Care este adevarul despre vorbirea in limbi ?

În prealabil postat de Doriana

Intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este dragostea. Cum am mai spus, darurile Duhului Sfant nu sunt obligatorii, mai ales pentru cei ce nu le doresc.

Acestea le spui fratia ta si iata ce spuneam si eu intr-un post anterior:
In concluzie, darurile duhovnicesti, deci si vorbirea in limbi, sunt daruri nu necesitati esentiale;[...]

Dar in continuare spuneam si repet si acum: nu poti cladi Biserica lui Hristos, Cel care este esential si necesar prin excelenta, pe lucruri neesentiale.

Ce a ramas din lucrarea adventistilor cand, parca prin 1843-1844, si-au vazut proorocirile dovedite ca mincinoase? Teoretic nimic am spune, dar iata ca ei exista si azi si chiar au pretentia si afirma sus si tare ca Maica Domnului este, de departe, mai putin importanta ca Hellen White in ceea ce priveste rolul in istoria mantuirii oamenilor!
Ce ar mai ramane din toata lucrarea fratilor penticostali daca s-ar convinge ca de maine vorbirea in limbi a incetat cu desavarsire? Ar face ceea ce fac si astazi cei mai multi dintre ei, ar continua sa ceara ceva ce nu este necesar. Spune-mi, te rog (poate ma insel eu, nu stiu), daca vorbirea in limbi nu este obligatorie spre mantuire cum se poate sprijini pe aceast dar Biserica lui Dumnezeu? Nu cumva este pierdere de timp sa cauti ceva ce nu este obligatoriu pentru mantuirea ta? Este absolut sigur ca o astfel de cautare iti va consuma din timp, din energie si poate chiar in acele momente nu faci ceea ce este strict necesar! La fel este si cu "proorocirea" prin calcule a datei exacte a sfarsitului acestei lumi.

Cu siguranta, Biserica lui Hristos se sprijina pe porunca Iubirii nu pe cautarea darurilor, fie ele si minunate... si iar ma intreb: ce te face sa pastrezi ca tel in viata aceasta, dorinta de a primi daruri? Daca nu pentru asta esti penticostala, atunci pentru ce altceva? De ce se face un roman, ce are in maini comoara sfinteniei autentice si vesnice, cautator de lucruri vremelnice si fara valoare? Nu exista oare in Biserica ortodoxa loc de a face orice lucrare duhovniceasca ar dori un crestin lucrator, chiar sa primeasca daruri duhovnicesti? Daca exista loc (si exista, cu siguranta!), de ce are romanul nevoie de catehizare noua "de peste ocean"? Poate fiindca romanul ortodox, in dogma credintei lui, este apostat, sau eretic, sau blasfemiator, sau inchinator la idoli sau hulitor de cele sfinte? Spune-mi, este? Daca nu este, cu ce inima se batjocoreste, chiar aici in casa ortodoxiei, intreaga istorie a neamului acesta. Biserica este pentru roman ca o mama. De ce pleaca fratele meu din casa parinteasca si arunca cu pietre in mama noastra? Doar ca sa primeasca daruri? Cine-i va da daruri unui astfel de suflet? Te rog sa privesti la esenta adanca a acestor cuvinte, stiu ca ai capacitatea sa o faci! Sa nu aduci impotriva Bisericii ortodoxe acele argumente puerile ale neoprotestantismului privitor la icoana din perete, la suficienta preotiei universale pentru mantuire, sau stiu eu ce altceva a mai scornit diavolul in mintea unor oameni mici la suflet. Astfel, daca Biserica ortodoxa este in Duhul lui Dumnezeu pentru ce fugi de ea? Daca crezi ca nu este in Duhul, de ce sa mai vorbim? Dar daca nu vom mai vorbi, fratia dintre noi va deveni ca cea a lui Abel si Cain. Sa nu fie!

În prealabil postat de Doriana

[...]iti dai seama cat de mic esti...atat de mic incat nici macar nu mai poti ridica glasul sa spui "Doamne, nu sunt vrednic". Taci, accepti tot ceea ce iti da El si te inchini...

