legea veche

[catalin2]

În prealabil postat de mirciulica

Deci dupa cum ziceam, Dumnezeu si Satan sunt mana in mana...sau mai bine spus, Satan face voia lui Dumnezeu, pentru ca satan e doar o unealta, un inger al Domnului.

Pe asta nu prea ai inteles-o. Toate se fac cu voia sau cu ingaduinta lui Dumnezeu. Fiintele create au liberul arbitru si pot actiona independent de Dumnezeu, nu sunt roboti. Ingerii cazuti sunt tolerati de Dumnezeu, asta pana la sfarsitul lumii, adica pana la venirea lui Iisus, cand vor fi bagati la zdup. Ca sa creasca duhovniceste oamenii trebuie sa fie ispititi de ingerii cazuti, in lupta cu ispitele ei crescand sau cazand.
Si oamenii rai sunt ingaduiti de Dumnezeu, nu inseamna ca sunt zei.

[Adriana3]

Daca s-a dat deja raspunsul pe care il voi scrie eu, imi cer iertare, nu am citit toate postarile la subiect iar in primele pagini citite nu am gasit ceea ce as dori sa spun.
Raspunsul la intrebare este foarte simplu: NU. Si cineva a citat deja cuvintele Domnului care a zis ca nu a venit sa strice Legea ci sa o implineasca.

Uitati pasajul complet:

"Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc.
Caci adevarat zic voua: Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate.
Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor; iar cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in imparatia cerurilor."

(Matei, 5:17-19)

Se pune intrebarea la care Lege s-a gandit Iisus cand a zis aceste cuvinte, din moment ce noi nu mai tinem Legea evreiasca asa cum apare in Vechiul Testament, din cauza ca Apostolii au decis sa se tina numai:

"De aceea eu socotesc sa nu tulburam pe cei ce, dintre neamuri, se intorc la Dumnezeu,
Ci sa le scriem sa se fereasca de intinarile idolilor si de desfrau si de (animale) sugrumate si de sange."
(Faptele Sfintilor Apostoli, 15:19-20)


Iata cum apostolii decid ca neamurile care se converstesc la credinta in Hristos sa nu mai tina din Lege decat cele citate mai sus, in timp ce Iisus zice ca cine va modifica chiar si numai o iota (iota fiind litera cea mai mica din alfabetul ebraic) si asa va invata si pe altii sa faca, mic va fi in Imparatia Cerurilor, dar cel care va tine toata Legea si va invata si pe altii sa faca, mare va fi in Imparatia Cerurilor. Cum atunci apostolii au decis sa nu mai ceara tinerea Legii in intregime?

Raspunsul este foarte simplu daca ne intoarcem la Hristos ca sa il intrebam la ce Lege s-a referit in discursul citat de la Matei. Si iata raspunsul Domnului:

"Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege?
El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
Aceasta este marea si intaia porunca.
Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii."

Deci Legea la care s-a referit Iisus este Legea iubirii lui Dumnezeu si a aproapelui, aceea este Legea vechiului Testament pe care Domnul a desavarsit-o pe cruce si pe care ne-a cerut si noua sa o tinem. Pe aceasta daca o tinem si ii invatam si pe altii sa o tina, mari vom fi in Imparatia Cerurilor, daca insa vom schimba chiar si numai o litera din ea, si invatam si pe altii sa faca asa, mici vom fi numiti in Imparatia Cerurilor.

