Iubirea prin ura de sine

[cristiboss56]

În prealabil postat de Traditie1

Iubirea cerută de Domnul se manifestă prin fapte, nu prin sentimente:
Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte.

. . . fapte . . .fapte . . .fapte ! ! ! Atata timp cat ora de postare coincide cu Sfanta Liturghie , mai ales ca astazi praznuim " Buna Vestire ", mai putem vorbi de fapte ! Era un thread pe aici , unde se spunea ca suntem cei mai tari in teorii , dar practica ne omoara ! Credinta in Dumnezeu si participarea la cultul divin , in special la Sfanta Liturghie , sunt pentru fiecare madular viu al Bisericii , doua relatii inseparabile . Era un alt thread cu indreptatirea de sine . . . , mult adevar , caci de Bisrica am cam uitat , si culmea azi de Buna Vestire ! Suntem mari teoreticieni , dar cu asta nu ne vom mantui in veci !

[Traditie1]

În prealabil postat de cristiboss56

. . . fapte . . .fapte . . .fapte ! ! ! Atata timp cat ora de postare coincide cu Sfanta Liturghie , mai ales ca astazi praznuim " Buna Vestire ", mai putem vorbi de fapte ! Era un thread pe aici , unde se spunea ca suntem cei mai tari in teorii , dar practica ne omoara ! Credinta in Dumnezeu si participarea la cultul divin , in special la Sfanta Liturghie , sunt pentru fiecare madular viu al Bisericii , doua relatii inseparabile . Era un alt thread cu indreptatirea de sine . . . , mult adevar , caci de Bisrica am cam uitat , si culmea azi de Buna Vestire ! Suntem mari teoreticieni , dar cu asta nu ne vom mantui in veci !

Participarea la slujbe, respectarea a tot felul de ritualuri, pravile de rugăciune și alte reguli dă o siguranță iluzorie a mântuirii.

Iar încercarea ta de a mă pune la punct e semnul unei tendințe negative de a controla oamenii. Învață să respecți libertatea celorlalți.

"Ura de sine" poate fi o binecuvantare de la Dumnezeu pentru ca te ajuta nesperat de mult sa-L chemi mereu, mereu in ajutor pe Dumnezeu, iti da lacrimi de pocainta, iti da dorinta de rugaciune si alte asemenea mijloace binecuvantate. Insa, daca ura de sine devine un mijloc prea puternic, pe care nu-l mai poti controla in niciun fel, care ajunge sa te impiedice sa faci lucruri folositoare(?) pentru suflet sau sa-ti traiesti viata curat si simplu (sunt cazuri in care ura de sine te poate face sa nu poti sta intre semeni, sa nu poti merge firesc pe strada etc.), atunci devine un mijloc fara masura, o exagerare care te tulbura si te rupe de un mod de viata simplu si curat. Nu stiu cum e mai bine. Numai Dumnezeu ne poate ajuta sa dobandim cele folositoare si numai El stie si intelege cum putem sa le dobandim.

Doamne ajuta-ne si da-ne toate lucrurile de care avem nevoie, indiferent cat de grele sau usoare sunt ele de dus!

[Traditie1]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

"Ura de sine" poate fi o binecuvantare de la Dumnezeu pentru ca te ajuta nesperat de mult sa-L chemi mereu, mereu in ajutor pe Dumnezeu, iti da lacrimi de pocainta, iti da dorinta de rugaciune si alte asemenea mijloace binecuvantate. Insa, daca ura de sine devine un mijloc prea puternic, pe care nu-l mai poti controla in niciun fel, care ajunge sa te impiedice sa faci lucruri folositoare(?) pentru suflet sau sa-ti traiesti viata curat si simplu (sunt cazuri in care ura de sine te poate face sa nu poti sta intre semeni, sa nu poti merge firesc pe strada etc.), atunci devine un mijloc fara masura, o exagerare care te tulbura si te rupe de un mod de viata simplu si curat. Nu stiu cum e mai bine. Numai Dumnezeu ne poate ajuta sa dobandim cele folositoare si numai El stie si intelege cum putem sa le dobandim.