Cand te stii mic si nevrednic fie ridici glasul inspre pocainta (ca Petru, sau ca talharul de pe cruce, sau ca toti sfintii Bisericii), fie fugi si apoi deznadajduiesti si te pierzi (ca Iuda, sau ca Arie, sau ca toti ratacitii de la porunca iubirii de Domnul). Sa taci doar...? Nu am auzit nici macar de un singur caz in care un crestin ce s-a simtit, prin Duhul, mic, mic de tot, sa taca! Dar cei care striga cu lacrimi "Doamne nu sunt vrednic ca sa intri in casa mea, spune numai cu cuvantul..." sunt multimi nenumarate; si toti s-au sfintit!

Domnul sa ne apere!

[Doriana]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

si iar ma intreb: ce te face sa pastrezi ca tel in viata aceasta, dorinta de a primi daruri?

Daca intrebarea mi se asdreseaza, ei bine, nu-mi amintesc sa fi spus ca umblu dupa daruri. Cum am spus, ele presupun o mare responsabilitate. Iar eu nu am venit la Domnul pentru daruri, ci ca sa am viata. Insa nu voi sta in calea lui Dumnezeu daca El vrea sa-mi dea ceva. Daca declaram ca suntem ai Lui trebuie sa ascultam de El in toate lucrurile, chiar si in cele care ni se par greu de purtat.

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

De ce pleaca fratele meu din casa parinteasca si arunca cu pietre in mama noastra? Doar ca sa primeasca daruri?

Inteleg ca aveti o durere mare, parinte si imi pare rau ca e asa. Cei ce arunca cu pietre sunt peste tot, numai ca fiecare arunca in cel ce nu e ca el. Desi traiesc intre penticostali, nu tin minte sa fi vazut vreunul care sa vina la Hristos dupa daruri. Si asta pentru ca darurile nu se primesc usor, iar atunci cand te pocaiesti te vezi atat de mic si nenorocit incat nici nu te gandescti sa mai primesti si ceva. Cred ca sunt niste povestiri care circula printre ortodocsi, vis-a-vis de alte culte, dar multe nu sunt reale. Dincolo de uscaturile pe care le-ati intalnit si v-au necajit exista oameni normali, cu bune si rele, care Il cauta pe Dumnezeu cum pot si ei.

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Cand te stii mic si nevrednic fie ridici glasul inspre pocainta (ca Petru, sau ca talharul de pe cruce, sau ca toti sfintii Bisericii), fie fugi si apoi deznadajduiesti si te pierzi (ca Iuda, sau ca Arie, sau ca toti ratacitii de la porunca iubirii de Domnul). Sa taci doar...? Nu am auzit nici macar de un singur caz in care un crestin ce s-a simtit, prin Duhul, mic, mic de tot, sa taca! Dar cei care striga cu lacrimi "Doamne nu sunt vrednic ca sa intri in casa mea, spune numai cu cuvantul..." sunt multimi nenumarate; si toti s-au sfintit!

Eu imi dau seama ca nu pot intra in dispute teologice cu un preot. Nu as avea nici o sansa . :) Insa imi amintesc cum a fost cand am stat eu inaintea lui Dumnezeu si mi-am vazut pacatul si nevrednicia. Nu am mai avut glas sa spun ceva, doar sa Il ascult. Asa s-a intamplat in fata parintelui Arsenie si in alte randuri. De aceea am scris ceea ce am scris.

[Doriana]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Ce ar mai ramane din toata lucrarea fratilor penticostali daca s-ar convinge ca de maine vorbirea in limbi a incetat cu desavarsire? Ar face ceea ce fac si astazi cei mai multi dintre ei, ar continua sa ceara ceva ce nu este necesar. Spune-mi, te rog (poate ma insel eu, nu stiu), daca vorbirea in limbi nu este obligatorie spre mantuire cum se poate sprijini pe aceast dar Biserica lui Dumnezeu?

