Crede si nu cerceta

[andreicozia]

În prealabil postat de Pippo_

Constiinta de sine (sufletul) constientizeaza trupul fizic. Constinta de sine constientizeaza duhul?

Si iar revenim

Ce este sufletul?
Tu zici ca este constiinta de sine sau constienta ca existam? Sau poate ca pentru tine acestea doua sunt acelasi lucru?

[Pippo_]

În prealabil postat de andreicozia

Ce este sufletul?
Tu zici ca este constiinta de sine sau constienta ca existam? Sau poate ca pentru tine acestea doua sunt acelasi lucru?

Constienta de sine (viata) este evident esenta sufletului. Altfel cum? La ce ti-ar folosi viata vesnica si salvarea sufletului, daca ti-ai pierde constienta de sine?...

Am spus "constiinta de sine" in sensul "constienta de sine". Nu in sensul "te mustra constiinta".

[anna21]

Dintr-un punct de vedere, postarile tale sunt interesante, Pippo.
Majoritatea celor de pe forum vorbesc mult despre iubire si-L reduc la iubire pe Dumnezeu, sensul oamenilor, viata etc.. reduc totul la un concept pe care nici nu-l inteleg si invers, justifica totul prin iubire. Si evident, considera ca pe Dumnezeu il cunoastem iubind..

Mai exista apoi o alta categorie mica de reductionisti, care considera ca Dumnezeu il cunoastem daca exersam vointa pana in punctul in care amutim glasul necesitatilor trupesti (post, abstinenta etc). E categoria de useri pe care o inteleg cel mai bine.

Si apoi esti tu care crezi ca-L putem cuprinde pe Dumnezeu cu mintea.. (sau in fine, am putea ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu prin exersarea capacitatilor mentale). Reduci totul la ratiune si informatie. (esti informatician?) Contrabalansezi cumva pozitia celor care vorbesc mult despre iubire.


Ma tem ca de fapt cunoasterea lui Dumnezeu nu merge de jos in sus. Mai mult decat a afirma ca exista Dumnezeu nu prea putem progresa.
Dumnezeu ne-a facut dupa chipul sau (indicandu-ne astfel tinta finala a devenirii noastre: asemanarea - pe care doar intru Hristos o putem dobandi).
Iar noi Il "rasplatim" dandu-i Celui Necuprins chipul nostru de lut.
Dumnezeu nu este nici ce gandim, nici ce simtim.

Cunoasterea vine de sus in jos, in masura in care noi ne despatimim, golindu-ne pe noi de noi ca sa-I facem Lui Dumnezeu loc in inima noastra.

[andreicozia]

În prealabil postat de Pippo_

Constienta de sine (viata) este evident esenta sufletului. Altfel cum? La ce ti-ar folosi viata vesnica si salvarea sufletului, daca ti-ai pierde constienta de sine?...

Am spus "constiinta de sine" in sensul "constienta de sine". Nu in sensul "te mustra constiinta".

Asta am vrut sa verific!
Da, suntem pe aceeasi lungime de unda. :)

[vsovivi]

În prealabil postat de andreicozia

Citat:

Am spus "constiinta de sine" in sensul "constienta de sine". Nu in sensul "te mustra constiinta".

Asta am vrut sa verific!
Da, suntem pe aceeasi lungime de unda. :)

