Iubirea prin ura de sine

[Traditie1]

În prealabil postat de Melissa

Iubirea nu are nimic de-a face cu ratiunea.Dar n-ai sa intelegi asta pentru ca probabil niciodata nu te-ai uitat in ochii unui batran boschetar sa simti afectiune pentru sufletul lui napastuit,atat de tare incat sa-l strangi in brate si sa vrei sa-l iei la tine acasa..Fara urma de ratiune acest impuls,pentru ca este venit din INIMA, nicidecum din ratiune!...

Văd că-ți imaginezi despre mine că aș fi un soi de monstru, care nu simte nimic pentru alții. Felul ăsta de a demoniza pe alții dovedește cât de departe ești de înțelegerea altora.

Sentimentele de milă pe care le simțim devin de cele mai multe ori un prilej de încântare de sine, de mândrie în care ne bălăcim cu desfătare, crezându-ne plini de bunătate.

Spui "Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte.",dar intelegi ce vrei,ce-ti place tie, adica"Iubirea cerută de Domnul se manifestă prin fapte, nu prin sentimente", ignorand evidenta :CA ACESTE FAPTE SUNT O CONSECINTA A SENTIMENTELOR DE IUBIRE PENTRU EL,EVIDENT !

Deci ție ți se pare că niște senzații fără fapte și însoțite de închipuire de sine sunt iubire și că ele sunt superioare faptelor. Eu am o părere opusă.

Nu mi se pare ca-l iubesc pe Dumnezeu,chiar IL IUBESC!

Cine-L iubește pe Dumnezeu se smerește și se supune Lui. Restul sunt impresiile noastre iluzorii. Smerenia poate începe chiar prin renunțarea la iluzia că-l iubim pe Dumnezeu. Încearcă să înțelegi ce spun: mândria este cea care ne face să credem că suntem buni, că iubim etc.

Nu ma cred buna..hohohooo,mai am pana ma cred eu buna,pentru ca atata timp cat inca "mai trec pe rosu", mai am mult de strunit la mine....dar oricum,am inteles ideea ta : tu te vei mantui, eu nu! ok..eu ma bucur pentru tine!

Și impresia că nu te crezi bună tot închipuire de sine e. Mândria are nenumărate fețe și de aceea virtutea principală e smerenia.

Referirea la persoană arată slăbiciune. Aici discutăm principii. Și da, cred că cine nu se smerește și nu își taie voia nu se mântuiește.

Daca tot mi-ai dat linkul acesta,trebuia sa stii ca voi observa ca ai scos din text,exact ce ti-a convenit tie.

Am scos din text ceea ce mi s-a părut util. Nu înghit la pachet întreg conținutul unei scrieri. Și nu repet lucruri arhicunoscute. Oricine înțelege că Dumnezeu e bunătate, că bunătatea e mântuitoare. Dar de aici până la vorbi abstract și obsesiv despre iubire în timp ce faptele noastre dovedesc egoismul, e cale lungă.