Daca darurile se vor sfarsi va fi ca si pana acum: oamenii lui Dumnezeu vor continua sa traiasca cu Dumnezeu, iar cei vrajmasi lui Dumnezeu vor merge din rau in mai rau. BP nu se sprijina pe daruri, parinte, ci pe puterea mantuitoare a jertfei lui Hristos. Oricine se sprijina pe aceasta este parte din Biserica, indiferent ca poarta numele de ortodox, penticostal sau mai stiu eu ce nume.

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Astfel, daca Biserica ortodoxa este in Duhul lui Dumnezeu pentru ce fugi de ea? Daca crezi ca nu este in Duhul, de ce sa mai vorbim? Dar daca nu vom mai vorbi, fratia dintre noi va deveni ca cea a lui Abel si Cain. Sa nu fie!

Ma uit la ceea ce ati scris si ma intreb daca aceste cuvinte mi-au fost adresate mie sau celor ce nu sunt ortodocsi in general. Caci eu nu ma consider un om care fuge de Biserica ortodoxa. Sunt pe un forum ortodox, ascult muzica ortodoxa, am prieteni ortodocsi, merg uneori in Biserici ortodoxe, ma rog acolo, chiar as dori sa mai ajung o data la Techirghiol, daca va vrea Dumnezeu. Ma consider mult mai aproape de ortodoxie si de ortodocsi decat atunci cand ma numeam ortodoxa si traiam ca si cum n-as fi fost. Considerati ca aceasta inseamna fuga?

În prealabil postat de Doriana

[...] BP nu se sprijina pe daruri, parinte, ci pe puterea mantuitoare a jertfei lui Hristos. Oricine se sprijina pe aceasta este parte din Biserica, indiferent ca poarta numele de ortodox, penticostal sau mai stiu eu ce nume.
[.......]
eu nu ma consider un om care fuge de Biserica ortodoxa. Sunt pe un forum ortodox, ascult muzica ortodoxa, am prieteni ortodocsi, merg uneori in Biserici ortodoxe, ma rog acolo, chiar as dori sa mai ajung o data la Techirghiol, daca va vrea Dumnezeu.

Tocmai de aceea mi-am si permis sa "vorbesc".

În prealabil postat de Doriana

Ma consider mult mai aproape de ortodoxie si de ortodocsi decat atunci cand ma numeam ortodoxa si traiam ca si cum n-as fi fost. Considerati ca aceasta inseamna fuga?

Da, este fuga!
Nu trebuie sa fii aproape de ortodocsi! Trebuie sa traiesti in Duh si Adevar. In Adevar te poti aseza, relativ usor; in Duh insa, fara partasie cu lucrarea Bisericii sunt sigur ca nu vei putea. Vei cauta cu multa ardoare inca un timp, dar vei obosii candva! Atunci iti vei aminti de Parintele Arsenie si de binecuvantarea lui de pe vremea cand credeai in ea, poate si de mine, preotul cel mic, dar amintirea focului nu va tine de cald.

Ai dreptate, nu m-am referit la tine in mod special, sau mai bine zis, nu m-am referit doar la tine, iar frustrarea pe care o las sa iasa la iveala este produsa de multa durere. Durerea si lacrimile Domnului Hristos si ale Maicii Sale cand isi vede copiii preaiubiti hulind, mintind, fugind, toate in numele Lui Dumnezeu. Stiu ca acum spui ca tu nu porti in inima nici una din acele actiuni de mai sus! Crede-ma, le porti inca de cand ai zis pentru intaia oara "ortodoxia nu este buna" si le vei purta inca, atata timp cat consideri corect ca Hristos Domnul sa aiba o camasa rupta. Hristos este unul! Biserica este una! Invatatura ei este una! Daca dupa Hristos nu mai poate fi alt "vestitor", nefiind necesar, nici de o alta Biserica, nu cred ca este nevoie. Este nevoie de lucrare (slujire) in Biserica cea adevarata, dar nu de alta Biserica! In acest punct imi repet intrebarea de mai inainte (te rog sa nu raspunzi): cine sau ce te-a oprit oare sa lucrezi in Biserica? De ce oare unii nu-L descopera pe Domnul in Biserica, dar afirma ca L-au gasit pe aiurea?

