Caderea lui Adam si Eva

[George.m]

În prealabil postat de Danut7

nu credeti ca exagerati putin cand spuneti ca primii oameni au vrut sa se separe de Dumnezeu?scopul lor a fost sa fie mai buni.. au vrut sa evolueze.. au vrut sa cunoasca , sa stie... de asta au si mancat.. de ce a fost asta un lucru rau si de ce pomul cunostiintei a fost interzis?ce inseamna asta?

Ziceam ca pacatul aduce o degradare (nu o rupere definitiva) a legaturii omului cu Dumnezeu, o anumita separare. Omul si dupa caderea in pacat a ramas in legatura cu divinitatea. Chiar in starea cazuta, tinde totusi spre Creatorul sau.

Adam nu putea sa cunoasca lumea cu adevarat fara harul lui Dumnezeu. Si tocmai asta l-a atras: ispita cunoasterii lumii de unul singur, fara Dumnezeu, fara harul dumnezeiesc.

Lumea i-a fost incredintata omului pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu. Dar omul, prin pacat, a limitat lumea la rolul de a-l intretine biologic.

Sfantul Vasile cel Mare spune ca "pomul cunostintei binelui si raului a fost un pom particular, dar nu era rau prin el insusi, ci ispititor prin frumusetea si dulceata fructelor lui, deci era reprezentant al frumusetii si dulcetii sensibile a creatiei".

Iar Nichita Stithatul crede ca "pomul cunostintei binelui si raului e simtirea aplicata lumii sensibile sau trupului. Omul putea contempla lucrurile sensibile fara pericol, printr-o simtire calauzita de minte. Privirea lucrurilor sensibile cu o simtire necalauzita inca de o astfel de minte intarita era periculoasa. De aceea omul trebuia sa creasca mai intai la capacitatea de a privi cu o simtire calauzita de mintea induhovnicita".

[Danut7]

În prealabil postat de George.m

Ziceam ca pacatul aduce o degradare (nu o rupere definitiva) a legaturii omului cu Dumnezeu, o anumita separare. Omul si dupa caderea in pacat a ramas in legatura cu divinitatea. Chiar in starea cazuta, tinde totusi spre Creatorul sau.

care pacat?prin ce?cum?

Adam nu putea sa cunoasca lumea cu adevarat fara harul lui Dumnezeu. Si tocmai asta l-a atras: ispita cunoasterii lumii de unul singur, fara Dumnezeu, fara harul dumnezeiesc.

pe asta de unde ati scos-o?nu prea reiese din textul biblic..

Lumea i-a fost incredintata omului pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu. Dar omul, prin pacat, a limitat lumea la rolul de a-l intretine biologic.

pai nu a fost lumea facuta pentru om si nu a fost omul cununa si regele creatiei?atunci intreaga lume ne-a apartinut si a apartinut si lui Adam... pentru el a fost.. sau nu?

Sfantul Vasile cel Mare spune ca "pomul cunostintei binelui si raului a fost un pom particular, dar nu era rau prin el insusi, ci ispititor prin frumusetea si dulceata fructelor lui, deci era reprezentant al frumusetii si dulcetii sensibile a creatiei".

ignorantul de mine a auzit ca Sf. Vasile cel Mare nu a apucat sa termine de scris omiliile la Facere, Hexaimeronul... in special ultima parte..

Iar Nichita Stithatul crede ca "pomul cunostintei binelui si raului e simtirea aplicata lumii sensibile sau trupului. Omul putea contempla lucrurile sensibile fara pericol, printr-o simtire calauzita de minte. Privirea lucrurilor sensibile cu o simtire necalauzita inca de o astfel de minte intarita era periculoasa. De aceea omul trebuia sa creasca mai intai la capacitatea de a privi cu o simtire calauzita de mintea induhovnicita".

Adam nu a avut mintea induhovnicita.. pai nu a avut har? atunci de ce ii zice "Caderea din har" .. deci daca a avut mintea necalauzita atunci ce remediu mai bun decat un fruct al cunoasterii, nu?daca fructu cunoasterii era pentru cunoastere de ce a fost interzis?de ce i-a zis Dumnezeu ca va muri, daca va manca din el?

[George.m]

Gustarea din pomul cunostintei binelui si raului reprezinta un pacat (inteles ca esec existential). Asa este interpretata aceasta fapta a protoparintilor in literatura sfintilor parinti. In scriptura citim ca oamenii, dupa cadere, aduceau jertfe lui Dumnezeu, iar Acesta le vorbea. Deci comuniunea, dialogul omului cu Dumnezeu nu a incetat dupa izgonirea protoparintilor din rai.

Lumea a fost creata pentru om, dar nu e menita sa-l separe de Dumnezeu, ci sa-l apropie de El. Dar omul s-a alipit in mod patimas lumii, cautand doar sa-si satisfaca in mod egoist, propria placere: femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.

Protoparintii au privit lumea, dupa calcarea poruncii, ca "stavila" intre ei si Dumnezeu, lucru evident in faptul ca Adam se ascunde de Dumnezeu printre pomii din rai: Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.

Adam nu a atins in starea paradisiaca desavarsirea. Nu avea maturitate duhovniceasca. Trebuia sa o castige in timp, prin ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu. Omul, creat dupa chipul divin, nu dobandise asemanarea cu Dumnezeu, nu devenise inca dumnezeu. Pentru ca, daca ar fi fost desavarsit, nu ar fi avut loc caderea in pacat.

[Danut7]

În prealabil postat de George.m

Gustarea din pomul cunostintei binelui si raului reprezinta un pacat (inteles ca esec existential). Asa este interpretata aceasta fapta a protoparintilor in literatura sfintilor parinti.

lasand neascultare deoparte care pacat?asta cam tot intreb de ceva pagini incoace..

In scriptura citim ca oamenii, dupa cadere, aduceau jertfe lui Dumnezeu, iar Acesta le vorbea. Deci comuniunea, dialogul omului cu Dumnezeu nu a incetat dupa izgonirea protoparintilor din rai.

nici nu s-a presupus contrariul.

Lumea a fost creata pentru om, dar nu e menita sa-l separe de Dumnezeu, ci sa-l apropie de El.

de acord.

Dar omul s-a alipit in mod patimas lumii, cautand doar sa-si satisfaca in mod egoist, propria placere: femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.

adica ce vrei sa spui, forteaza un pic, dai inainte.

Protoparintii au privit lumea, dupa calcarea poruncii, ca "stavila" intre ei si Dumnezeu, lucru evident in faptul ca Adam se ascunde de Dumnezeu printre pomii din rai: Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.

de acord.

Adam nu a atins in starea paradisiaca desavarsirea. Nu avea maturitate duhovniceasca. Trebuia sa o castige in timp, prin ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu.

interesant ce zici aici.de fapt e interesant cam ce zici in tot postul, pentru ca parti din ce spui tu aici se afla si in interpretarea la care eu ma gandesc, da cred ca interpretarii mele ii lipsesc unele rotite. poate ca voi veni cu o interpretare mai incolo pe topic.

Omul, creat dupa chipul divin, nu dobandise asemanarea cu Dumnezeu, nu devenise inca dumnezeu. Pentru ca, daca ar fi fost desavarsit, nu ar fi avut loc caderea in pacat.

Asta nu stiu in ce masura e corecta.