot reactiona asa si la nervi sau disperare.

Probabil tu le pari acum foarte incapatanata, si mama ta simte ca nu ar face fata pe viitor posibilei tale casnicii nefericite...in opinia ei.

Oricum ar fi...cred ca rugaciunea poate face minuni, si poate aranja lucrurile cum e mai bine. Mergi la manastiri, vorbeste cu cineva care iti inspira tie incredere...si care cu blandete sa te sfatuiasca asa cum e mai bine. De fapt cred ca mai bine ati merge amandoi, poate sa va si spovediti...si sa vedeti ce va spune preotul legat de intreaba situatie generata.

Cateodata noua ni se pare ca actionam bine, si suntem tentati sa ne dam dreptate...dar nu se stie cum ar vedea un om induhovnicit intreaga dilema.

[ioanacluj]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Imi pare foarte rau sa aud ca asa stau lucrurile intre tine si ai tai!! Sunt si parinti mai dificili...si probabil ca asa sunt si ai tai, insa cu siguranta trebuie sa incerci sa faci ceva, sa comunici cumva cu ei si sa ii temperezi...pentru ca sunt sigura ca pot reactiona asa si la nervi sau disperare.

Probabil tu le pari acum foarte incapatanata, si mama ta simte ca nu ar face fata pe viitor posibilei tale casnicii nefericite...in opinia ei.

Oricum ar fi...cred ca rugaciunea poate face minuni, si poate aranja lucrurile cum e mai bine. Mergi la manastiri, vorbeste cu cineva care iti inspira tie incredere...si care cu blandete sa te sfatuiasca asa cum e mai bine. De fapt cred ca mai bine ati merge amandoi, poate sa va si spovediti...si sa vedeti ce va spune preotul legat de intreaba situatie generata.

Cateodata noua ni se pare ca actionam bine, si suntem tentati sa ne dam dreptate...dar nu se stie cum ar vedea un om induhovnicit intreaga dilema.

Nu sustin ca fac bine, dar nu cred ca meritam atatea amenintari. Nu sunt copil, spun din nou asta, imi doresc sa mearga casatoria noastra si voi face tot ce pot ca sa mearga, dar nimeni nu detine adevarul absolut. Nu ma imbat cu apa rece, dar daca atatia ani am refuzat cereri in casatorie pentru ca eu consideram ca nu vor merge, acum cand eu consider ca putem face o familie frumoasa, ei de ce nu pot accepta.

OK, poate nu va fi asa si au ei dreptate, dar pot ei sa-mi garanteze, pot sa renunt la o familie pe care o vreau doar ca mama nu poate accepta äsa ceva...........? Cred ca am drepul sa-mi decid viitorul si de asemenea cred ca parintii sunt datori sa dea un sfat, dar de aici pana la o telenovela intreaga..............

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ioanacluj

Nu sustin ca fac bine, dar nu cred ca meritam atatea amenintari. Nu sunt copil, spun din nou asta, imi doresc sa mearga casatoria noastra si voi face tot ce pot ca sa mearga, dar nimeni nu detine adevarul absolut. Nu ma imbat cu apa rece, dar daca atatia ani am refuzat cereri in casatorie pentru ca eu consideram ca nu vor merge, acum cand eu consider ca putem face o familie frumoasa, ei de ce nu pot accepta.

OK, poate nu va fi asa si au ei dreptate, dar pot ei sa-mi garanteze, pot sa renunt la o familie pe care o vreau doar ca mama nu poate accepta äsa ceva...........? Cred ca am drepul sa-mi decid viitorul si de asemenea cred ca parintii sunt datori sa dea un sfat, dar de aici pana la o telenovela intreaga..............

Da...ai refuzat cereri in casatorie...si asta o fi facut-o pe mama ta sa isi imagineze poate ca ai niste asteptari anume, ca nu faci compromisuri...si ca il astepti pe acela de care sa fii si tu multumita, dar si ei.

Acum poate ca parintii reactioneaza aiurea si pentru ca nu te mai recunosc, si au impresia ca nu mai au cu cine vorbi...si prevad cine stie ce.

Normal ca avem cu totii dreptul sa alegem ce facem cu viata noastra, dar sunt sigura ca ti-ai dori ca si parintii tai sa te sustina, sa se bucure de alegerile tale...ca relatia dintre voi sa nu se schimbe in rau, ci in bine...dar uite ca nu e asa, si oricum ar fi...nici tie nu iti face bine, chiar daca nu esti de acord cu ei.

