Care este adevarul despre vorbirea in limbi ?

-Continuare la postul anterior-

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 5
[...]
13. Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire.
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
15. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi.
16. Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului.
17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.
18. Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub Lege.
19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.
24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.
25. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.
26. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Vedeti care spune ca este roada Duhului? Duhul este cel care il face pe om din trupesc, duhovnicesc. A fi duhovnicesc inseamna a fi in comuniune cu Duhul lui Dumnezeu si din aceasta comuniune se naste roada ce reprezinta trairea corecta in Hristos. Omului duhovnicesc, cu scopul clar de a intarii si folosii Biserica, Domnul ii poate face daruri duhovnicesti, cum este si vorbirea in limbi. Conditia pentru a primi un dar duhovnicesc pare a fi, deci, starea de duhovnicie. In Biserica ortodoxa starea de duhovnicie se castiga prin lucrarea constanta, rabdatoare si anevoioasa, concretizata in smerenie si rugaciune. Conform invataturii Bisericii noastre mandria este starea care il departeaza pe om cel mai rapid si cel mai brutal de starea de om-duhovnicesc, impingandu-l spre starea de om-trupesc.
Deci, necesitatea de a castiga duhovnicia apriori primirii darurilor duhovnicesti face ca pentru un crestin ortodox atentia sa cada, aproape total, asupra acelor actiuni care conduc spre trasformarea interioara inspre duhovnicie. Drumul acesta, spre a deveni vas ales al lui Dumnezeu, in zilele noastre este unul din ce in ce mai anevoios de parcurs (datorita slabirii noastre, mai ales), asa incat se observa ca darurile duhovnicesti apar tot mai rar.

Eroarea in care se prezinta, de obicei, fratii nostri penticostali nu este legata de duhovnicia in sine (multi sunt oameni cu potential spiritual deosebit ), ci este legata de inversarea pozitiei celor doua “solicitari”. Astfel, nu se mai solicita cu importanta maxima obtinerea starii de comuniune in smerenie si rugaciune cu Hristos, Datatorul Darurilor, ci se conditioneaza intrarea in aceasta comuniune de un anumit dar, vorbirea in limbi, care devine un fel de semn distinctiv, strict necesar atat pentru a asigura siguranta ca omul, credinciosul, se afla in legatura cu El, cat si pentru a asigura o identitate unica pentru marturisirea de credinta a congregatiei. Imi permit sa spun ca este o eroare, iertati-ma, fiindca eu vad duhovnicia interioara ca fiind altarul si darurile duhovnicesti fiind jertfa de pe altar; jertfa nu poate trece inaintea altarului! De-a lungul timpului s-au cautat si s-au fixat o serie de invataturi ce au scopul de a intarii aceasta inversare de roluri, unele puse in practica cu succes de vreme ce multi oameni au considerat corect acest mod de prezentare a lui Hristos. In acelasi timp, in Biserica ortodoxa foarte multi, chiar daca nu au cerut daruri inainte de a se pregati temeinic pentru primirea lor, au renuntat la obligatia de a parasi omul trupesc si de a-l zidi pe cel duhovnicesc atunci cand au pornit spre Hristos Domnul. Acestia, sunt tot mai multi in Biserica azi, cauta sa-L faca pe El trupesc ca sa nu mai trebuiasca sa se schimbe ei. Asa ceva nu este posibil insa! Azi chiar daca se arata cu degetul catre acestia, din exterior, spunandu-se “iata ortodocsii!” (uneori si cu scopul de a justifica ratacirea), sunt sigur ca in Biserica nu acestia sunt reprezentantii, iar cei care totusi se folosesc de slabiciunea altora ca sa se sustina pe ei dau dovada de multa rautate!