Din păcate ceea ce susțineți aici, că sunteți conștienți că existați, că vă dați seama că sinele cel fricos și zgârcit își dă seama că există, este defapt o formă a mândriei de sine, deci este o stare de mortăciuniune ambulantă care se vede ca'ntr-o magică goglindă și magoglindă pe undeva prin trup crezându-se că este... dar sărăcuțul se înșală prin însăși această absurdă constatare, căci cum o să fie el dacă până și tacsu' și bunicsu' și străbunicsu' moare şi chiar şi dragostea moare şi iată a şi murit... Cum atuncea crede el că o să fie... doar că-și zice ''sunt'' aşa de sine? Pentru că i se pare lui că e logic și pentru că vede că face progrese la matematici şi fizici absurde, și se închipuie că are şi el o structură inteligentă care iată că freacă informaţiile şi ştirile ca jurnaliştii? Păi voi n-ați văzut roboți industriali? Și cu ce se ocupă ei? Fabrică sucuri greţoase, alcooluri, bere clocită, cauciucuri, haine de plastic, tancuri, și tot felul de făcături de ale oamenilor... Și oricât ar fi de inteligente, credeți voi că nu ruginesc? Chiar credeți că nu o să le mânce moliile cu toate halatele lor cele albe şi albastre şi verzi? Iar halatele lor, ce se va alege de halatele ştiinţificilor şi savanţilor şi speculanţilor şi medicilor vindecători doar de trupuri şi tâlharilor şi muncitorilor ce trag la şaibă şi mecanicilor auto... nu credeţi că toate li se vor umple de păcură şi de la o scânteie vor lua foc? Un foc ce nu te arde ci te vei chinui...

Nu vă tot amăgiți cu formula : nu crede și cercetează matematic pentru ca să dovedești că n-ai nevoie de credință și astfel să te dai inteligent, căci v-am mai spus, e vorba de Cale! Fără Cale nu o să ajungeți decât în întuneric. În cel mai inteligent întuneric... întunericool păcatului și mândriei. În şeol, tot rostogoool... sau nu aşa strigă ei footbaliştii atunci când dau ei câte un gol inteligent şi frumos? Lăudându-se cu fentele şi cu fazele spectaculoase date în reluare, de mii de ori, în timp ce unii comentatori se extaziază privind ca să entuziasmeze ascultătorii. Şi nu e naşpă să ai tu galeria ta care să te mângâie peste impresia că eşti conşient de sine din pricina că ai marcat? Ai marcat lozul...

Dar e vorba ca să nu vă îngrijorați atât de tare găsindu-vă mereu doar pe voi ca fiind cei mai frumoși... căci nu e cazul.

Frumos este doar creștinul cuminte care Îl așteaptă cum se cuvine pe Domnul și se pregătește din timp pentru această întâlnire de gradul III, doarece el aplică: Crede și nu cerceta cele ale gLumii ci cercetează bine dacă te afli în credință... căci dacă nu faci așa și vei cerceta altceva atunci vei da cu botul băgat pe unde nu-ţi fierbe oala doar de multă maculatură plină de deșertăciunea deșertăciunilor și de toată vânarea de vânt. Și nu pe orice vânt vine Duhul... ci doar pe vântul cel din răsărit, pe vântul cel din Răsăritul Soarelui Dreptăţii!

[Pippo_]

Oricum, cred ca este mai putin important sa mergem cu ratiunea prea departe in directia de analiza a sufletului si spiritului, deoarece ne pierdem in prea multe ipoteze care nu pot fi verificate direct experimental. Eu personal, ma voi mentine rezervat de a continua in sensul asta. Revin la a medita asupra lucrurilor simple care sunt la indemana si se pot verifica direct in practica.

Incepusem sa observ multe lucruri mergand din aproape in aproape. Acum cand sar direct la conceptele astea destul de complicate si mult prea indepartate de experimentarea directa, simt ca ma prostesc, nu am clar ansamblul, nu e bine asa, e prea departe. Deci ma retrag, revin sa meditez asupra altori lucruri mai simple, precum "de ce cerul e albastru" si "de ce zboara randunica" :))

Noapte buna, de data asta am iesit de tot pe seara asta.

În prealabil postat de Pippo_

Oricum, cred ca este mai putin important sa mergem cu ratiunea prea departe in directia de analiza a sufletului si spiritului, deoarece ne pierdem in prea multe ipoteze care nu pot fi verificate direct experimental. Eu personal, ma voi mentine rezervat de a continua in sensul asta. Revin la a medita asupra lucrurilor simple care sunt la indemana si se pot verifica direct in practica.

Incepusem sa observ multe lucruri mergand din aproape in aproape. Acum cand sar direct la conceptele astea destul de complicate si mult prea indepartate de experimentarea directa, simt ca ma prostesc, nu am clar ansamblul, nu e bine asa, e prea departe. Deci ma retrag, revin sa meditez asupra altori lucruri mai simple, precum "de ce cerul e albastru" si "de ce zboara randunica" :))

Noapte buna, de data asta am iesit de tot pe seara asta.

