legea veche

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Sa inteleg ca "a duce in ispita" nu inseamna "a ispiti" ci "a cadea in ispita"?
Am o alta intrebare legata de aceasta ispitire. Un om cand iubeste, ce face cu persoana iubita: o ispiteste cu raul sau o protejeaza de rau? O protejeaza, asa-i? Daca si ea vrea sa fie protejata bine-nteles, ca daca nu vrea nu se poate obliga.

Cand suntem intr-o ispita, sau in pacate, ne rugam sa nu cadem in ispita sau sa iesim din pacate. De exemplu ne rugam sa nu mai fumam si sa rezistam tentiei. Asta inseamna acel pasaj.

[MariS_]

O mica nelamurire. Ispita nu are ca si scop lamurirea lui Dumnezeu asupra iubirii si credintei noastre, ci lamurirea noastra cu "ce fel de iubire avem". Caci suntem multi care spunem "Vai Doamne cat te iubesc,..., vai Doamne cat de mult te iubesc". Dumnezeu e lamurit cat de "mult" il iubim ca ne stie toate ascunzisurile inimii dar vrea sa ne lamurim si noi insine. Se spune ca intre doi indragostiti cel ce repeta cel mai des "Vai cat de mult te iubesc" nu o face ca sa-l convinga pe celalalt de iubirea sa, ci ca sa se convinga pe sine!!!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Cand suntem intr-o ispita, sau in pacate, ne rugam sa nu cadem in ispita sau sa iesim din pacate. De exemplu ne rugam sa nu mai fumam si sa rezistam tentiei. Asta inseamna acel pasaj.

Absolut deacord asupra faptului ca, atunci cand ispita bate la usa sau suntem cazuti deja in ea, ne rugam sa scapam. De unde rezulta insa ca acea ispita ar fi dorita de Dumnezeu pentru a dovedi vrednicia noastra?

Uitati ce scrie in capitolul 1 din Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov:

"13. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.
15. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte."


Nu stiu daca dumneavoastra stiti Tatal Nostru si in alte limbi. In franceza verbul utilizat este "soumettre" (non ne soumets pas a la tentation), verb care inseamna a supune la ceva. In italiana se foloseste verbul "indurre" (non ci indurre in tentazione), verb care inseamna a convinge pe cineva sa faca ceva, a incita la ceva, a conduce, a induce, si vine de la cuvantul latin "inducare in" (et ne inducas nos in tentationem) care are exact acelasi sens ca in italiana. Iar verbul utilizat in textul original grec este "εἰσενέγκῃς", care vine de la "εἰσανάγωa" si care am gasit ca inseamna "a introduce in", "a purta in", "a induce in", iar in Liturghia ortodoxa greceasca pe care o am acasa cu traducere in limba franceza, facuta de cei de la Biserica Ortodoxa Greceasca din oras, in traducerea franceza data de ei este folosit verbul "soumettre" care am spus mai sus ce inseamna ("a supune la ceva") si dealtfel, atat in Biserica greceasca cat si cea ruseasca din oras se spune Tatal Nostru si in franceza in timpul Liturghiei, mereu folosind cuvantul "soumettre" (non ne soumets pas a la tentation).