In concluzie, darurile duhovnicesti, deci si vorbirea in limbi, sunt daruri nu necesitati esentiale; nu poti cladi Biserica lui Hristos, Cel care este esential si necesar prin excelenta, pe lucruri neesentiale. Daca vreau (solicit) ca Domnul sa foloseasca Biserica printr-un dar duhovnicesc, eu stiu asa: 1) nu cred ca darul imi va fi facut mie, fiindca eu nu merit; 2) darul va fi dat atunci cand Domnul stie ca este folositor, nu atunci cand cineva il va cere din dorinta de a fi altfel decat fratele lui.

Mi se tot spune de multi frati neoprotestanti, pe care ii respect cu adevarat ca pe niste frati, ca au credinta in lucrarea preotiei mele si ca sunt siguri ca Duhul lui Dumnezeu lucreaza in multi crestini ortodocsi. Eu nu cred ca sunt sinceri, fiindca daca Duhul lucreaza prin mine si astfel eu in dragostea Duhului ii spun “frate esti ratacit”, iar el nu asculta atunci fie este mincinos cand spune ca vede Duhul in mine, fie este fatarnic si vrasmas Bisericii. Ascultarea pe care o solicit atunci nu este spre mine ci spre Hristos Dumnezeu.

Eu nu vreau sa vorbesc in limbi intr-o adunare alaturi de fratele meu Iacob sau de sora mea Doriana (iertati-ma ca va folosesc, dar va am la inima!) ci vreau sa-i pot imbratisa in Duhul lui Dumnezeu, in Dragostea si in Smerenia lui Hristos. Vreau sa pot sa plang cu ei cand sunt tristi, sa ma bucur cu ei cand sunt bucurosi, sa cant cu ei lauda lui Dumnezeu... Adica “sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o Fiinta si nedespartita” (slujba Sf. Liturghii). Oare daca asta imi doresc si daca lupt pentru asta nu sunt suficient de “in Duhul lui Hristos”? Trebuie sa cer sa si vorbesc in limbi? Daca trebuie si aceasta sunt in mare pericol, fratilor! Sunt prea pacatos ca sa primesc daruri de la Domnul; de mi-ar darui Domnul zile si intelepciune sa pot sa-mi ispasesc aici greselile mele cele multe! Rugati-va si fratiile voastre pentru mine!

[Doriana]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Eu nu vreau sa vorbesc in limbi intr-o adunare alaturi de fratele meu Iacob sau de sora mea Doriana (iertati-ma ca va folosesc, dar va am la inima!) ci vreau sa-i pot imbratisa in Duhul lui Dumnezeu, in Dragostea si in Smerenia lui Hristos. Vreau sa pot sa plang cu ei cand sunt tristi, sa ma bucur cu ei cand sunt bucurosi, sa cant cu ei lauda lui Dumnezeu... Adica “sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o Fiinta si nedespartita” (slujba Sf. Liturghii). Oare daca asta imi doresc si daca lupt pentru asta nu sunt suficient de “in Duhul lui Hristos”? Trebuie sa cer sa si vorbesc in limbi? Daca trebuie si aceasta sunt in mare pericol, fratilor! Sunt prea pacatos ca sa primesc daruri de la Domnul; de mi-ar darui Domnul zile si intelepciune sa pot sa-mi ispasesc aici greselile mele cele multe! Rugati-va si fratiile voastre pentru mine!

Intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este dragostea. Cum am mai spus, darurile Duhului Sfant nu sunt obligatorii, mai ales pentru cei ce nu le doresc. Multi le primesc fara sa le ceara, pentru ca, pur si simplu, Dumnezeu vrea sa lucreze. Si El cauta oameni disponibili si dedicati. Insa cel cu daruri nu e mai sfant decat cel fara daruri, ci are o mai mare responsabilitate .Cui i sa dat mult i se va cere mult. Stiind aceste lucruri, cel care are un dar nu va mai putea sa se mandreasca. Cine stie cata responsabilitate iti da primirea unui dar si cat de greu e de dus si pastrat curat, Il va accepta ca pe o cruce, de dragul Domnului si al altora, carora trebuie sa le slujeasca prin acest dar. Dar cand te uiti la Domnul ca nu s-a sfiit sa lucreze cu tot ce-i era la indemana, chiar cu o gramada de daruri, a dispretuit rusinea si barfa gurilor rele si a facut voia lui Dumnezeu, iti dai seama cat de mic esti...atat de mic incat nici macar nu mai poti ridica glasul sa spui "Doamne, nu sunt vrednic". Taci, accepti tot ceea ce iti da El si te inchini...