Dar gata, ajunge! Am uitat, pentru un timp, cat de usor ma cuprinde plansul in suflet cand indraznesc sa privesc la lumea aceasta de pe pozitia de invatator (sau poate judecator!). M-am tulburat deja nepermis de mult si am tulburat si pe altii, cu siguranta. Iertati-ma!

Voi incerca sa profit de razboiul ce a fost declarat Bisericii de catre o parte a societatii noastre si sa ma fortez (sa revin la consemnnul preotului) spre a sta doar la lucrarea mea mica, in parohie si nu in lume, pe internet. Cine iubeste preotia lui Hristos o va cauta si o va gasi inca; ea exista! Plec si eu sa o caut!

Sa fiti sanatosi si buni crestini! Rugati-va si pentru mine, preotul Gheorghe!

[Rodica50]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Tocmai de aceea mi-am si permis sa "vorbesc".



Da, este fuga!
Nu trebuie sa fii aproape de ortodocsi! Trebuie sa traiesti in Duh si Adevar. In Adevar te poti aseza, relativ usor; in Duh insa, fara partasie cu lucrarea Bisericii sunt sigur ca nu vei putea. Vei cauta cu multa ardoare inca un timp, dar vei obosii candva! Atunci iti vei aminti de Parintele Arsenie si de binecuvantarea lui de pe vremea cand credeai in ea, poate si de mine, preotul cel mic, dar amintirea focului nu va tine de cald.

Ai dreptate, nu m-am referit la tine in mod special, sau mai bine zis, nu m-am referit doar la tine, iar frustrarea pe care o las sa iasa la iveala este produsa de multa durere. Durerea si lacrimile Domnului Hristos si ale Maicii Sale cand isi vede copiii preaiubiti hulind, mintind, fugind, toate in numele Lui Dumnezeu. Stiu ca acum spui ca tu nu porti in inima nici una din acele actiuni de mai sus! Crede-ma, le porti inca de cand ai zis pentru intaia oara "ortodoxia nu este buna" si le vei purta inca, atata timp cat consideri corect ca Hristos Domnul sa aiba o camasa rupta. Hristos este unul! Biserica este una! Invatatura ei este una! Daca dupa Hristos nu mai poate fi alt "vestitor", nefiind necesar, nici de o alta Biserica, nu cred ca este nevoie. Este nevoie de lucrare (slujire) in Biserica cea adevarata, dar nu de alta Biserica! In acest punct imi repet intrebarea de mai inainte (te rog sa nu raspunzi): cine sau ce te-a oprit oare sa lucrezi in Biserica? De ce oare unii nu-L descopera pe Domnul in Biserica, dar afirma ca L-au gasit pe aiurea?

Dar gata, ajunge! Am uitat, pentru un timp, cat de usor ma cuprinde plansul in suflet cand indraznesc sa privesc la lumea aceasta de pe pozitia de invatator (sau poate judecator!). M-am tulburat deja nepermis de mult si am tulburat si pe altii, cu siguranta. Iertati-ma!

Voi incerca sa profit de razboiul ce a fost declarat Bisericii de catre o parte a societatii noastre si sa ma fortez (sa revin la consemnnul preotului) spre a sta doar la lucrarea mea mica, in parohie si nu in lume, pe internet. Cine iubeste preotia lui Hristos o va cauta si o va gasi inca; ea exista! Plec si eu sa o caut!

Sa fiti sanatosi si buni crestini! Rugati-va si pentru mine, preotul Gheorghe!

Aceasta nedumerire ma incearca si pe mine- de ce sunt semeni de-ai nostri care parasesc Ortodoxia, fara sa o cunoasca, fara sa-i doara , fara sa le pese de ceea ce au parasit?

[Doriana]

În prealabil postat de Rodica50

Aceasta nedumerire ma incearca si pe mine- de ce sunt semeni de-ai nostri care parasesc Ortodoxia, fara sa o cunoasca, fara sa-i doara , fara sa le pese de ceea ce au parasit?