Asa ca nu reiese deloc ca Dumnezeu ar dori sa avem ispite ca sa ne testeze, ci dimpotriva, ispita vine de la diavol si stim bine ca de la diavol nu poate veni decat raul, si la fel de bine stim ca Dumnezeu nu doreste raul, asa ca nu are cum dori sa existe ispitirea omului de catre diavol. Cand Iisus a fost ispitit de Satana, i-a raspuns "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau”. Cum atunci credeti ca tocmai El, care a zis sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, ba chiar sa il iubim asa cum El ne-a iubit pe noi, cum credeti ca poate apoi sa dea lege pentru El sa nu fie ispitit de Satana iar pentru noi sa dea Legea pe dos, sa fim ispititi pentru ca sa ne testeze? El sa nu fie ispitit de Satana, El care este atat de puternic, dar noi, care suntem atat de slabi, sa fim ispititi de cele rele, si inca din voia Lui? Oamenii sunt in stare sa puna greutati mai mari pe umerii aproapelui decat pe proprii umeri, nu insa si Dumnezeu. Satana si-a permis sa il ispiteasca pe Dumnezeu insa iata ca nu avea voie, si asa face si cu noi, ispiteste fara sa aiba voie sa o faca, de aceea rugaciunea de a nu fi dusi in ispita este tocmai pentru a ne feri de ispitele celui rau, de a nu fi ispititi de el, de a sta mereu la distanta de ispitele lui... Si fiecaruia i se face dupa credinta sa...
In Vechiul Testament apare faptul ca unii oameni au fost supusi la anumite incercari de catre Dumnezeu, si daca nu ma insel, si Sf. Ap. Pavel zice la un moment dat ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce, insa in ambele cazuri nu este deloc vorba de ispite, incercarile la care ne supune Dumnezeu nu sunt din domeniul ispitelor, adica El nu ne impinge in situatii in care am putea cadea in pacat, ci dimpotriva, incercarile lui Dumnezeu ne imping in situatii in care sa ne permita sa ne dezvoltam duhovniceste, sa ne permita sa ne apropiem si mai mult de El, sa iesim din noi insine pentru a intra mai mult in comuniune cu El, iar noi alegem daca dorim sa facem pasul sau nu. Si Dumnezeu face mereu in asa fel incat sa nu fie pasi prea mari pentru noi, sa nu ne depaseasca ceea ce ne cere sa facem (si cu siguranta nu ne poate cere sa facem pacate!), asa ca ne asteapta pe fiecare pas cu pas, si la fiecare pas ne pregateste pentru urmatorul. Ori aceste incercari care vin de la Dumnezeu sunt benefice, nu avem de ce sa ne rugam sa le ia de la noi, ba chiar ne rugam "Faca-se voia Ta!", ci incercarile malefice sunt ispitele care vin intotdeauna de la Satana, de acelea ne rugam sa ne fereasca si sa ne elibereze de cel rau. Si dupa cum ati vazut la Sfantul Iacob, Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni ci ispita vine din pofta care se afla in om, si astfel se leaga si cu cuvantul Domnului care a zis ca raul nu vine din afara noastra ci din inima noastra, de acolo ies toate rautatile pe care le facem, si acolo trebuie sa facem mare curatenie...

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Asa ca nu reiese deloc ca Dumnezeu ar dori sa avem ispite ca sa ne testeze, ci dimpotriva, ispita vine de la diavol si stim bine ca de la diavol nu poate veni decat raul, si la fel de bine stim ca Dumnezeu nu doreste raul

Binainteles ca ispita vine de la diavol, nu de la Dumnezeu, nu a zis nimeni altfel. Dar Dumnezeu nu il lasa pe diavol sa-si faca de cap si sa avem ispite mai mult decat putem duce. Nu Dumnezeu ispiteste, ci diavolul, dar acesta doar cat il lasa Dumnezeu. Aici, in viata Sf. Nifon vedem cum sfantul era aparat de ingeri, si doar cand ingaduia Dumnezeu protectia se dadea la o parte si venea ingerul cazut cu cate o ispita. http://www.sfaturiortodoxe.ro/nifon.html
Nu mai stiu care era capitolul. Sfantul a avut si o revelatie cu Judecata de apoi, poate fi citita.

În prealabil postat de Adriana3

cuvantul Domnului care a zis ca raul nu vine din afara noastra ci din inima noastra, de acolo ies toate rautatile pe care le facem, si acolo trebuie sa facem mare curatenie...

Asta e una, ispita e alta...

[calator prin ploaie]

Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. (2 Petr.2. 9)

[Adriana3]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. (2 Petr.2. 9)

Este foarte bun pasajul mai ales daca se citeste continuarea (pana la versetul 16) unde este explicat la ce ispite se refera Sfantul Petru si anume la "cei ce umblă după îmboldirile cărnii, în pofte spurcate şi dispreţuiesc domnia cerească. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să hulească măririle (din cer)" , "fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre; Având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului. Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii, Dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; căci dobitocul fără grai, pe care era călare, grăind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului. "

Dupa cum se vede, Dumnezeu nu ingaduie ispitele pentru cei drepti care cheama numele Lui in ajutor si se roaga Lui, dimpotriva pe acestia ii scapa, de asta ne rugam in "Tatal Nostru" sa ne scape de ispite . Pe cei insa care il dispretuiesc pe Dumnezeu preferand sa ramana in tovarasia celui rau, pai pe aceia ii lasa prada poftelor lor, lucrul acesta este aratat de nenumarate ori in Biblie. Nu acestia vor fi cei care se vor ruga Tatal nostru, ci dimpotriva, vor dispretui orice rugaciune care i-ar putea apropia de Dumnezeu.

