Ortodoxia Germana

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Fani, tu te-ai dus de f tanara in Germania si te-ai adaptat stilului lor vrand-nevrand, tocmai din cauza tineretii tale, in vreme ce eu am ajuns aici in plina maturitate. Asta este una din si cauze pentru care noi doua avem diferente de opinie.

Cred a nu ai inteles insa despre ce e vorba: aici socializarea este obligatorie. Daca nu mergi cu colegii de serviciu la baute, la petreceri organizate de firma, ai probleme; nu e vorba de a putea alege, ci ti se impune de la serviciu. E o diferenta! Daca ajungi sa te porcesti, esti de-al lor! Daca nu, nu esti de-al lor.
Sa le recunoastem valorile, dar si aceasta "libertate" mai sus mentionata este considerata tot o valoare de-a lor. Poti sa recunosti asa valoare, te rog spune-mi?!?
Si necredinta, sau libertatea de a crede fiecare ce vrea, este tot o valoare de-a lor. Pentru ei cei care cred in Dumnezeu sunt prosti. Acestea sunt doua lucruri la care raspunsul este categoric:Nu!
Dar mai sunt si altele, la care se ajunge la compromis cu propria constiinta, daca se accepta. De ex: mobbing. Daca nu discriminezi in rand cu ei, ajungi si tu sa fi discriminat. Noi asa ceva nu cunoastem in Romania. Acest mobbing se intalneste doar la popoarele germanice la toate nivelurile si nu este altceva decat dispret si ura, manifestate la comanda fata de un individ, care nu se comporta ca ei, care nu se imbraca cu lucruri de marca, care are o credinta, care are alte interese decat altii, etc.

Au insa si lucruri bune si de admirat, ca altfel ar fi imposibil de trait in aceste locuri.

Pentru mine Romania este si ramane leaganul credintei mele ortodoxe; este Mama care m-a crescut si m-a format. Nu voi putea fi niciodata indiferenta fata de tara mea de origine, asa cum nu voi fi niciodata nerecunoscatoare fata de tara care m-a adoptat cand mi-a fost mai greu.

Da, Anca, sigur, avem experiente diferite si nu are rost sa ne certam pentru asta.
Intr-adevar, este altfel cand pleci la o varsta mai matura.
Si poate o fi altfel in tarile nordice ca in Germania si in Belgia, nu stiu.
Nici Romania actuala nu o cunosc bine. Eu am fost adolescenta acolo in vremea lui Ceausescu.

Dar uite, sa iti spun totusi cum a fost experienta mea cu Germania: mi-a fost foarte greu sa ma adaptez pentru ca intotdeauna, si in Romania am fost mai pe margine in societate, nu eram niciodata cu gasca principala. Multi ani am trait foarte retrasa si m-am ocupat mai mult de studii si mers la biserica.
Dar stii ce s-a intamplat? Tocmai prin biserica ortodoxa germana (de care ziceam) am ajuns sa ma integrez mai bine si in societate in general. Acolo am cunoscut nemti cu care m-am inteles bine si am inceput sa inteleg mai bine Germania. Pe urma am inceput sa ma deschid si sa ma imprietenesc si cu colegii de lucru (de la facultate) si sa ii apreciez asa cum erau ei. De la biserica la care mergeam, am ajuns sa fac parte dintr-o orgaizatie de tineret care iar m-a facut sa cunosc multa lume si sa ma integrez.. Si tot asa.
Deci, in mod paradoxal, nu cred ca m-am integrat in felul in care zici tu, ca am acceptat valorile occdenetale pur si simplu.
Eu asta tot incerc sa zic: ca exista multe cai. Nu imi plac generalizarile ca 'vestul este apostat', 'Romania este mai spirituala' etc.

Pentru a te simti acasa la tine in vest, desi vii din est, nu este neaparat nevoie sa urmezi masele. Ce imi place mie in vest este ca exista mult mai multa intelegere pentru 'originalii' ca noi (si nu numai), pentru grupuri si grupulete de oameni care nu vor sa traiasca ca majoritatea. Asta cred ca este o valoare occidentala. In Romania, daca nu ma insel, snobismul social este mult mai puternic: daca nu esti ca majoritatea, esti privit dintr-o parte, mai degraba.