[lacrimi]

În prealabil postat de Doriana

Intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este dragostea. Cum am mai spus, darurile Duhului Sfant nu sunt obligatorii, mai ales pentru cei ce nu le doresc. Multi le primesc fara sa le ceara, pentru ca, pur si simplu, Dumnezeu vrea sa lucreze. Si El cauta oameni disponibili si dedicati. Insa cel cu daruri nu e mai sfant decat cel fara daruri, ci are o mai mare responsabilitate .Cui i sa dat mult i se va cere mult. Stiind aceste lucruri, cel care are un dar nu va mai putea sa se mandreasca. Cine stie cata responsabilitate iti da primirea unui dar si cat de greu e de dus si pastrat curat, Il va accepta ca pe o cruce, de dragul Domnului si al altora, carora trebuie sa le slujeasca prin acest dar. Dar cand te uiti la Domnul ca nu s-a sfiit sa lucreze cu tot ce-i era la indemana, chiar cu o gramada de daruri, a dispretuit rusinea si barfa gurilor rele si a facut voia lui Dumnezeu, iti dai seama cat de mic esti...atat de mic incat nici macar nu mai poti ridica glasul sa spui "Doamne, nu sunt vrednic". Taci, accepti tot ceea ce iti da El si te inchini...

Doamne ajuta, Doriana,

Referindu-ma strict la "vorbirea in limbi" si ceea ce ai scris tu mai sus, as vrea sa te intreb ceva: in ce mod vrea Dumnezeu sa lucreze atunci cand Iti da un asemenea "dar"? Ce responsabilitate ai tu daca ai primit acest dar? Si de ce sa nu poti ridica glasul sa strigi "Doamne, nu sunt vrednic"? Asta ar trebui sa faceti voi: la orice primire de "dar" sau aratare a vointei Domnului, sa strigati "Doamne, nu suntem vrednici". Asta e smerenie, Doriana... Asta inseamna a alunga diavolul, daca este prezent si a-L primi pe Domnul. Pentru ca Domnului Ii place smerenia, diavolului nu....

[Doriana]

În prealabil postat de lacrimi

Doamne ajuta, Doriana,

in ce mod vrea Dumnezeu sa lucreze atunci cand Iti da un asemenea "dar"? Ce responsabilitate ai tu daca ai primit acest dar? Si de ce sa nu poti ridica glasul sa strigi "Doamne, nu sunt vrednic"? Asta ar trebui sa faceti voi: la orice primire de "dar" sau aratare a vointei Domnului, sa strigati "Doamne, nu suntem vrednici". Asta e smerenie, Doriana... Asta inseamna a alunga diavolul, daca este prezent si a-L primi pe Domnul. Pentru ca Domnului Ii place smerenia, diavolului nu....

Nice to see you again, lacrimioara...

Este absolut adevarat ca nu suntem vrednici de darurile lui Dumnezeu si a recunoaste asta inseamna smerenie. Insa exista o smerenie mai mare decat asta: desi stiu ca nu sunt vrednic, nu ma mai uit la mine, caci eu voi fi prea mic in ochii mei. Ma uit la El , care e vrednic , si primesc orice imi da fara sa ma contrazic cu El pe motiv ca nu sunt vrednic. De dragul Lui calc si pe frica de a nu face fata unui dar sau unei slujbe si merg inainte cu incredere in El. E bine sa ne vedem nevrednicia, dar sa nu insistam prea mult asupra ei, admirand-o; tinta noastra trebuie sa fie Hristos.

