|
|
|
|
|
|
|
#1
22.11.2010, 10:48:14
|
|||
|
|||
Citat:
Nu Rodica, nu asta se intampla cu oamenii ramasi fara un loc de munca. Stii si tu ca noi toti, de altfel, ca sinuciderea nu este acceptata de catre Biserica sub nici o forma. Dumnezeu sa ma ierte, dar atatia oameni care au ramas pe drumuri, fara nici un alt fel de venit si care nu aleg sinuciderea ca optiune, cum traiesc? Te-ai intrebat cum se descurca cu ziua de maine? Cine este raspunzator? E greu de raspuns, pt, e vorba de un cumul de situatii neplacute. Eu cred ca de vina este neputinta omului de a se adapta schimbarilor continue ale vietii actuale. Iar constientizarea valorii personale - nu ma refer in cazul de fata, ci in general vorbind - este unul dintre cele mai dificile obstacole ale vietii. Si ar mai fi ceva, un lucru foarte important, din punctul meu de vedere:legatura pe care noi oamenii o facem intre intamplarea negativa si pedeapsa, ceea ce nu intotdeauna este adevarat. Dar si neasumarea multor greseli ale existentei noastre din simplul motiv ca nu le putem constientiza. 
|
|
#2
22.11.2010, 11:08:41
|
||||
|
||||
|
Din pacate, sinuciderea a devenit boala secolului. Cutremurator. Chiar daca persoana nu crede in Dumnezeu. ramane o manifestare contrara firii- avand in vedere ca omul prin fire inclina spre apararea vietii si evitarea mortii.
|
|
#3
22.11.2010, 11:18:54
|
|||
|
|||
|
S-a spus : Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea ca dorinta sa ti indeplineasca! (De altfel, implinirea tuturor dorintelor, dar mai ales a dorintei tainice a inimii, este considerata de catre japonezi drept un blestem.)
De la dorinta implinita si pana la sinucidere nu este decat un pas. Spun asta pt. ca dorinta se poate transforma foarte usor in atasament fata de situatia materiala, fata de o anume persoana draga noua, fata de cariera, etc. Este gresita ideea ca atunci cand nu mi se implineste o dorinta, trebuie sa fi gresit undeva. Poate ca suntem feriti de o forma de atasament fata de persoana sau lucrul respectiv care pur si simplu ne-ar distruge, dar noi nu avem de unde sa stim lucrul acesta, atunci. De pilda, in viata duhovniceasca. Cu totii am vrea sa primim daruri, si totusi cei care le primesc, sunt foarte putini. Cea mai la indemana explicatie pe care mintea noastra o afla este ca Dumnezeu iubeste partinitor sau este zgarcit cu darurile Sale. Nici nu ne trece prin minte ca darurile pe care le cerem se poate sa fie prea greu de dus pentru noi sau insotite de ispite pe care nu le putem trece, primejduindu-ne mantuirea.
|
|
#4
22.11.2010, 13:51:59
|
||||
|
||||
|
Citat:
Dar mai primeaza valorile? Peste tot? In ce procent? Cum se fac angajarile la noi, pe ce criterii?
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|
|
#5
22.11.2010, 15:15:38
|
|||
|
|||
|
Citat:
Dar nu de asta vorbeam mai inainte. Personal, consider ca atitudinea unui ortodox fata de actul sinuciderii trebuie sa fie intoleranta. Consider ca a compatimi pe cineva care recurge la acest gest extrem, este un lucru deosebit de periculos; iar a initia o discutie privind actuala stare a lucrurilor avand ca punct de plecare aceasta intamplare nefericita mi se pare a fi, intr-un anume fel, o incercare involuntara de justificare a gestului respectiv. (Nu mai pun la socoteala noile metode de sinucidere care apar.)
|
|
|
Mod hibrid