În prealabil postat de Fani71

In Romania, daca nu ma insel, snobismul social este mult mai puternic: daca nu esti ca majoritatea, esti privit dintr-o parte, mai degraba.

In Romania nu exista conceptia ca toti trebuie sa fie "ca majoritatea"; fiecare roman vrea sa fie original, sa se imbrace original. Doar in tarile germanice gasesti conceptia ca toti trebuie sa fie la fel. In Nord exista o lege nescrisa, in 10 puncte, care spune asa:
1. Tu nu esti mai bun decat noi.
2. Tu nu ai ce ne invata pe noi. etc.

Cine a uitat cum este Romania, sa mai mearga pe acolo si sa vada.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

In Romania nu exista conceptia ca toti trebuie sa fie "ca majoritatea"; fiecare roman vrea sa fie original, sa se imbrace original. Doar in tarile germanice gasesti conceptia ca toti trebuie sa fie la fel. In Nord exista o lege nescrisa, in 10 puncte, care spune asa:
1. Tu nu esti mai bun decat noi.
2. Tu nu ai ce ne invata pe noi. etc.

Cine a uitat cum este Romania, sa mai mearga pe acolo si sa vada.

Fiecare dintre noi a trait o alta experienta. Fiecare vorbeste despre ce a trait el.
Sa nu generalizam!
As fi putut si eu sa gandesc ca tine daca viata ma ducea in alt mediu social sau alt loc din Germania. Dar viata, sau mai degraba Dumnezeu, m-a facut sa cunosc ortodoxia germana de care e vorba aici, si sa cunosc si nemti (si apoi belgieni) cu care sa ma pot imprieteni, cu care sa pot avea in comun multe lucruri. De altfel, am trait in medii destul de cosmopolite, am intalnit oameni de multe nationalitati, nu numai nemti si belgieni.
Iar tu ai fi putut gandi ca mine daca cunosteai alti localnici decat cei pe care i-ai cunoscut.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Miha-anca

In Romania nu exista conceptia ca toti trebuie sa fie "ca majoritatea"; fiecare roman vrea sa fie original, sa se imbrace original.

Da, dar pana la urma toata lumea ajunge sa fie la fel. Fiecare cucoana de pe scara blocului vrea sa fie originala, si pana la urma fiecare isi face o varianta de par vopsit roscat si facut permanent in onduleuri crete, fiecare fata vrea sa fie originala si mai toate ajung sa fie in fuste indecent de scurte si sani mai mult in afara sutienului la o petrecere, machiaj puternic si ce mai este la moda, ochelari stil buburuza, etc. :D

Eu tin legatura destul de stransa cu Romania.

Am aceeasi experienta cu Fani: in occident este mai usor sa fii altfel decat in Romania.

Si daca este si in Romania, cu ce schimba asta lucrurile in alta parte?!?

Cu nimic practic, doar ca am impresia ca in Romania situatia e si mai grava.

Si da, bisericile sunt pline, dar in general situatia e asa: biserica e plina cu 200-300 de oameni, dar cartierul are 10 000. Deci in esenta, rata celor care merg duminica de duminica la biserica in Romania nu este cu mult mai mare decat a celor care merg duminica de duminica in occident (cam 2-3% parca).
Sigur, situatia manastirilor este mult mai buna in Romania, sunt calugari tineri, sunt active, sunt traditionale, este foarte bine.

În prealabil postat de Fani71

Iar tu ai fi putut gandi ca mine daca cunosteai alti localnici decat cei pe care i-ai cunoscut.

Dar nu m-am referit la mediul meu, poate cel mult cel de a servicu, dar prietenii mei sunt OK. Nu prietenii mei fac ce fac prin taxiuri; dar cunosc taximetristi, caci au vorbit si la TV. Realitatea nu o cunosti doar direct, caci atunci stii doar ce e in perimetrul tau, ci si prin intermediul temelor discutate cu publicul larg.
Sunt sigura ca in perimetrul tau, Fani, totul este in regula; dar in afara acestui perimetru e la fel de safe? Eu ma refeream in spusele mele la acel perimetru largit, la intreaga zona sau tara.

