Cuvant pentru atei

[konijiro]

inteleg opinia ateilor,dar exista o intrebare:sunt legi ale fizicii,chimiei,matematicii;cine a dat aceste legi?uman:o lege este data de un superior,exista un astfel de superior?universul este alandala sau are legi?daca are legi,cine le-a promulgat?are universul ratiune?

OK, sa admitem ca Universul a fost pus in miscare, cu legile fizicii cu tot, de un Creator. Ala al deistilor, care nu prea poate fi disputat, si pana la urma, e prea putin important daca a existat sau nu.

Ce legatura are Creatorul ala cu zeul antropomorf si implicat in viata de zi cu zi a fiecarui crestin in care crezi tu? Si daca acceptam ca (poate) el a creat Universul (pentru ca nu avem suficiente date incat sa respingem asta 100%), crezi ca s-ar dovedi automat si restul de pretentii ridicole pe care ori le are de la oameni, ori pe care oamenii le fac in numele lui? Pentru ca in legatura cu alea sunt destule date pentru a le respinge ca imorale, nedrepte sau total neadaptate la lumea de azi. Disponibile chiar din cartile voastre sfinte, nu inventate de noi. Ca sa nu mai mentionez ca sunt si in contradictie cu mai tot ce a descoperit stiinta in ultimii 200 de ani.

Mai exact, ce castig (din punct de vedere a dovezilor) se gaseste in a accepta ca poate, Universul a fost creat?

Aici vorbim de credinta, nu de dovezi experimentale.

Asta am inteles, si de aceea nici nu pot sa ma bazez e credinta cand vine vorba de asemenea subiecte. As prefera sa spun un onest "nu stiu", decat sa ader la o explicatie de dragul de a avea una.

Daca tot discutam de credinta (si deci in lipsa dovezilor), trebuie sa luam in considerare toate credintele, nu? Sau crezi ca simplul fapt ca te-ai nascut intr-o tara crestina e suficient argument pentru a considera religia majoritara drept cea corecta?

Mai e o problema cu credinta: e contrazisa de realitatea obiectiva. Caz in care nu vad ce ai avea de castigat daca te agati de credinta.

Pentru noi crestinii, daca o mama isi da viata incercand sa aduca o noua existenta in eternitate, pai aici avem de-a face cu sacrificiul suprem care mantuieste de orice rau. Ea si copilul merg la Domnul, indiferent ce-or crede unii.

Corect si normal ar fi sa aiba de ales, nu? Ei bine, femeile alea nu prea aveau de ales. Si spune-mi, ce virtute se gaseste intr-un sacrificiu in care sacrificiul este, de fapt, singura optiune?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de konijiro

Daca tot discutam de credinta (si deci in lipsa dovezilor), trebuie sa luam in considerare toate credintele, nu? Sau crezi ca simplul fapt ca te-ai nascut intr-o tara crestina e suficient argument pentru a considera religia majoritara drept cea corecta?

Daca exista Dumnezeu, atunci trebuie sa ni Se fi revelat intr-una din marile religii care sunt in lume. Eu am studiat cat de cat si budismul, si hinduismul, si islamismul; am imbratisat crestinismul din N motive - si aici ar urma o lunga discutie.

În prealabil postat de konijiro

Mai e o problema cu credinta: e contrazisa de realitatea obiectiva. Caz in care nu vad ce ai avea de castigat daca te agati de credinta.

Eu nu vad lucrurile asa. Ce as avea de castigat? O viata vesnica mai aproape de Dumnezeu decat a unui ateu.

În prealabil postat de konijiro

Corect si normal ar fi sa aiba de ales, nu? Ei bine, femeile alea nu prea aveau de ales. Si spune-mi, ce virtute se gaseste intr-un sacrificiu in care sacrificiul este, de fapt, singura optiune?

Cum spuneam, ecuatia vietilor noastre este extrem de complexa, variabilele fiind in numar foarte mare. Cert pentru noi este ca Dumnezeu urmareste mereu sa minimizeze raul pentru fiecare dintre noi, iar uneori chiar solutia mortii poate sa fie cea mai buna varianta. Nu uita, vorbesc din perspectiva mortii ca trecere la o noua existenta eterna, nu ca incetare a vietii.

Orice mama isi risca viata atunci cand naste, indiferent daca o face acum sau cu 1000 de ani in urma. Da, sansele sa supravietuiasca ea si copilul ei sunt mai mari acum, ce-i drept. Deci mama este (ar trebui sa fie) constienta de sacrificiul pe care il face. Dar nimeni nu poate fi sigur ca va trai sau va muri maine, nu?

[konijiro]

Eu nu vad lucrurile asa. Ce as avea de castigat? O viata vesnica mai aproape de Dumnezeu decat a unui ateu.

Ai avea de castigat realizarea ca viata asta este tot ce este, si ai trai in consecinta.
Ai fi mai liber, pentru ca nu te-ai raporta la reguli tribale de acum 3000 de ani, si nu ar trebui sa inventezi explicatii ad-hoc ca cele de mai sus, care sa acopere golurile lasate de locurile in care credinta ta este incompatibila cu realitatea obiectiva.
Te-ai bucura mai mult atunci cand faci o fapta buna, sau cand ajuti pe cineva, pentru ca stii ca o faci 100% din initiativa proprie, nu ca sa aduni puncte pe rabojul pentru rai.