Cred ca singura rugaciunea v-ar face bine tuturor...dar ar fi bine totusi sa nu strici relatia cu parintii tai total, pentru ca bine nu cred ca ti-ar fi sa stii ca undeva niste oameni...parintii tai nici nu vor sa auda de tine, si de familia ta...si nu se stie nici daca ar fi bine.

[AlinB]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Acum poate ca parintii reactioneaza aiurea si pentru ca nu te mai recunosc, si au impresia ca nu mai au cu cine vorbi...si prevad cine stie ce.

La fel ca mai sus, ai o imaginatie f. bogata, vezi orice aiureala care ti-o dicteaza imaginatia, mai putin realitatea.

Cine stie, poate ai avut parte de o mama atat de buna ca nu-ti poti imagina ca altele pot rata cu brio si in acest hal rolul de mama, sper sa fie asta si nu altceva.

Totusi te intreb, ce ai de reprosat, concret, din prezentul acelui om de tot incerci sa sugerezi Ioanei ca n-ar face o alegere buna?

Cred ca singura rugaciunea v-ar face bine tuturor...dar ar fi bine totusi sa nu strici relatia cu parintii tai total, pentru ca bine nu cred ca ti-ar fi sa stii ca undeva niste oameni...parintii tai nici nu vor sa auda de tine, si de familia ta...si nu se stie nici daca ar fi bine.

N-ai inteles o iota, nu ea a stricat relatia ci mama ei, si ea nu poate face nimic in legatura cu asta.
Tot ce tinea de ea a facut si nu stiu daca macar tu ai fi fost in stare, sa tipe mama ta la tine si sa te faca in toate felurile si sa nu i-o intorci cu acelasi gen de comportament.
De fapt nu stiu cati din cei care isi pun eticheta de crestini sunt in stare de asa ceva.

[Marimira]

În prealabil postat de ioanacluj

Nu sustin ca fac bine, dar nu cred ca meritam atatea amenintari. Nu sunt copil, spun din nou asta, imi doresc sa mearga casatoria noastra si voi face tot ce pot ca sa mearga, dar nimeni nu detine adevarul absolut. Nu ma imbat cu apa rece, dar daca atatia ani am refuzat cereri in casatorie pentru ca eu consideram ca nu vor merge, acum cand eu consider ca putem face o familie frumoasa, ei de ce nu pot accepta.

OK, poate nu va fi asa si au ei dreptate, dar pot ei sa-mi garanteze, pot sa renunt la o familie pe care o vreau doar ca mama nu poate accepta äsa ceva...........? Cred ca am drepul sa-mi decid viitorul si de asemenea cred ca parintii sunt datori sa dea un sfat, dar de aici pana la o telenovela intreaga..............

Imi pare rau ca treci prin aceasta situatie cu parintii........pana la urma tu stii mai bine decat noi cum stau lucrurile cu tine si ai tai, chiar si cerand sfatul unei persoane induhovnicite..tot avem de-a face cu un inconvenient...acela ca nu va cunoaste bine nici pe tine si nici pe ai tai si nici pe viitorul sot!

Totusi, eu cred ca trebuie sa lasi o perioada de liniste si tacere (mai scurta sau mai lunga) ca voi toti sa va mai linistiti. Abia dupa ce v-ati mai linistit e bine ca voi doi sa cautati un duhovnic care sa va spovedeasca si eventual sa-si spuna parerea, sa va dea sfaturi!

Citeste Paraclisul Maicii Domnului timp de 40 de zile pentru ca parintii sa se linisteasca.
Acum insa nu e bine sa purtati discutii pentru ca am impresia ca sunt tare indarjiti!

Situatia ta imi aduce aminte de urmatoare scena: eu fiind in biserica si trebuind sa explic preotului o situatie ce ma privea - incalcita de altfel- despre niste procese, sare o prietena sa-i explice cum stau lucrurile cu mine, eu fiind de fata. Preotul s-a cam suparat si a mustrat-o spunandu-i "Nu-i asa ca tu stii mai bine decat ea ce se intampla in viata ei...?" Ideea fiind ca totusi cel in cauza "vede" lucrurile mai limpede, fiind cel care cunoaste cel mai bine persoanele implicate in acest conflict, intentiile si intamplarile pana la amanunt.