În prealabil postat de Noesisaa

Da, dar pana la urma toata lumea ajunge sa fie la fel. Fiecare cucoana de pe scara blocului vrea sa fie originala, si pana la urma fiecare isi face o varianta de par vopsit roscat si facut permanent in onduleuri crete, fiecare fata vrea sa fie originala si mai toate ajung sa fie in fuste indecent de scurte si sani mai mult in afara sutienului la o petrecere, machiaj puternic si ce mai este la moda, ochelari stil buburuza, etc. :D

Eu tin legatura destul de stransa cu Romania.

Am aceeasi experienta cu Fani: in occident este mai usor sa fii altfel decat in Romania.

Cu nimic practic, doar ca am impresia ca in Romania situatia e si mai grava.

Si da, bisericile sunt pline, dar in general situatia e asa: biserica e plina cu 200-300 de oameni, dar cartierul are 10 000. Deci in esenta, rata celor care merg duminica de duminica la biserica in Romania nu este cu mult mai mare decat a celor care merg duminica de duminica in occident (cam 2-3% parca).
Sigur, situatia manastirilor este mult mai buna in Romania, sunt calugari tineri, sunt active, sunt traditionale, este foarte bine.

Româncelor le place sa iasa din casa "ca scoase din cutie": aranjate, parfumate. Un calator prin Romania secolului XIX spunea despre romance: ele se imbraca elegant toata ziua, asa cum merg la noi femeile la petreceri".
Anumite lucruri nu se schimba, daca sunt parte din fondul sufletesc al poporului. Dealtfel romancele au alt temperament decat nemtoaicele, sau decat englezoaicele. Dar seamana cu femeile din alte popoare latine.
In Spania am avut impresia ca ii cunosc personal pe oameni, atat de asemanatori cu romanii sunt.

Noesisaa, in locul tau as fi mai ingrijorata de populatia catolica, de numarul celor care merg dintre ei la biserica, avand in vedere ca insusi Papa Benedict XVI. isi facea ganduri in lucrarea Fe et Futuro despre numarul in scadere al preotilor si enoriasilor anului 2000. Si se pare ca a avut dreptate. Dar ca o speranta a spus: vor fi mai putini, dar mai credinciosi. Tot este o speranta!

Iar Romania isi duce Crucea, asa cum a facut-o de multi ani si Domnul are grija de Biserica. Bisericile sunt pline de nu ai unde sa ingenunchezi; dar se construieste intr-una si nu ramane nimeni pe afara, in clipa in care se hotaraste sa ia drumul Bisericii. Slava Tie, Dumnezeule, slava Tie!

[Noesisaa]

Bun, deci am inteles, totu-i roz in Romania. Femeile cochete si aranjate (una saraca care hotaraste sa nu se vopseasca cand are fire albe, vai, vai), bisericile pline, e bine.

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Adriana draga, iarta-ma dar acum am descoperit mesajul tau si e tarziu; iti voi raspunde cu proxima ocazie. Atata as vrea totusi sa-ti spun: botezul niciodata nu este formal, dovada ca datorita acestui botez Dumnezeu ti-a deschis ochii la 17 ani. Esti o fericita, caci eu abia dupa 35 ani am invatat Tatal nostru! Mai vorbim despre botez.
Poti invata de la oricine cate ceva; dar credinta ta trebuie sa fie clara ca cristalul. Cel putin asa cred eu. Ca ortodocsi ii avem pe Sfintii Parinti, care ne-au lasat un univers de Intelepciune primita de la Duhul Sfant, precum si pe invatatorii BO; trebuie doar sa citim, caci cunoasterea este a treia dintre virtuti, dupa cum ne spune Sf. Apostol Petru (Ep. II). Dupa parerea mea personala, trebuie mai intai sa ai o baza solida ortodoxa, ca sa nu ajungi sa primesti invataturi straine de ortodoxie, citind si alte carti decat cele ortodoxe. Dupa ce ti-ai format o baza ortodoxa, poti citi orice, caci ai la ce sa te raportezi. Astfel esti pazita de a face greseli.
Nu este suficient sa crezi, ci trebuie sa crezi ceea ce e Adevar.
Dumnezeu sa te lumineze pe tine si pe noi toti!
Un Post usor si cu bucurii duhovnicesti iti urez!

