Sa ne impartasim saptamanal

[anna21]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ce insemna sa traim dupa invataturile Sfintilor? Inseamna sa incercam mereu sa ne mentinem pe linia de plutire. Daca ne afundam, sa ne ridicam iarasi pentru a nu ne ineca in deznadejde. Inseamna sa cautam duhovnicul ori de cate ori avem nevoie de el, in caz ca am comis infractiunile care nu ne permit sa ne apropiem de Painea Vietii. Or, multi au impresia ca mai intai trebuie sa ajungem Sfinti, Drepti sau Cuviosi si abia dupa aceea sa cutezam a ne impartasi. Se vede bine ca nu este chiar asa, din spusele Sfintei Traditii. Pentru ca atunci cand s-au dat Canoanele 9 Apostolic si 2 de la Antiohia, lumea tot pacatoasa era si oamenii la fel de ispititi de pacate erau. Eu nu cred ca ei traiau in conditii speciale, ferite de pericolul caderii in pacate opritoare, nici vorba. Este doar imaginatia noastra care ne face sa credem ca televizorul, respectiv mediul modern de existenta este prea dificil comparativ cu cel de odinioara.

O data ce am plecat cu o gandire gresita despre rolul si sensul Sfintei Liturghii in viata crestineasca, greu ne va fi sa ne schimbam parerea. Nici mie nu mi-a fost si nu imi este usor. Dar, ignoram spusele horatate si intarite ale Sfintilor. De fapt... nu le cunoastem. Si cand vine cate unul care are curaj si se straduieste sa respecte sfintele Canoane si invataturi, incepem sa relativizam totul, sa "intrepretam canoanele in duh" - cum zicea un preot undeva prin Italia samd. Mai mult, cautam sa ii impiedicam pe cei care au tupeul sa se altoiasca pe Hristos, cum zice parintele meu duhovnic.

Bine ca vine postul si macar acum voi vedea mai multi ortodocsi ca se apropie Duminica de Sfantul Altar.

Ana, asteptam citatele dure pentru omul modern din Sfantul Nicodim Aghioritul, sa le comentam impreuna cu voce tare. Daniel tocmai a extras un fragment minunat mai sus care ne indeamna la meditatie si care raspunde excelent la intrebarea ta. Pana atunci, liniste si pace si Doamne ajuta.

Citat din Sf. Nicodim Aghioritul (pa care l-ai citat si tu in legatura cu deasa impartasire):
"Deci acum ai vazut foarte clar ca viata si desavarsirea duhovniceasca nu consta in aceste virtuti de care am vorbit sa stii ca ea nu consta in orice alte lucruri, ci in acestea : cunoasterea bunatatii si maririi lui Dumnezeu, a nimicniciei si inclinarii noastre la orice rau ; in iubirea de Dumnezeu si ura de noi insine, in supunerea nu numai lui Dumnezeu, dar si tuturor creaturilor peutru dragostea de Dumnezeu, in respingerea oricarei vointi a noastra, in perfecta ascultare de vointa divina si in legatura cu acestea ca noi sa dorim si sa facem toate aceste lucruri numai pentru marirea lui Dumnezeu, pentru placerea Lui, fiindca si El voieste astfel si pentru ca-i bine ca noi sa-L iubim si sa-l slujim."

Cam in toate scrierile lui, sfantul insista asupra a ceea ce am iongrosat: taierea voii proprii. Nu doar in cele mari, ci si in cele mai mici detalii ale existentei!

Alt citat despre lupta impotriva poftelor:
"Deci, tu frate, daca doresti s-ajungi la inaltimea acestei perfectiuni, trebuie sa practici o continua supraveghere si violenta asupra-ti ca sa fii pretutindeni cuceritor si sa-ti poti infrana toate poftele mari si mici, fiindca este nevoie a fi pregatit cu toata ravna sufletului tau pentru aceasta lupta, ( fiindca coroana nu-i data cuiva daca nu se arata luptator ). Acest razboiu pe cat e mai greu decat oricare altul, ( pentru ca luptam impotriva noastra insine si totodata luptam impotriva celor ai nostri ), pe atat victoria ce-o castigam intr-insul va fi mai mareata decat oricare alta si mai placuta lui Dumnezeu. Daca esti atent si cu grija a distruge toate poftele dezordonate, toate placerile si dorintele tale, vei fi mai bineplacut lui Dumnezeu si-L vei sluji mai bine decat torturandu-ti corpul si postind mai mult decat vechii eremiti ; mai bine chiar decat a converti mii de suflete, ele insile fiind framantate de patimi. Pentruca desi Dumnezeu iubeste mai mult intoarcerea Sufletelor decat omorarea unei mici pofte, totusi, tu frate, aceasta nu insemneaza ca tu sa doresti ori sa faci ceva mult mai esential decat ceea ce Dumnezeu cere si doreste mai mult dela tine. Pentru El este mult mai bineplacut ca sa lupti si sa-ti
mortifici pasiunile, decat sa-I slujesti intr-un fel ori altul, chiar de-i mare si important neglijandu-ti patimile si poftele"

Cat despre cat mananci, de ex, sfantul spune ca nu trebuie sa mananci mai mult decat este necesar! (ceea ce ar anula cafeaua de dimineata, ciocolata si croissantul.. nu? eu asa vad lucrurile. Ca nu-ti omori poftele sau vointa personala rasfatandu-te cu mici lucruri care-ti plac).

Despre televizor.. ce sa zic? Normal ca nu este bun pt crestini? Cand vezi femei in bikini la ora de maxima audienta si iti plac.. nu este curvie pt te invoiest cu pacatul in gand in loc de a fugi de ispita?
Dar ca sa raman la citate din Razboiul nevazut, exista un capitol "ferirea mintii de curiozitate": "Informatiile, noutatile proaspete si toate prefacerile si schimbarile mici si mari ale lumii si ale tarii tale sa fie pentru tine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic".
Curiozitate lumeasca este considerata o capcana... deci nu televizor.


Mai departe:
"Fii un culegator harnic al lucrurilor duhovnicesti si ceresti. Nu cauta sa cunosti altceva in lume decat pe Cel Rastignit; Viata si Moartea Lui. Acestea cer luarea aminte a ta. Astfel vei fi mult bineplacut lui Dumnezeu, Cel ce socoteste alesii si iubitii Lui pe cei ce-L iubesc si-nvata a face voia Lui.


Orice alta chestiune, orice alta informatie si intrebare este egoism si mandrie. Prin aceste unelte diavolul cauta sa castige vointa celor ce dau atentie vietii duhovnicesti. El lupta din toate puterile si se sileste a invinge mintea lor cu curiozitati de acest fel. El vrea sa cucereasca prin aceste mijloace ambele, mintea si vointa.

Prin urmare, cauta adesea a da oamenilor notiuni, fie ele chiar inalte, subtile si curioase, mai ales celor ce vor sa le pastreze in minte si celor ce repede se ataseaza lor.

Stapaniti de placeri, de discutii asupra acestor notiuni inalte, prin care ei gresit socotesc a placea lui Dumnezeu, uita a-si curati inimile, a se gandi la slaba lor cunoastere, la adevarata mortificare si la taierea vointei. Sunt cuprinsi de patima mandriei si devin ei insisi idolii cugetarii lor. "