Foarte bun citatul!!

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Dupa cum se vede, Dumnezeu nu ingaduie ispitele pentru cei drepti care cheama numele Lui in ajutor si se roaga Lui, dimpotriva pe acestia ii scapa, de asta ne rugam in "Tatal Nostru" sa ne scape de ispite . Pe cei insa care il dispretuiesc pe Dumnezeu preferand sa ramana in tovarasia celui rau, pai pe aceia ii lasa prada poftelor lor, lucrul acesta este aratat de nenumarate ori in Biblie. Nu acestia vor fi cei care se vor ruga Tatal nostru, ci dimpotriva, vor dispretui orice rugaciune care i-ar putea apropia de Dumnezeu.

Dimpotriva, cei sporiti duhovniceste au parte de mai multe ispitiri decat cei ca noi. Pentru ca ei pot duce mai mult si vor sa creasca. Oamenii care s-au obisnuit cu pacatul au parte de mai putine ispitiri, pentru ca ei fac cele rele acum pentru ca asa s-au obisnuit, nu mai e nevoie sa-i ispiteasca si vrajmasul.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Dimpotriva, cei sporiti duhovniceste au parte de mai multe ispitiri decat cei ca noi. Pentru ca ei pot duce mai mult si vor sa creasca. Oamenii care s-au obisnuit cu pacatul au parte de mai putine ispitiri, pentru ca ei fac cele rele acum pentru ca asa s-au obisnuit, nu mai e nevoie sa-i ispiteasca si vrajmasul.

Catalin, te rog spune-mi si mie de unde rezulta ceea ce ai scris? De unde rezulta ca cei sporiti duhovniceste au mai multe ispitiri (si la ce ispitiri te gandesti) si de unde rezulta ca ispitirile ajuta la crestere din moment ce ispitirea este un lucru rau de la diavol? Ce inseamna sporire duhovniceasca daca nu exact contrariul, adica lepadarea de raul din noi? Vad ca in ciuda a ceea ce scrie in Biblie ca inseamna ispitire, voi va ganditi ca ispitirea inseamna a fi momit cu ceva si inca deduceti ca cei mai sporiti duhovniceste sunt momiti mai mult ca si ceilalti care se lasa de bunavoie prada a ceea ce in Biblie scrie ca inseamna ispitire, adica propriile pofte.
Un calugar de exemplu care lupta cu patimile sale este momit mai mult decat unul care da curs patimilor sale? Eu nu prea cred. Nu cred de exemplu ca eu, care nu beau, as fi momita de bautura mai mult decat un alcoolic, sau cineva care isi pastreaza fecioria momit mai mult decat unul care deja a gustat din desfrau si asa mai departe. Ci tocmai cei care au gustat dintr-o patima sunt luptati de ea tocmai pentru ca samanta raului se afla deja in ei asa ca ii chinuie din interior. Eu, care nu am cazut in patima bauturii, pai poti sa imi dai ce vrei tu ca si bautura si sa ma imbii in toate felurile pentru ca ma lasa absolut indiferenta. Si nici macar nu sunt vreo imbunatatita. Un alcoolic in schimb, ajunge sa ii arati un pahar de ceva ca ii sticlesc ochii, mai ales daca tocmai este in perioada in care incearca sa se lase de bautura. Sa vezi acolo lupta cu ispita, insa ispita nu este paharul pe care i-l pui in fata, ci este patima care se afla in el si cu care lupta.

Uite ce zice Domnul:

"Iar cele ce ies din gura pornesc din inima si acelea spurca pe om.
Caci din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurca pe om [...]"

Sa luam adulterul: sunt barbati care spun ca femeia este ispita. Lasand la o parte faptul ca ispita vine numai de la diavol iar femeia nu este in nici un caz diavolul, daca luam cuvintele Domnului de mai sus, iata ca adulterul vine din inima barbatului. Si cine va fi ispitit? Cine va avea o inima mai plina de adulter. In fata aceleiasi femei unul poate sa fie foarte ispitit si altul deloc, tocmai pentru ca ispita se afla in inima celui care se simte ispitit.