Draga Miha-anca

Multumesc de urari. Post binecuvantat si tie! :)

In ceea ce priveste botezul, mi-am cam facut o idee de cum sa procedez: asa cum procedeaza si Dumnezeu cu noi - stie ca cel mai bine ne este in Imparatie langa El insa nu ne obliga/forteaza pe niciunul sa mergem acolo ci ne lasa pe noi sa alegem. Vointa libera a omului este darul cel mai de pret, dupa cel al vietii, asa ca nu vreau sa il fur unui eventual copil.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Si nu ai inteles de ce zice in epistola pe care am inteles ca Luther ar fi scos-o la inceput din Biblie ca si diavolul crede si credinta fara fapte este moarta? E nevoie nu doar de credinta, cum spun protestantii, ci de trei lucruri: credinta, fapte si har. Ei spun ca avand credinta se mantuiesc automat. Care e diferenta intre filozofie (teologica) si religie? Cum le deosebesti pe cele doua?

Buna Catalin,

Nu stiu ce a facut Luther, dar daca pentru el poate exista credinta fara fapte, pai pica bine faptul ca traim vesnic ca asa o sa ai ocazia sa il intrebi cum sta treaba cu filozofia.

Credinta fara fapte, nu-i credinta, ci este (pseudo)stiinta. Oricine poate citi Biblia si poate spune ce scrie in ea, asta nu inseamna ca si crede daca nu face ceea ce cere Domnul. Asa cum si diavolul STIE ca exista Iisus, dar nu are CREDINTA ca si trebuie sa faca ceea ce zice El. Stiinta este una, credinta alta. Iar diavolul stie multe lucruri, este foarte inteligent, doar cu credinta sta tare prost.

Revenind la oameni, cel care crede se va mantui prin credinta sa in Iisus, pentru ca aceasta credinta il va determina sa infaptuiasca porunca Domnului, adica sa iubeasca, sa aiba faptele iubirii semenului, iar prin iubirea de semenul sau il iubeste de fapt pe Dumnezeu. Si astfel, dupa moarte trece imediat la viata fara a mai fi judecat (Ev. Ap. Ioan). Este cazul sfintilor care se afla acum in Cer.

Restul, cei care nu au avut credinta in Iisus sau nu au avut fapte, asteapta judecata finala.

Faptele (de iubire) fara credinta nu mantuiesc pentru ca altfel Iisus a venit degeaba daca ne putem mantui prin merit propriu. Vor conta insa la Judecata de Apoi pentru toti cei care n-au crezut din diverse motive.

Alte fapte (care nu sunt facute din iubire) n-au valoare pentru mantuire, cu sau fara credinta.

În prealabil postat de Noesisaa

Bun, deci am inteles, totu-i roz in Romania. Femeile cochete si aranjate (una saraca care hotaraste sa nu se vopseasca cand are fire albe, vai, vai), bisericile pline, e bine.

"Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort." (Luca 10,30)
La fel si Romania: zace la pamant ranita de talhari, iar noi, in loc sa o ajutam, de cate ori se iveste ocazia ii mai tragem un sut in coaste, doar doar o pieri.
Nu, Noesisaa, nu putem spune ca e bine, dar Dumnezeu nu va lasa sa piara o tara ca Romania, care a dat si inca mai da atatia sfinti.
Si daca tot ne-am indepartat de ea si nu ajutam cu nimic la schimbarea in bine a lucrurilor, macar sa nu mai dam cu pietre. E si asa destul de jefuita si ranita. Daca nu putem face bine, macar sa nu facem rau.