Crede si nu cerceta

[MariS_]

În prealabil postat de Pippo_

Constienta de sine (viata) este evident esenta sufletului. Altfel cum? La ce ti-ar folosi viata vesnica si salvarea sufletului, daca ti-ai pierde constienta de sine?...

Am spus "constiinta de sine" in sensul "constienta de sine". Nu in sensul "te mustra constiinta".

Ati adancit bine problema. Intr-adevar "constienta de sine" defineste poate cel
mai bine notiunea de duh al omului. Tot prin constienta de sine ne putem relationa
cu celalalt sau cu Dumnezeu. Deci duhul este partea cea mai inalta a sufletului,
prin care noi putem iesi din noi insine si sa relationam cu altii sau cu Dumnezeu.
Dar sinele nostru cine este? Adevaratul nostru sine este chipul lui Dumnezeu din
noi, chip inegrit de pacatele noastre. Constienta de sine nu este totuna cu constiinta.
Constiinta este un organ al sufletului prin care ne vorbeste ... chiar Dumnezeu.
Ea este si ochiul prin care Dumnezeu vede in adancul sufletului nostru. Numai cel
care acopera acest organ cu "noroi si tina", numai acela nu mai aude glasul lui
Dumnezeu in el. Starea de contemplatie ne dezvaluie adevaratul nostru sine si
legatura lui cu Cel al carui chip este.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[andreicozia]

În prealabil postat de MariS_

Constiinta este un organ al sufletului prin care ne vorbeste ... chiar Dumnezeu.
Ea este si ochiul prin care Dumnezeu vede in adancul sufletului nostru..

Oare cum ai reusit sa verifici prin intelegere directa ca Dumnezeu ne vorbeste prin acest organ?
Ce metoda ai folosit?
Si cum se face ca de multe ori foarte multe sfaturi primite de la constiinta ne duc in pacat sau pe aratura de multe ori efectiv NENOROCINDU-NE VIATA. Oare asta vrea Dumnezeu de la noi?.
Oare sunt mai multe voci, si doar una este a lui Dumnezeu?
Cum sa facem sa le deosebim ca sa nu mai calcam in strachini?

[MariS_]

În prealabil postat de andreicozia

Oare cum ai reusit sa verifici prin intelegere directa ca Dumnezeu ne vorbeste prin acest organ?
Ce metoda ai folosit?
Si cum se face ca de multe ori foarte multe sfaturi primite de la constiinta ne duc in pacat sau pe aratura de multe ori efectiv NENOROCINDU-NE VIATA. Oare asta vrea Dumnezeu de la noi?.
Oare sunt mai multe voci, si doar una este a lui Dumnezeu?
Cum sa facem sa le deosebim ca sa nu mai calcam in strachini?

Verificarea e destul de simpla. Orice "om normal" atunci cand face un rau
simte o mustrare din partea constiintei. El poate s-o ignore, s-o acopere cu
scuze si justificari sau sa asculte de ea.

"Oare sunt mai multe voci, si doar una este a lui Dumnezeu?"
Da, in om mai exista o voce care vine din ego-ul omului, un fals sine, crescut
dintr-o samanta pusa de cel rau atunci cand cu caderea protoparintilor. Acest
egou se comporta cu sinele nostru precum Cain cu Abel, adica va cauta sa-l
reduca la tacere si sa dicteze doar el.

"Cum sa facem sa le deosebim ca sa nu mai calcam in strachini?"
Trebuie sa-ti eliberezi adevaratul sine din captivitatea ego-ului, in limbaj crestin
se cheama lepadare de sine, dar de fapt e lepadare de egou. Cel care se leapada
e egoul, sinele sau chipul fiind vesnic, nu poate fi nimicit. Egoul poate fi nimicit,
dar e foarte viclean si poate simula foarte bine ca el e sinele si te pacaleste.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Fr.Guillaume de Ruszka]

În prealabil postat de MariS_

Ati adancit bine problema. Intr-adevar "constienta de sine" defineste poate cel
mai bine notiunea de duh al omului. Tot prin constienta de sine ne putem relationa
cu celalalt sau cu Dumnezeu. Deci duhul este partea cea mai inalta a sufletului,
prin care noi putem iesi din noi insine si sa relationam cu altii sau cu Dumnezeu.
Dar sinele nostru cine este? Adevaratul nostru sine este chipul lui Dumnezeu din
noi, chip inegrit de pacatele noastre. Constienta de sine nu este totuna cu constiinta.
Constiinta este un organ al sufletului prin care ne vorbeste ... chiar Dumnezeu.
Ea este si ochiul prin care Dumnezeu vede in adancul sufletului nostru. Numai cel
care acopera acest organ cu "noroi si tina", numai acela nu mai aude glasul lui
Dumnezeu in el. Starea de contemplatie ne dezvaluie adevaratul nostru sine si
legatura lui cu Cel al carui chip este.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cred ca ar trebui sa studiezi felul in care cunoaste Dumnezeu lucrurile.Dumnezeu nu poate sa foloseasca "medii" pentru a cunoaste,cum ar fi in cazul acesta constiinta.
Dumnezeu cunoaste in doua feluri. Are :1.CUNOASTERE DE VIZIUNE,prin care vede tot (prezent,trecut,viitor) printr-o singura "privire". Si 2.CUNOASTERE DE SIMPLA INTELIGENTA,adica cunoaste tot ce este posibil sa creeze,desi nu le va crea,deci cunoaste tot ce in esenta nu prezinta contradictie.