Tocmai pentru ca nu o cunosc , asa ca nu au ce sa paraseasca. Poti sa-i acuzi ca nu cunosc? Sau ca nu vor sa afle? Desigur. Cei ce nu-L cunosc pe Hristos sunt rai, orbi si nenorociti. De aceea cineva trebuie sa le intinda mana sa-i scoata din mizerie. Va fi BO cea care le va intinde mana, chiar daca ei nu vor, inconjurandu-i cu dragoste si multa rugaciune? Mergand pe la ei si aratandu-le bunatatea lui Hristos? Sau numai sectarii pot face asta?

Fiecare din noi putem face atat de mult pentru mantuirea semenilor nostri. Si tocmai pentru ca ne pasa ar trebui sa actionam. Sa ne ducem acolo unde e nevoie de noi si sa intindem o mana...sa le spunem ca nu sunt singuri si parasiti, ca Dumnezeu ii iubeste si din pricina iubirii Lui noi suntem acolo sa le fim sprijin...si astfel oamenii vor ramane si nu vor mai pleca sa caute alte izvoare...numai in cazul in care Dumnezeu insusi are in plan sa-i trimita in alta parte, iar in cazul acesta nu ne vom opune. Doamne-ajuta!

[Rodica50]

În prealabil postat de Doriana

Tocmai pentru ca nu o cunosc . Poti sa-i acuzi ca nu cunosc? Sau ca nu vor sa afle? Desigur. Cei ce nu-L cunosc pe Hristos sunt rai, orbi si nenorociti. De aceea cineva trebuie sa le intinda mana sa-i scoata din mizerie. Va fi BO cea care le va intinde mana, chiar daca ei nu vor, inconjurandu-i cu dragoste si multa rugaciune? Mergand pe la ei si aratandu-le bunatatea lui Hristos? Sau numai sectarii pot face asta?

Fiecare din noi putem face atat de mult pentru mantuirea semenilor nostri. Si tocmai pentru ca ne pasa ar trebui sa actionam. Sa ne ducem acolo unde e nevoie de noi si sa intindem o mana...sa le spunem ca nu sunt singuri si parasiti, ca Dumnezeu ii iubeste si din pricina iubirii Lui noi suntem acolo sa le fim sprijin...si astfel oamenii vor ramane si nu vor mai pleca sa caute alte izvoare...numai in cazul in care Dumnezeu insusi are in plan sa-i trimita in alta parte, iar in cazul acesta nu ne vom opune. Doamne-ajuta!

Sunt convinsa ca noi, cei care ne aflam pe forum, avem propria marturisire despre apropierea de Hristos. Au fost si vremuri cand poate nu eram atat de patrunsa de credinta, cand nu constientizam importanta prezentei lui Dumnezeu in viata mea- a noastra,in suflet nu am incetat niciodata sa fiu ortodoxa, am citit mult, dar mi-am pus o intrebare- de ce sa citesc la intamplare... trebuie sa caut in credinta mea raspunsul...si atunci am citit pentru prima data Noul Testament. Am pasit sfios si vinovat- ca de o tradare , in Biserica mea de suflet. Am fost fermecata de tot ce am descoperit. Si nu m-am mai despartit niciodata.Sa nu crezi ca nu au existat persoane binevoitoare sa ma atraga in alte culte- tineam la ce mostenisem din parinti, bunici- credinta dreapta, cu toate ca nu eram o practicanta pe atunci.Fara sa condamn pe cineva, pentru nimic in lume nu as parasi Biserica mea draga.

Ce nu mai inteleg eu, este de ce sunt persoane de alta confesiune care insista pe la usi in mod aproape abuziv...