Darul vorbirii in limbi e cel mai mic dintre daruri; de aceea era atat de des intalnit in Biserica primara. Nu am idee la ce s-a gandit Dumnezeu cand l-a dat, dar stiu ce efecte a avut. Ucenicii se rugau in camera de sus si deodata s-au coborat asuora lor niste limbi ca de foc si au inceput sa vorbeasca in limbi. Apoi s-au adunat oamenii. Multi au inteles ce se vorbea si au fost evanghelizati. Dar , dupa cum spune Sf Ap Pavel, de multe ori vorbirea nu era inteleasa de nimeni si avea efectul unei rugaciuni.
Omul care vorbeste in limbi trebuie sa fie atent ca sa-si pastreze inima curata pentru a nu face loc unor vorbiri neinspirate si de a se ruga atunci cand ii da Duhul sa se roage sau sa vorbeasca. Mai ales in cazul in care darul este folosit pentru evanghelizare omul trebuie sa fie foarte curat, altfel risca sa distorsioneze mesajul.

Mai greu este cu darul proorociei sau vindecarii, sau minunilor, care sunt niste daruri foarte greu de purtat, iar cel care le are este atacat in permanenta de vrajmas tocmai pentru a-l descuraja cu scopul sa nu le mai practice. Si, dupa cum se vede in ziua de azi, vrajmasului i-a iesit planul chiar foarte bine. Exista multi oameni cu daruri deosebite, dar care au renuntat sa le mai foloseasca de frica de a nu mai fi loviti. Si cum ar mai lucra Dumnezeu prin ei daca ar alunga frica si s-ar rededica Domnului...

În prealabil postat de Doriana

Intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este dragostea. Cum am mai spus, darurile Duhului Sfant nu sunt obligatorii, mai ales pentru cei ce nu le doresc.

Acestea le spui fratia ta si iata ce spuneam si eu intr-un post anterior:
In concluzie, darurile duhovnicesti, deci si vorbirea in limbi, sunt daruri nu necesitati esentiale;[...]

Dar in continuare spuneam si repet si acum: nu poti cladi Biserica lui Hristos, Cel care este esential si necesar prin excelenta, pe lucruri neesentiale.

Ce a ramas din lucrarea adventistilor cand, parca prin 1843-1844, si-au vazut proorocirile dovedite ca mincinoase? Teoretic nimic am spune, dar iata ca ei exista si azi si chiar au pretentia si afirma sus si tare ca Maica Domnului este, de departe, mai putin importanta ca Hellen White in ceea ce priveste rolul in istoria mantuirii oamenilor!
Ce ar mai ramane din toata lucrarea fratilor penticostali daca s-ar convinge ca de maine vorbirea in limbi a incetat cu desavarsire? Ar face ceea ce fac si astazi cei mai multi dintre ei, ar continua sa ceara ceva ce nu este necesar. Spune-mi, te rog (poate ma insel eu, nu stiu), daca vorbirea in limbi nu este obligatorie spre mantuire cum se poate sprijini pe aceast dar Biserica lui Dumnezeu? Nu cumva este pierdere de timp sa cauti ceva ce nu este obligatoriu pentru mantuirea ta? Este absolut sigur ca o astfel de cautare iti va consuma din timp, din energie si poate chiar in acele momente nu faci ceea ce este strict necesar! La fel este si cu "proorocirea" prin calcule a datei exacte a sfarsitului acestei lumi.

