Chiar de-ar fi să vă supărați, ce-ar fi să înființați o Asociație a iubitorilor de câini, care să se susțină prin donațiile iubitorilor, să vă cumpărați teren pe banii Asociației, să construiți adăposturi pentru aceste animale nevinovate și să le întrețineți și îngrijiți cu multă dăruire

. Sau există vreuna? Pentru că atunci altfel se pune problema

.
Nu mi se pare firesc ca statul (în speță, primăriile) să aloce fonduri pentru câinii vagabonzi atâta vreme cât există oameni vagabonzi... muritori de foame și nu neapărat din vina lor. Sau, mă rog, în condițiile în care economia noastră este cum este nu cred că ar fi momentul să susținem prin banii contribuabililor și câinii vagabonzi.
Adică, în condițiile în care ajutoarele sociale pentru cei cu handicap din naștere se reduc drastic sau concediile de maternitate sau alocațiile copiilor sau ... mai știu eu ce.
Cred că ar trebui să ne stabilim foarte clar prioritățile. Și revin la propunere: iubitorii de câini vagabonzi să-și asume și demersurile practice ale îngrijirii animalelor și să nu scoată castanele din foc cu mâna altora. Mai ales, cu acei contribuabili care, mai degrabă, ar dori să vadă eutanasiate bietele necuvântătoare.