Care este atunci rostul Legii Vechi asa cum este ea descrisa in Vechiul Testament? Daca stati bine si va ganditi, in Vechiul Testament Dumnezeu a scris cu mana Sa poruncile pe tablitele Legii primite de Moise. Si acele porunci nu cuprindeau altceva decat poruncile de a-l iubi pe Dumnezeu si apoi pe aproapele incepand cu proprii parinti si apoi si ceilalti. In esenta aceste porunci de iubire sunt cuprinse inauntru. De ce a fost insa nevoie sa se adauge apoi atat de multe alte legi, ritualuri etc? Explicatia o aveti in epistola catre Galateni a Sfantului Ap. Pavel din care va citez doar un paragraf care dupa parerea mea este esenta:

"Astfel ca Legea ne-a fost calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta.
Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza.
Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Iisus.
Caci, cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat.
Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus.
Iar daca voi sunteti ai lui Hristos, sunteti deci urmasii lui Avraam, mostenitori dupa fagaduinta."
(Epistola catre Galateni, cap. 3:24-29)
Cititi toata epistola pentru lamurirea subiectului.
:)

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Pe asta nu prea ai inteles-o. Toate se fac cu voia sau cu ingaduinta lui Dumnezeu. Fiintele create au liberul arbitru si pot actiona independent de Dumnezeu, nu sunt roboti. Ingerii cazuti sunt tolerati de Dumnezeu, asta pana la sfarsitul lumii, adica pana la venirea lui Iisus, cand vor fi bagati la zdup. Ca sa creasca duhovniceste oamenii trebuie sa fie ispititi de ingerii cazuti, in lupta cu ispitele ei crescand sau cazand.
Si oamenii rai sunt ingaduiti de Dumnezeu, nu inseamna ca sunt zei.

Ideea "Ca sa creasca duhovniceste oamenii trebuie sa fie ispititi de ingerii cazuti, in lupta cu ispitele ei crescand sau cazand" este o idee foarte mult vehiculata in Ortodoxie, dar cum explicati dumneavoastra (sau altii pe care i-ati mai citit) faptul ca Domnul Iisus ne-a cerut sa ne rugam astfel: "[...] Si nu ne duce pe noi in ispita"?

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Ideea "Ca sa creasca duhovniceste oamenii trebuie sa fie ispititi de ingerii cazuti, in lupta cu ispitele ei crescand sau cazand" este o idee foarte mult vehiculata in Ortodoxie, dar cum explicati dumneavoastra (sau altii pe care i-ati mai citit) faptul ca Domnul Iisus ne-a cerut sa ne rugam astfel: "[...] Si nu ne duce pe noi in ispita"?

In sensul ca sa nu cadem in ispita, sa nu o acceptam. Ingerul cazut propune si noi dispunem.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

In sensul ca sa nu cadem in ispita, sa nu o acceptam. Ingerul cazut propune si noi dispunem.

Sa inteleg ca "a duce in ispita" nu inseamna "a ispiti" ci "a cadea in ispita"?
Am o alta intrebare legata de aceasta ispitire. Un om cand iubeste, ce face cu persoana iubita: o ispiteste cu raul sau o protejeaza de rau? O protejeaza, asa-i? Daca si ea vrea sa fie protejata bine-nteles, ca daca nu vrea nu se poate obliga. Credeti ca iubirea umana este gresita pentru ca este protectiva? Pentru ca in esenta ea trebuie sa imite pe cat posibil iubirea lui Dumnezeu ori daca Dumnezeu ne arunca in mormanul ispitelor ca sa vada daca suntem vrednici sau nu, pai nu la fel ar trebui sa faca si oamenii? Nu prea imi suna a iubire un astfel de comportament. Este o poezie cu talc in sensul acesta scrisa de Reiner Maria Rilke daca nu ma insel, in fine, nu are importanta autorul, iar in aceasta poezie doi tineri indragostiti sunt spectatori la un circ cu animale salbatice. La un moment dat fata arunca o manusa in arena, unde se afla un astfel de animal, ca sa vada daca iubirea tanarului pentru ea este suficient de mare incat sa ii aduca manusa. Baiatul isi risca pielea, ii aduce manusa dupa care o paraseste. Poezia lasa apoi sa se inteleaga de ce a parasit-o pe fata, si eu i-am dat dreptate baiatului inainte sa citesc sfarsitul poeziei: el i-a demonstrat ca o iubeste punandu-si viata in joc pentru ea, ea insa a demonstrat lipsa de iubire pentru el cand i-a cerut sa faca asa ceva...

