Roxana Briban

[coralina]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Of...greu de spus, dar oare are cei care au prins razboaie, si au trait asa ani in sir, care abia de mancau ceva cand si cand...sau care isi pierdeau familia, ca sa nu mai spun de job...ce ar mai fi trebuit sa faca?

Intr-adevar, greu de spus Andrusca.
Sa ne fereasca Dumnezeu de tot ce e rau!
Tatal meu povestea cat de cumplit era pe timpul foametei din '45-'47 cand bunica facea de mancare faina amestecata cu apa..
Socrul meu a prins foametea din Olanda cand pana si bulbii de lalele ajunsesera sa fie delicatesa (ca si cojile de cartofi).

In zilele noastre inrobirea oamenilor se face la modul subtil; toti suntem dornici de bunuri materiale, asadar luam credite... Cu cat se cumpara mai mult cu bani inexistenti, cu atat mai mult cresc sansele ca totul sa se prabuseasca la un moment dat = criza. Samd.

Daca am putea sa ne detasam de pretentiile absurde pe care le avem uneori de la noi insine (sa am si eu masina, casa, plasma, etc), am fi mult mai fericiti.
Dreapta socotinta e rara avis din pacate...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de coralina

Intr-adevar, greu de spus Andrusca.
Sa ne fereasca Dumnezeu de tot ce e rau!
Tatal meu povestea cat de cumplit era pe timpul foametei din '45-'47 cand bunica facea de mancare faina amestecata cu apa..
Socrul meu a prins foametea din Olanda cand pana si bulbii de lalele ajunsesera sa fie delicatesa (ca si cojile de cartofi).

In zilele noastre inrobirea oamenilor se face la modul subtil; toti suntem dornici de bunuri materiale, asadar luam credite... Cu cat se cumpara mai mult cu bani inexistenti, cu atat mai mult cresc sansele ca totul sa se prabuseasca la un moment dat = criza. Samd.

Daca am putea sa ne detasam de pretentiile absurde pe care le avem uneori de la noi insine (sa am si eu masina, casa, plasma, etc), am fi mult mai fericiti.
Dreapta socotinta e rara avis din pacate...

Eu am adus in discutie acest context...doar pentru ca recent am urmarit o emisiune in care se prezenta starea de lucruri din timpul celui de-al II lea razboi mondial...si atunci, vazand cum se chinuiau oamenii aia, si in ce stres puteau sa traiasca, am constientizat inca o data...ce poate insemna o asemenea calamitate pentru un popor.

[dobrin7m]

Sinuciderea nu trebuie acceptata de nici un crestin. Este efectul negarii existentei lui Dumnezeu.
Ce diferenta este intre sinuciderea unui om, de valoare dupa criteriile lumesti si un om, de rand tot dupa criteriile lumesti.
Am inteles ca isi pierduse vocea si asta nu a putut suporta. Cum adica? Unde era credinta ei in Dumnezeu? Cati oameni nu isi pierd vederea, auzul, o mana, un picior si totusi traiesc mai departe cu gandul la Dumnezeu?
Ce importanta are munca pe care o faci ca sa iti asiguri existenta? De ce nu pot oamenii sa accepte si caderile ci doar urcusurile? Nu din prea multa mandrie?
In viata intalnim multe, putem fi astazi director si maine portar. Cine nu e capabil sa treaca cu demnitate peste greutati, nu e capabil din prea multa mandrie. Si acesta este un pacat.
Si intotdeauna cautam vinovati in stanga si in dreapta. Noi nu suntem niciodata.
Sigur, e pacat cand moare un om de valoare, dar sa acceptam sinuciderea? Un om cu adevarat credincios nu se gandeste niciodata la sinucidere indiferent prin ce trece in viata si indiferent cine este el in societate.
Nu stiu de ce, dar nu pot privi cu compasiune un om care se sinucide. Nu pot. Imi pare rau de acel om, dar nu pot accepta gestul. Pentru ca este de neacceptat.
Noi oamenii avem un rol in societate in acest sens. Nu e normal sa privim cu compasiune la astfel de gesturi si doar atat. Sa vorbim frumos despre cel ce a fost si doar atat.
cei care sunt in preajma a unor astfel de oameni au acest rol. De ai face sa vada rostul vietii pe pamant, de ai face sa il cunoasca pe Dumnezeu.
Sa spun: Dumnezeu sa o ierte! dar oare o va ierta!!!