Sau zice in alta parte Domnul ca cine priveste o femeie pentru a o pofti a si facut adulter cu ea in inima lui. Nimeni nu vede ce se intampla in inima aceluia, nu a pus niciodata in fapte gandul sau, dar iata ca si numai poftirea in inima este suficienta pentru a fi vinovat de adulter, este ca si cum ar fi fost transpus in fapte. Aceea este ispitirea, ceea ce vine dinauntru. Daca insa omul se curateste de tot raul din el, cum sa fie mai ispitit decat unul plin de rele? Unul care a murit pentru pofte cum sa fie ispitit mai mult decat unul care traieste pentru ele? Poate eventual ca satana sa fie plin de furie si sa incerce sa il momeasca cu mai multa insistenta pe cel care a murit pentru propriile pofte, asta da, daca asta numiti ispitire, atunci aveti dreptate, insa aceea este nimic in comparatie cu ceea ce patimeste cel care are deja ispita in el. Puteti sa imi dati ce bauturi vreti si sa ma bateti la cap cat doriti ca nu o sa ma deranjeze nici cat o musca, daca insa in plin post imi gatiti mancarea mea preferata pe care nu am mai gustat-o de mult timp si care a ramas mereu mancarea mea preferata, ei acolo s-ar putea sa am dificultati in a rezista ispitei pentru ca ispita se afla in mine, nu in mancarea pe care mi-o puneti in fata. Si repet, nu sunt vreo imbunatatita. Sfintii care s-au chinuit mult cu cate o ispita, s-au chinuit numai si numai cu ceea ce exista rau in ei la inceputul drumului lor spre desavarsire, si prin acelea i-a atacat satana tocmai pentru ca gasea in ei ceva ce ii apartinea lui. Cand insa totul este curatit si satana nu mai gaseste nimic de al lui in om, pai omul respectiv devine extrem de linistit, si poate sa joace cat vrea satana in jurul lui si sa il momeasca cat vrea, pe omul curatit nu il mai poate atinge cu nimic. Este insa greu de ajuns la aceasta stare de curatire perfecta de aceea si sfintii se chinuie, ispita din ei inca necuratita complet ii chinuie...

[Adriana3]

În prealabil postat de Melissa

Asta e una, ispita e alta...

Cum adica ispita si raul din noi nu sunt unul si acelasi lucru cand scrie clar ca cel ispitit este de fapt tras si momit de insasi pofta sa iar aceasta pofta care se afla in el duce apoi la pacat?

Citeste din nou citatul te rog:

" Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.
Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte."

Vezi apoi si raspunsul dat la Calator prin ploaie, ca sa te dumiresti ca ispitele sunt exact raul din noi! De acolo se intelege inca si mai bine! Iar Dumnezeu permite raul din noi doar la modul la care nu ne arde pe toti de pe fata pamantului asa cum a facut cu cei din Sodoma si Gomora, daca insa il rugam sa indeparteze raul de la noi, adica ispita, pai asa si face, si dealtfel de asta ne-a si zis sa il rugam sa ne fereasca de ispita, pentru ca asta este scopul Lui cu noi, sa ne curatam de tot raul din noi cu ajutorul Lui!
Pentru tine ce este ispita daca nu raul din noi? Si argumenteaza-mi te rog raspunsul cu citate unde sa arate ca ispita nu este raul din noi ci este altceva ce astept sa descopar si eu de la tine. Sau poate ispita la care te gandesti este faptul de a fi imbiata cu ceva (cum a fost imbiat Domnul) fara insa ca raul sa existe in tine (asa cum nu a existat in Domnul)? Poate asta este pentru tine ispita, pentru ca in cazul acesta vorbim intr-adevar de doua lucruri diferite, tu vorbesti de ispita din afara care nu are suport inauntru si care a existat doar la Domnul Iisus si poate si la Maica Sa, in timp ce eu vorbesc de ispita dinauntru, care ne locuieste pe noi toti din cauza raului cuibarit in noi si care face obiectul rugaciunii Tatal Nostru...