Cu siguranta, Biserica lui Hristos se sprijina pe porunca Iubirii nu pe cautarea darurilor, fie ele si minunate... si iar ma intreb: ce te face sa pastrezi ca tel in viata aceasta, dorinta de a primi daruri? Daca nu pentru asta esti penticostala, atunci pentru ce altceva? De ce se face un roman, ce are in maini comoara sfinteniei autentice si vesnice, cautator de lucruri vremelnice si fara valoare? Nu exista oare in Biserica ortodoxa loc de a face orice lucrare duhovniceasca ar dori un crestin lucrator, chiar sa primeasca daruri duhovnicesti? Daca exista loc (si exista, cu siguranta!), de ce are romanul nevoie de catehizare noua "de peste ocean"? Poate fiindca romanul ortodox, in dogma credintei lui, este apostat, sau eretic, sau blasfemiator, sau inchinator la idoli sau hulitor de cele sfinte? Spune-mi, este? Daca nu este, cu ce inima se batjocoreste, chiar aici in casa ortodoxiei, intreaga istorie a neamului acesta. Biserica este pentru roman ca o mama. De ce pleaca fratele meu din casa parinteasca si arunca cu pietre in mama noastra? Doar ca sa primeasca daruri? Cine-i va da daruri unui astfel de suflet? Te rog sa privesti la esenta adanca a acestor cuvinte, stiu ca ai capacitatea sa o faci! Sa nu aduci impotriva Bisericii ortodoxe acele argumente puerile ale neoprotestantismului privitor la icoana din perete, la suficienta preotiei universale pentru mantuire, sau stiu eu ce altceva a mai scornit diavolul in mintea unor oameni mici la suflet. Astfel, daca Biserica ortodoxa este in Duhul lui Dumnezeu pentru ce fugi de ea? Daca crezi ca nu este in Duhul, de ce sa mai vorbim? Dar daca nu vom mai vorbi, fratia dintre noi va deveni ca cea a lui Abel si Cain. Sa nu fie!

În prealabil postat de Doriana

[...]iti dai seama cat de mic esti...atat de mic incat nici macar nu mai poti ridica glasul sa spui "Doamne, nu sunt vrednic". Taci, accepti tot ceea ce iti da El si te inchini...

Cand te stii mic si nevrednic fie ridici glasul inspre pocainta (ca Petru, sau ca talharul de pe cruce, sau ca toti sfintii Bisericii), fie fugi si apoi deznadajduiesti si te pierzi (ca Iuda, sau ca Arie, sau ca toti ratacitii de la porunca iubirii de Domnul). Sa taci doar...? Nu am auzit nici macar de un singur caz in care un crestin ce s-a simtit, prin Duhul, mic, mic de tot, sa taca! Dar cei care striga cu lacrimi "Doamne nu sunt vrednic ca sa intri in casa mea, spune numai cu cuvantul..." sunt multimi nenumarate; si toti s-au sfintit!

Domnul sa ne apere!

[Doriana]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

si iar ma intreb: ce te face sa pastrezi ca tel in viata aceasta, dorinta de a primi daruri?

Daca intrebarea mi se asdreseaza, ei bine, nu-mi amintesc sa fi spus ca umblu dupa daruri. Cum am spus, ele presupun o mare responsabilitate. Iar eu nu am venit la Domnul pentru daruri, ci ca sa am viata. Insa nu voi sta in calea lui Dumnezeu daca El vrea sa-mi dea ceva. Daca declaram ca suntem ai Lui trebuie sa ascultam de El in toate lucrurile, chiar si in cele care ni se par greu de purtat.

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

De ce pleaca fratele meu din casa parinteasca si arunca cu pietre in mama noastra? Doar ca sa primeasca daruri?

Inteleg ca aveti o durere mare, parinte si imi pare rau ca e asa. Cei ce arunca cu pietre sunt peste tot, numai ca fiecare arunca in cel ce nu e ca el. Desi traiesc intre penticostali, nu tin minte sa fi vazut vreunul care sa vina la Hristos dupa daruri. Si asta pentru ca darurile nu se primesc usor, iar atunci cand te pocaiesti te vezi atat de mic si nenorocit incat nici nu te gandescti sa mai primesti si ceva. Cred ca sunt niste povestiri care circula printre ortodocsi, vis-a-vis de alte culte, dar multe nu sunt reale. Dincolo de uscaturile pe care le-ati intalnit si v-au necajit exista oameni normali, cu bune si rele, care Il cauta pe Dumnezeu cum pot si ei.