Cert pentru noi este ca Dumnezeu urmareste mereu sa minimizeze raul pentru fiecare dintre noi, iar uneori chiar solutia mortii poate sa fie cea mai buna varianta.

Cert? De ce e cert? Unde sunt dovezile care sa arate asta?
Da, exista bine in lume, dar este identificabil usor ca fiind de origine umana, exact ca si raul, de altfel.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de konijiro

Ai avea de castigat realizarea ca viata asta este tot ce este, si ai trai in consecinta.
Ai fi mai liber, pentru ca nu te-ai raporta la reguli tribale de acum 3000 de ani, si nu ar trebui sa inventezi explicatii ad-hoc ca cele de mai sus, care sa acopere golurile lasate de locurile in care credinta ta este incompatibila cu realitatea obiectiva.
Te-ai bucura mai mult atunci cand faci o fapta buna, sau cand ajuti pe cineva, pentru ca stii ca o faci 100% din initiativa proprie, nu ca sa aduni puncte pe rabojul pentru rai.

Exista o singura regula principala, si anume sa ne iubim unii e altii. Cat despre "Sa nu... !", intr-adevar, erau reguli tribale acum cateva mii de ani.

Numai dragostea te face sa devii cu adevarat liber, iar faptele bune sunt simple consecinte ale ei, nu actiuni egoiste de a aduna comoara in Cer.

Chiar daca initiativa nu este intotdeauna numai a mea, decizia de a savarsi binele este intotdeauna numai a mea, luata prin ratiunea si libertatea cu care am fost inzestrat. Valabil si pentru relele pe care le comitem.

În prealabil postat de konijiro

Cert? De ce e cert? Unde sunt dovezile care sa arate asta?

Cert e pentru mine, care cred asta.

[konijiro]

Exista o singura regula principala, si anume sa ne iubim unii e altii. Cat despre "Sa nu... !", intr-adevar, erau reguli tribale acum cateva mii de ani.

Numai dragostea te face sa devii cu adevarat liber, iar faptele bune sunt simple consecinte ale ei, nu actiuni egoiste de a aduna comoara in Cer.

Chiar daca initiativa nu este intotdeauna numai a mea, decizia de a savarsi binele este intotdeauna numai a mea, luata prin ratiunea si libertatea cu care am fost inzestrat. Valabil si pentru relele pe care le comitem.

In cazul asta ar fi bine sa va puneti de acord, voi, ortodocsii de pe forum:) Nu pot sa nu zambesc cand aud chestii gen: "asta e credinta ADEVARATA si UNICA", ca dupa aia sa vad ca fiecare o interpreteaza dupa cum crede el/ea ca e mai bine.

Daca asta e singura regula la care conteaza, esti foarte aproape de umanismul secular:) Nu prea ai nevoie de restul bagajului dogmatic.

Crezi ce iti spune Dumnezeu? Nu toti avem parte de intalniri cu ingeri ca Maria sau Zaharia sau alti oameni din Scripturi. Dar ne intalnim cu Dumnezeu prin Cuvântul Lui, predicat sau cantat, prin fratii nostri care ne intreaba, ne incurajeaza, ne mustra, ne ridica.
Din experienta mea si a altor credinciosi stiu ca nu totdeauna auzim vocea lui Dumnezeu. Uneori avem “ceara” si in urechile spirituale, “retina slabita”, la ochii spirituali. Dar nu uita momentele in care ti-a vorbit Dumnezeu, in care L-ai auzit clar. Tine-te de El, de Cuvantul Lui ca “orbul de bata”. Lucrurile care ti-au fost spuse se vor implini, chiar daca nu vezi nimic. Daca il crezi pe Dumnezeu “care lucreaza in ascuns”, vei fi pregatit pentru implinirea promisiunii Lui si nu iti vei amara sufletul. Daca iti amaresti sufletul, El tot va implini Cuvantul Sau, dar tu nu te vei putea bucura la fel de El. Crede!

[cocorel]

În prealabil postat de cristian67

Crezi ce iti spune Dumnezeu? Nu toti avem parte de intalniri cu ingeri ca Maria sau Zaharia sau alti oameni din Scripturi. Dar ne intalnim cu Dumnezeu prin Cuvântul Lui, predicat sau cantat, prin fratii nostri care ne intreaba, ne incurajeaza, ne mustra, ne ridica.
Din experienta mea si a altor credinciosi stiu ca nu totdeauna auzim vocea lui Dumnezeu. Uneori avem “ceara” si in urechile spirituale, “retina slabita”, la ochii spirituali. Dar nu uita momentele in care ti-a vorbit Dumnezeu, in care L-ai auzit clar. Tine-te de El, de Cuvantul Lui ca “orbul de bata”. Lucrurile care ti-au fost spuse se vor implini, chiar daca nu vezi nimic. Daca il crezi pe Dumnezeu “care lucreaza in ascuns”, vei fi pregatit pentru implinirea promisiunii Lui si nu iti vei amara sufletul. Daca iti amaresti sufletul, El tot va implini Cuvantul Sau, dar tu nu te vei putea bucura la fel de El. Crede!

tare imi place ce scrii aici mai cristian67.Putin da bun spre deosebire de altii pe care nu am rabdare sa citesc pana la capat si tot nu cred ca am pierdut nimic.