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Sa inteleg ca "a duce in ispita" nu inseamna "a ispiti" ci "a cadea in ispita"?
Am o alta intrebare legata de aceasta ispitire. Un om cand iubeste, ce face cu persoana iubita: o ispiteste cu raul sau o protejeaza de rau? O protejeaza, asa-i? Daca si ea vrea sa fie protejata bine-nteles, ca daca nu vrea nu se poate obliga.

Cand suntem intr-o ispita, sau in pacate, ne rugam sa nu cadem in ispita sau sa iesim din pacate. De exemplu ne rugam sa nu mai fumam si sa rezistam tentiei. Asta inseamna acel pasaj.

[MariS_]

O mica nelamurire. Ispita nu are ca si scop lamurirea lui Dumnezeu asupra iubirii si credintei noastre, ci lamurirea noastra cu "ce fel de iubire avem". Caci suntem multi care spunem "Vai Doamne cat te iubesc,..., vai Doamne cat de mult te iubesc". Dumnezeu e lamurit cat de "mult" il iubim ca ne stie toate ascunzisurile inimii dar vrea sa ne lamurim si noi insine. Se spune ca intre doi indragostiti cel ce repeta cel mai des "Vai cat de mult te iubesc" nu o face ca sa-l convinga pe celalalt de iubirea sa, ci ca sa se convinga pe sine!!!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Cand suntem intr-o ispita, sau in pacate, ne rugam sa nu cadem in ispita sau sa iesim din pacate. De exemplu ne rugam sa nu mai fumam si sa rezistam tentiei. Asta inseamna acel pasaj.

Absolut deacord asupra faptului ca, atunci cand ispita bate la usa sau suntem cazuti deja in ea, ne rugam sa scapam. De unde rezulta insa ca acea ispita ar fi dorita de Dumnezeu pentru a dovedi vrednicia noastra?

Uitati ce scrie in capitolul 1 din Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov:

"13. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.
15. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte."


Nu stiu daca dumneavoastra stiti Tatal Nostru si in alte limbi. In franceza verbul utilizat este "soumettre" (non ne soumets pas a la tentation), verb care inseamna a supune la ceva. In italiana se foloseste verbul "indurre" (non ci indurre in tentazione), verb care inseamna a convinge pe cineva sa faca ceva, a incita la ceva, a conduce, a induce, si vine de la cuvantul latin "inducare in" (et ne inducas nos in tentationem) care are exact acelasi sens ca in italiana. Iar verbul utilizat in textul original grec este "εἰσενέγκῃς", care vine de la "εἰσανάγωa" si care am gasit ca inseamna "a introduce in", "a purta in", "a induce in", iar in Liturghia ortodoxa greceasca pe care o am acasa cu traducere in limba franceza, facuta de cei de la Biserica Ortodoxa Greceasca din oras, in traducerea franceza data de ei este folosit verbul "soumettre" care am spus mai sus ce inseamna ("a supune la ceva") si dealtfel, atat in Biserica greceasca cat si cea ruseasca din oras se spune Tatal Nostru si in franceza in timpul Liturghiei, mereu folosind cuvantul "soumettre" (non ne soumets pas a la tentation).