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Cand te stii mic si nevrednic fie ridici glasul inspre pocainta (ca Petru, sau ca talharul de pe cruce, sau ca toti sfintii Bisericii), fie fugi si apoi deznadajduiesti si te pierzi (ca Iuda, sau ca Arie, sau ca toti ratacitii de la porunca iubirii de Domnul). Sa taci doar...? Nu am auzit nici macar de un singur caz in care un crestin ce s-a simtit, prin Duhul, mic, mic de tot, sa taca! Dar cei care striga cu lacrimi "Doamne nu sunt vrednic ca sa intri in casa mea, spune numai cu cuvantul..." sunt multimi nenumarate; si toti s-au sfintit!

Eu imi dau seama ca nu pot intra in dispute teologice cu un preot. Nu as avea nici o sansa . :) Insa imi amintesc cum a fost cand am stat eu inaintea lui Dumnezeu si mi-am vazut pacatul si nevrednicia. Nu am mai avut glas sa spun ceva, doar sa Il ascult. Asa s-a intamplat in fata parintelui Arsenie si in alte randuri. De aceea am scris ceea ce am scris.

[Doriana]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Ce ar mai ramane din toata lucrarea fratilor penticostali daca s-ar convinge ca de maine vorbirea in limbi a incetat cu desavarsire? Ar face ceea ce fac si astazi cei mai multi dintre ei, ar continua sa ceara ceva ce nu este necesar. Spune-mi, te rog (poate ma insel eu, nu stiu), daca vorbirea in limbi nu este obligatorie spre mantuire cum se poate sprijini pe aceast dar Biserica lui Dumnezeu?

Daca darurile se vor sfarsi va fi ca si pana acum: oamenii lui Dumnezeu vor continua sa traiasca cu Dumnezeu, iar cei vrajmasi lui Dumnezeu vor merge din rau in mai rau. BP nu se sprijina pe daruri, parinte, ci pe puterea mantuitoare a jertfei lui Hristos. Oricine se sprijina pe aceasta este parte din Biserica, indiferent ca poarta numele de ortodox, penticostal sau mai stiu eu ce nume.

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Astfel, daca Biserica ortodoxa este in Duhul lui Dumnezeu pentru ce fugi de ea? Daca crezi ca nu este in Duhul, de ce sa mai vorbim? Dar daca nu vom mai vorbi, fratia dintre noi va deveni ca cea a lui Abel si Cain. Sa nu fie!

Ma uit la ceea ce ati scris si ma intreb daca aceste cuvinte mi-au fost adresate mie sau celor ce nu sunt ortodocsi in general. Caci eu nu ma consider un om care fuge de Biserica ortodoxa. Sunt pe un forum ortodox, ascult muzica ortodoxa, am prieteni ortodocsi, merg uneori in Biserici ortodoxe, ma rog acolo, chiar as dori sa mai ajung o data la Techirghiol, daca va vrea Dumnezeu. Ma consider mult mai aproape de ortodoxie si de ortodocsi decat atunci cand ma numeam ortodoxa si traiam ca si cum n-as fi fost. Considerati ca aceasta inseamna fuga?

În prealabil postat de Doriana

[...] BP nu se sprijina pe daruri, parinte, ci pe puterea mantuitoare a jertfei lui Hristos. Oricine se sprijina pe aceasta este parte din Biserica, indiferent ca poarta numele de ortodox, penticostal sau mai stiu eu ce nume.
[.......]
eu nu ma consider un om care fuge de Biserica ortodoxa. Sunt pe un forum ortodox, ascult muzica ortodoxa, am prieteni ortodocsi, merg uneori in Biserici ortodoxe, ma rog acolo, chiar as dori sa mai ajung o data la Techirghiol, daca va vrea Dumnezeu.