Evident, există, ca în orice, excese. Noi trebuie să controlăm întreaga noastră viață interioară, toate gândurile, sentimentele, pornirile. Experiența arătată că sunt gânduri aparent pozitive, cu efect devastator. În general, tot ceea ce se însușește printr-o acceptare voluntară, fie el gând sau experiență senzorială, are toate șansele să fie demonic și distructiv. Lucrurile care vin de la Dumnezeu, inclusi ura de sine corectă, acționează fără aplecarea voinței noastre spre ele.

Diavolul dă tot felul de gânduri și sentimente aparent bune, de falsă iubire, falsă smerenie etc. Prin ele ne înalță de fapt în mândrie, scopul lui.

Deci ura de sine nu trebuie să fie practicată de noi prin autosugestie sau acceptarea unor gânduri. Este vorba de o conștientizare a răutății din noi, nu de ceva faptic.

[MariS_]

Iubirea prin ura de sine mi se pare nefericita chiar exprimarea. Iubirea nu poate proveni si nici macar creste din ura de altceva. Eu inteleg ce a dorit autorul sa exprime dar mi se pare un exces insasi exprimarea aceasta. Lepadare de sine e cu totul altceva. Lepadarea nu presupune ura ci detasare, detasare de egoism, detasare de mandrie, detasare de valorile false ale lumii. Dar nu ura, aici cred ca deja e exces. Cand ajungi la ura nu mai poti iubi curat pentru ca nu poti tine doi pepeni intr-o mana. Deci, inteleg sensul formularii dar nu sunt de acord cu forma in care e exprimat. Ar trebui inlocuit cuvantul ura din ea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Traditie1]

În prealabil postat de MariS_

Iubirea prin ura de sine mi se pare nefericita chiar exprimarea. Iubirea nu poate proveni si nici macar creste din ura de altceva. Eu inteleg ce a dorit autorul sa exprime dar mi se pare un exces insasi exprimarea aceasta. Lepadare de sine e cu totul altceva. Lepadarea nu presupune ura ci detasare, detasare de egoism, detasare de mandrie, detasare de valorile false ale lumii. Dar nu ura, aici cred ca deja e exces. Cand ajungi la ura nu mai poti iubi curat pentru ca nu poti tine doi pepeni intr-o mana. Deci, inteleg sensul formularii dar nu sunt de acord cu forma in care e exprimat. Ar trebui inlocuit cuvantul ura din ea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Numai ura de sine (care e totuna cu ținerea minții în iad) ne poate feri de mândrie. Conștiința propriei răutăți trebuie să devină o stare permanentă, numai astfel vom evita înălțările minții. Dar cum am zis, fără exagerări.

Iar obsesia cu iubirea duce, paradoxal, la o slăbire a apropierii între oameni sau între oameni și Dumnezeu. Oamenii și Dumnezeu, persoanele sunt mai importante ca iubirea. Iubirea a ajuns un concept abstract, desprins de persoane, prin care unii își afirmă superioritatea în fața altora sau în forul lor lăuntric.

Titlul acestui topic vroia să atragă atenția că adevărata iubire este smerenia. Bunătatea și celelalte virtuți decurg din smerenie, nu invers.

[MariS_]

În prealabil postat de Traditie1

Numai ura de sine (care e totuna cu ținerea minții în iad) ne poate feri de mândrie. Creșterea conștiinței propriei răutăți trebuie să devină o stare permanentă, numai astfel vom evita înălțările minții. Dar cum am zis, fără exagerări.

Iar obsesia cu iubirea duce, paradoxal, la o slăbire a apropierii între oameni sau între oameni și Dumnezeu. Oamenii și Dumnezeu, persoanele sunt mai importante ca iubirea. Iubirea a ajuns un concept abstract, desprins de persoane, prin care unii își afirmă superioritatea în fața altora sau în forul lor lăuntric.

Titlul acestui topic vroia să atragă atenția că adevărata iubire este smerenia. Bunătatea și celelalte virtuți decurg din smerenie, nu invers.