Asa ca nu reiese deloc ca Dumnezeu ar dori sa avem ispite ca sa ne testeze, ci dimpotriva, ispita vine de la diavol si stim bine ca de la diavol nu poate veni decat raul, si la fel de bine stim ca Dumnezeu nu doreste raul, asa ca nu are cum dori sa existe ispitirea omului de catre diavol. Cand Iisus a fost ispitit de Satana, i-a raspuns "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau”. Cum atunci credeti ca tocmai El, care a zis sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, ba chiar sa il iubim asa cum El ne-a iubit pe noi, cum credeti ca poate apoi sa dea lege pentru El sa nu fie ispitit de Satana iar pentru noi sa dea Legea pe dos, sa fim ispititi pentru ca sa ne testeze? El sa nu fie ispitit de Satana, El care este atat de puternic, dar noi, care suntem atat de slabi, sa fim ispititi de cele rele, si inca din voia Lui? Oamenii sunt in stare sa puna greutati mai mari pe umerii aproapelui decat pe proprii umeri, nu insa si Dumnezeu. Satana si-a permis sa il ispiteasca pe Dumnezeu insa iata ca nu avea voie, si asa face si cu noi, ispiteste fara sa aiba voie sa o faca, de aceea rugaciunea de a nu fi dusi in ispita este tocmai pentru a ne feri de ispitele celui rau, de a nu fi ispititi de el, de a sta mereu la distanta de ispitele lui... Si fiecaruia i se face dupa credinta sa...
In Vechiul Testament apare faptul ca unii oameni au fost supusi la anumite incercari de catre Dumnezeu, si daca nu ma insel, si Sf. Ap. Pavel zice la un moment dat ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce, insa in ambele cazuri nu este deloc vorba de ispite, incercarile la care ne supune Dumnezeu nu sunt din domeniul ispitelor, adica El nu ne impinge in situatii in care am putea cadea in pacat, ci dimpotriva, incercarile lui Dumnezeu ne imping in situatii in care sa ne permita sa ne dezvoltam duhovniceste, sa ne permita sa ne apropiem si mai mult de El, sa iesim din noi insine pentru a intra mai mult in comuniune cu El, iar noi alegem daca dorim sa facem pasul sau nu. Si Dumnezeu face mereu in asa fel incat sa nu fie pasi prea mari pentru noi, sa nu ne depaseasca ceea ce ne cere sa facem (si cu siguranta nu ne poate cere sa facem pacate!), asa ca ne asteapta pe fiecare pas cu pas, si la fiecare pas ne pregateste pentru urmatorul. Ori aceste incercari care vin de la Dumnezeu sunt benefice, nu avem de ce sa ne rugam sa le ia de la noi, ba chiar ne rugam "Faca-se voia Ta!", ci incercarile malefice sunt ispitele care vin intotdeauna de la Satana, de acelea ne rugam sa ne fereasca si sa ne elibereze de cel rau. Si dupa cum ati vazut la Sfantul Iacob, Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni ci ispita vine din pofta care se afla in om, si astfel se leaga si cu cuvantul Domnului care a zis ca raul nu vine din afara noastra ci din inima noastra, de acolo ies toate rautatile pe care le facem, si acolo trebuie sa facem mare curatenie...

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Asa ca nu reiese deloc ca Dumnezeu ar dori sa avem ispite ca sa ne testeze, ci dimpotriva, ispita vine de la diavol si stim bine ca de la diavol nu poate veni decat raul, si la fel de bine stim ca Dumnezeu nu doreste raul

Binainteles ca ispita vine de la diavol, nu de la Dumnezeu, nu a zis nimeni altfel. Dar Dumnezeu nu il lasa pe diavol sa-si faca de cap si sa avem ispite mai mult decat putem duce. Nu Dumnezeu ispiteste, ci diavolul, dar acesta doar cat il lasa Dumnezeu. Aici, in viata Sf. Nifon vedem cum sfantul era aparat de ingeri, si doar cand ingaduia Dumnezeu protectia se dadea la o parte si venea ingerul cazut cu cate o ispita. http://www.sfaturiortodoxe.ro/nifon.html
Nu mai stiu care era capitolul. Sfantul a avut si o revelatie cu Judecata de apoi, poate fi citita.

În prealabil postat de Adriana3

cuvantul Domnului care a zis ca raul nu vine din afara noastra ci din inima noastra, de acolo ies toate rautatile pe care le facem, si acolo trebuie sa facem mare curatenie...

Asta e una, ispita e alta...