Sa recapitulam ce ai invatat azi si nu exista dubii :
- duhul personal nu este tot una cu Duhul Sfant! ( si ne-am si lamurit de ce!)

[MariS_]

În prealabil postat de Pippo_

Constienta de sine (viata) este evident esenta sufletului. Altfel cum? La ce ti-ar folosi viata vesnica si salvarea sufletului, daca ti-ai pierde constienta de sine?...

Am spus "constiinta de sine" in sensul "constienta de sine". Nu in sensul "te mustra constiinta".

Ati adancit bine problema. Intr-adevar "constienta de sine" defineste poate cel
mai bine notiunea de duh al omului. Tot prin constienta de sine ne putem relationa
cu celalalt sau cu Dumnezeu. Deci duhul este partea cea mai inalta a sufletului,
prin care noi putem iesi din noi insine si sa relationam cu altii sau cu Dumnezeu.
Dar sinele nostru cine este? Adevaratul nostru sine este chipul lui Dumnezeu din
noi, chip inegrit de pacatele noastre. Constienta de sine nu este totuna cu constiinta.
Constiinta este un organ al sufletului prin care ne vorbeste ... chiar Dumnezeu.
Ea este si ochiul prin care Dumnezeu vede in adancul sufletului nostru. Numai cel
care acopera acest organ cu "noroi si tina", numai acela nu mai aude glasul lui
Dumnezeu in el. Starea de contemplatie ne dezvaluie adevaratul nostru sine si
legatura lui cu Cel al carui chip este.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[andreicozia]

În prealabil postat de MariS_

Constiinta este un organ al sufletului prin care ne vorbeste ... chiar Dumnezeu.
Ea este si ochiul prin care Dumnezeu vede in adancul sufletului nostru..

Oare cum ai reusit sa verifici prin intelegere directa ca Dumnezeu ne vorbeste prin acest organ?
Ce metoda ai folosit?
Si cum se face ca de multe ori foarte multe sfaturi primite de la constiinta ne duc in pacat sau pe aratura de multe ori efectiv NENOROCINDU-NE VIATA. Oare asta vrea Dumnezeu de la noi?.
Oare sunt mai multe voci, si doar una este a lui Dumnezeu?
Cum sa facem sa le deosebim ca sa nu mai calcam in strachini?

[MariS_]

În prealabil postat de andreicozia

Oare cum ai reusit sa verifici prin intelegere directa ca Dumnezeu ne vorbeste prin acest organ?
Ce metoda ai folosit?
Si cum se face ca de multe ori foarte multe sfaturi primite de la constiinta ne duc in pacat sau pe aratura de multe ori efectiv NENOROCINDU-NE VIATA. Oare asta vrea Dumnezeu de la noi?.
Oare sunt mai multe voci, si doar una este a lui Dumnezeu?
Cum sa facem sa le deosebim ca sa nu mai calcam in strachini?

Verificarea e destul de simpla. Orice "om normal" atunci cand face un rau
simte o mustrare din partea constiintei. El poate s-o ignore, s-o acopere cu
scuze si justificari sau sa asculte de ea.

"Oare sunt mai multe voci, si doar una este a lui Dumnezeu?"
Da, in om mai exista o voce care vine din ego-ul omului, un fals sine, crescut
dintr-o samanta pusa de cel rau atunci cand cu caderea protoparintilor. Acest
egou se comporta cu sinele nostru precum Cain cu Abel, adica va cauta sa-l
reduca la tacere si sa dicteze doar el.

"Cum sa facem sa le deosebim ca sa nu mai calcam in strachini?"
Trebuie sa-ti eliberezi adevaratul sine din captivitatea ego-ului, in limbaj crestin
se cheama lepadare de sine, dar de fapt e lepadare de egou. Cel care se leapada
e egoul, sinele sau chipul fiind vesnic, nu poate fi nimicit. Egoul poate fi nimicit,
dar e foarte viclean si poate simula foarte bine ca el e sinele si te pacaleste.
Har, smerenie si jertfa de sine.