Maicuta Domnului nostru Iisus Hristos sa va lumineze si sa va ajute asa cum crede ea ca e mai bine pentru toti.

Doamne ajuta!

[ioanacluj]

În prealabil postat de Marimira

Imi pare rau ca treci prin aceasta situatie cu parintii........pana la urma tu stii mai bine decat noi cum stau lucrurile cu tine si ai tai, chiar si cerand sfatul unei persoane induhovnicite..tot avem de-a face cu un inconvenient...acela ca nu va cunoaste bine nici pe tine si nici pe ai tai si nici pe viitorul sot!

Totusi, eu cred ca trebuie sa lasi o perioada de liniste si tacere (mai scurta sau mai lunga) ca voi toti sa va mai linistiti. Abia dupa ce v-ati mai linistit e bine ca voi doi sa cautati un duhovnic care sa va spovedeasca si eventual sa-si spuna parerea, sa va dea sfaturi!

Citeste Paraclisul Maicii Domnului timp de 40 de zile pentru ca parintii sa se linisteasca.
Acum insa nu e bine sa purtati discutii pentru ca am impresia ca sunt tare indarjiti!

Situatia ta imi aduce aminte de urmatoare scena: eu fiind in biserica si trebuind sa explic preotului o situatie ce ma privea - incalcita de altfel- despre niste procese, sare o prietena sa-i explice cum stau lucrurile cu mine, eu fiind de fata. Preotul s-a cam suparat si a mustrat-o spunandu-i "Nu-i asa ca tu stii mai bine decat ea ce se intampla in viata ei...?" Ideea fiind ca totusi cel in cauza "vede" lucrurile mai limpede, fiind cel care cunoaste cel mai bine persoanele implicate in acest conflict, intentiile si intamplarile pana la amanunt.

Maicuta Domnului nostru Iisus Hristos sa va lumineze si sa va ajute asa cum crede ea ca e mai bine pentru toti.

Doamne ajuta!

Multumesc, asta am si hotarat sa nu mai vorbim pentru ca s-au spus prea multe si prea grele. Sper ca fie asa cum zice si Marius un copil sa-i aduca inapoi. Eu azi mi-am luat o zi libera de la birou ca sa pot sa ma gandesc in liniste. Am mare nevoie de liniste.

Ioana draga, observ ca mama ta este deja in delir..A depasit "cotele" instinctului matern si a intrat in panica si de aici delirul..Nu trebuie sa pui la suflet vorbele aruncate de ea,amenintarile,etc..pentru ca reactioneaza deja ca un animal ranit...Incearca santajul sentimental ,a ajuns la violenta verbala si la amenintari..Ar fi perfect daca ai da un "delete" la tot ce ai auzit ieri..Nu lasa acele vorbe sa sape santuri in sufletul tau..

Daca as fi in locul tau, as rupe orice relatie cu parintii(ceea ce ai si facut), as da un "delete" la vorbele de ieri,asa cum ti-am sugerat si mi-as trai cu toata forta si puterea, povestea de dragoste ! M-as casatori, as face copii,si atunci cand sufletul mi-ar plange dupa parinti,m-as ruga pentru ei si le-as trimite prin ganduri,iubirea mea! Atat!

Ai tot dreptul din lume sa iti traiesti povestea si iubirea.Casatoria este o loterie.Nimeni si nimic nu-ti poate garanta ca un barbat impecabil moral,fara cazier,un constiincios practicant ortodox, dupa 7 luni de casnicie nu-ti ia gatul.Apoi mai este ceva : iubirii nu-i poti aduce argumente.Iar tu IUBESTI si punct.

Mama ta te acuza ca incalci legea iubirii fata de ea,nerespectandu-i dorinta iar ea sare incaltata cu bocancii pe iubirea pe care ar trebui sa ti-o arate!

Imi pare rau ca s-a ajuns pana aici, dar alta solutie nu este,decat sa trantesti usa bine si sa mergi mai departe!

Eu iti doresc din suflet sa fii fericita si sa faci copii frumosi,iar problema parintilor tai, lasa sa o rezolve timpul si Dumnezeu,ca tu,n-ai ce sa mai faci!