[Doriana]

În prealabil postat de Rodica50

Sunt convinsa ca noi, cei care ne aflam pe forum, avem propria marturisire despre apropierea de Hristos. Au fost si vremuri cand poate nu eram atat de patrunsa de credinta, cand nu constientizam importanta prezentei lui Dumnezeu in viata mea- a noastra,in suflet nu am incetat niciodata sa fiu ortodoxa, am citit mult, dar mi-am pus o intrebare- de ce sa citesc la intamplare... trebuie sa caut in credinta mea raspunsul...si atunci am citit pentru prima data Noul Testament. Am pasit sfios si vinovat- ca de o tradare , in Biserica mea de suflet. Am fost fermecata de tot ce am descoperit. Si nu m-am mai despartit niciodata.Sa nu crezi ca nu au existat persoane binevoitoare sa ma atraga in alte culte- tineam la ce mostenisem din parinti, bunici- credinta dreapta, cu toate ca nu eram o practicanta pe atunci.Fara sa condamn pe cineva, pentru nimic in lume nu as parasi Biserica mea draga.

Slava Domnului !

În prealabil postat de Rodica50

Ce nu mai inteleg eu, este de ce sunt persoane de alta confesiune care insista pe la usi in mod aproape abuziv...

Pentru ca li se spune de la Sala Regatului a martorilor lui Iehova ca evanghelizarea e porunca Domnului pentru orice martor. Obligatorie. Ideal ar fi sa le dam o cana de apa si sa le aratam ca Cel ce e in noi e mai mare decat cel ce ii mana pe ei pe la usile noastre, iar ei sa revina la credinta. Dar daca nu avem taria asta e mai bine sa nu le deschidem.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Doriana

Tocmai pentru ca nu o cunosc , asa ca nu au ce sa paraseasca. Poti sa-i acuzi ca nu cunosc? Sau ca nu vor sa afle? Desigur. Cei ce nu-L cunosc pe Hristos sunt rai, orbi si nenorociti. De aceea cineva trebuie sa le intinda mana sa-i scoata din mizerie. Va fi BO cea care le va intinde mana, chiar daca ei nu vor, inconjurandu-i cu dragoste si multa rugaciune? Mergand pe la ei si aratandu-le bunatatea lui Hristos? Sau numai sectarii pot face asta?

Fiecare din noi putem face atat de mult pentru mantuirea semenilor nostri. Si tocmai pentru ca ne pasa ar trebui sa actionam. Sa ne ducem acolo unde e nevoie de noi si sa intindem o mana...sa le spunem ca nu sunt singuri si parasiti, ca Dumnezeu ii iubeste si din pricina iubirii Lui noi suntem acolo sa le fim sprijin...si astfel oamenii vor ramane si nu vor mai pleca sa caute alte izvoare...numai in cazul in care Dumnezeu insusi are in plan sa-i trimita in alta parte, iar in cazul acesta nu ne vom opune. Doamne-ajuta!

Daca nu o cunosc inseamna ca trebuie sa o paraseasca? Cand nu o cunosc, cerceteaza, nu o parasesc. Tocmai aici e marea greseala. Astept sa imi intinda cineva mana , nu crecetez si caut, ci astept. Cine intinde astazi mana sa te traga spre el? cand vorbim de credinta? Cel rau imbraca de multe ori chip luminat si insala pe multi.

[lacrimi]

În prealabil postat de Rodica50

Aceasta nedumerire ma incearca si pe mine- de ce sunt semeni de-ai nostri care parasesc Ortodoxia, fara sa o cunoasca, fara sa-i doara , fara sa le pese de ceea ce au parasit?

Pentru ca, ortodocsi fiind, nu le explica nimeni ce inseamna ortodoxie, ce inseamna Sfanta Liturghie, ce invataturi frumoase avem de la Sfintii Parinti, cat de frumoasa este ortodoxia... Nu le spune nimeni cum se lupta pentru mantuire, ce carti sa citeasca sa inteleaga vietile Sfintilor Ortodoxiei, sacrificiile Lor pentru Dumnezeu si pentru Iisus Hristos, Mantuitorul sufletelor noastre.... Si atunci.... apare un sectant cu Biblia sub brat si le arata cateva pasaje din Biblie si... gata, au "inteles" tot...

Cam asta se intampla, sora Rodica...
Din pacate BOR nu se implica destul de mult spre invatarea si lamurirea mirenilor... Asta ma intriga foarte mult, dar suntem prea mici sa putem face ceva...