Eu inteleg ce vrei sa spui mai ales prin expresia "Creșterea conștiinței propriei răutăți trebuie să devină o stare permanentă" si sunt perfect de acord cu ea. Problema e la iubire pe care eu o vad altfel, adica fara exercitiul ei, uneori poate exagerat, alteori poate gresit directionat, dar totusi fara exercitiul iubirii riscam sa ne transformam intr-un bloc de gheata "perfect, pur si transparent", dar cu ce folos?
Har, smerenie si jertfa de sine.

[georgeval]

În prealabil postat de Traditie1

Numai ura de sine (care e totuna cu ținerea minții în iad) ne poate feri de mândrie.

Foarte greu imi este sa inteleg aceasta interpretare. Avand in vedere ca marea porunca a dragostei ne indeamna sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. In Morala crestina orotdoxa se vorbeste chiar despre stima de sine, iubirea de sine si smerenia ca datorii ale crestinului fata de sine insusi.

În prealabil postat de Traditie1

Evident, există, ca în orice, excese. Noi trebuie să controlăm întreaga noastră viață interioară, toate gândurile, sentimentele, pornirile. Experiența arătată că sunt gânduri aparent pozitive, cu efect devastator. În general, tot ceea ce se însușește printr-o acceptare voluntară, fie el gând sau experiență senzorială, are toate șansele să fie demonic și distructiv. Lucrurile care vin de la Dumnezeu, inclusi ura de sine corectă, acționează fără aplecarea voinței noastre spre ele.

Diavolul dă tot felul de gânduri și sentimente aparent bune, de falsă iubire, falsă smerenie etc. Prin ele ne înalță de fapt în mândrie, scopul lui.

Deci ura de sine nu trebuie să fie practicată de noi prin autosugestie sau acceptarea unor gânduri. Este vorba de o conștientizare a răutății din noi, nu de ceva faptic.

Doamne ajuta-ne sa reusim! Fara duhovnic poti sa-ti faci mult rau. Acceptarea/neacceptarea gandurilor de vina care uneori ne incearca sunt lucruri care pe mine ma depasesc. Daca le accepti mergi pe un teren periculos, daca nu le accepti vin intrebari de genul "cine sunt eu sa ma ridic impotriva lui Dumnezeu sa spun ca nu am facut aia sau aia" - exact gandul de falsa smerenie de care spuneai. Sa le lasi nefiltrate e iar foarte greu caci controlul vietii interioare te indeamna sa le cercetezi. Ajungem parca mereu, mereu la aceeasi concluzie: Doamne ajuta-ne sa reusim sa fim bineplacuti Tie! Nu stiu cum este un om bineplacut lui Dumnezeu, dar din mila Lui nemarginita, poate vom afla cu totii odata.

În prealabil postat de Traditie1

Tu ai zis că eu nu am simțit niciodată milă.

Asa ceva nu am gandit,nu am spus,nu am insinuat.Dar daca imi dai tu un copy-paste ,am sa te cred.Dar grija mare, sa NU IMI DAI PASAJUL DESPRE AFECTIVITATE,pentru ca repet inca o data,NU VOBEAM DE MILA.Sau tu fata de un batran boschetar nu-ti poti imagina alt sentiment decat de mila???

În prealabil postat de Traditie1

Participarea la slujbe, respectarea a tot felul de ritualuri, pravile de rugăciune și alte reguli dă o siguranță iluzorie a mântuirii.

Sigur ca da..Siguranta asta de sine, ca toti suntem pe aratura si numai tu esti pe drumul catre mantuire,arata clar "smerenie"...

În prealabil postat de Traditie1

Iar încercarea ta de a mă pune la punct e semnul unei tendințe negative de a controla oamenii. Învață să respecți libertatea celorlalți.

Aici spui tare bine:

În prealabil postat de Traditie1

Ați imagina astfel de lucruri despre alții arată că nu mai ai contact cu realitatea.

..Deoarece Cristi isi expunea parerea,la fel ca tine sau ca mine..