Tocmai de aceea mi-am si permis sa "vorbesc".

În prealabil postat de Doriana

Ma consider mult mai aproape de ortodoxie si de ortodocsi decat atunci cand ma numeam ortodoxa si traiam ca si cum n-as fi fost. Considerati ca aceasta inseamna fuga?

Da, este fuga!
Nu trebuie sa fii aproape de ortodocsi! Trebuie sa traiesti in Duh si Adevar. In Adevar te poti aseza, relativ usor; in Duh insa, fara partasie cu lucrarea Bisericii sunt sigur ca nu vei putea. Vei cauta cu multa ardoare inca un timp, dar vei obosii candva! Atunci iti vei aminti de Parintele Arsenie si de binecuvantarea lui de pe vremea cand credeai in ea, poate si de mine, preotul cel mic, dar amintirea focului nu va tine de cald.

Ai dreptate, nu m-am referit la tine in mod special, sau mai bine zis, nu m-am referit doar la tine, iar frustrarea pe care o las sa iasa la iveala este produsa de multa durere. Durerea si lacrimile Domnului Hristos si ale Maicii Sale cand isi vede copiii preaiubiti hulind, mintind, fugind, toate in numele Lui Dumnezeu. Stiu ca acum spui ca tu nu porti in inima nici una din acele actiuni de mai sus! Crede-ma, le porti inca de cand ai zis pentru intaia oara "ortodoxia nu este buna" si le vei purta inca, atata timp cat consideri corect ca Hristos Domnul sa aiba o camasa rupta. Hristos este unul! Biserica este una! Invatatura ei este una! Daca dupa Hristos nu mai poate fi alt "vestitor", nefiind necesar, nici de o alta Biserica, nu cred ca este nevoie. Este nevoie de lucrare (slujire) in Biserica cea adevarata, dar nu de alta Biserica! In acest punct imi repet intrebarea de mai inainte (te rog sa nu raspunzi): cine sau ce te-a oprit oare sa lucrezi in Biserica? De ce oare unii nu-L descopera pe Domnul in Biserica, dar afirma ca L-au gasit pe aiurea?

Dar gata, ajunge! Am uitat, pentru un timp, cat de usor ma cuprinde plansul in suflet cand indraznesc sa privesc la lumea aceasta de pe pozitia de invatator (sau poate judecator!). M-am tulburat deja nepermis de mult si am tulburat si pe altii, cu siguranta. Iertati-ma!

Voi incerca sa profit de razboiul ce a fost declarat Bisericii de catre o parte a societatii noastre si sa ma fortez (sa revin la consemnnul preotului) spre a sta doar la lucrarea mea mica, in parohie si nu in lume, pe internet. Cine iubeste preotia lui Hristos o va cauta si o va gasi inca; ea exista! Plec si eu sa o caut!

Sa fiti sanatosi si buni crestini! Rugati-va si pentru mine, preotul Gheorghe!

[Rodica50]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Tocmai de aceea mi-am si permis sa "vorbesc".



Da, este fuga!
Nu trebuie sa fii aproape de ortodocsi! Trebuie sa traiesti in Duh si Adevar. In Adevar te poti aseza, relativ usor; in Duh insa, fara partasie cu lucrarea Bisericii sunt sigur ca nu vei putea. Vei cauta cu multa ardoare inca un timp, dar vei obosii candva! Atunci iti vei aminti de Parintele Arsenie si de binecuvantarea lui de pe vremea cand credeai in ea, poate si de mine, preotul cel mic, dar amintirea focului nu va tine de cald.

Ai dreptate, nu m-am referit la tine in mod special, sau mai bine zis, nu m-am referit doar la tine, iar frustrarea pe care o las sa iasa la iveala este produsa de multa durere. Durerea si lacrimile Domnului Hristos si ale Maicii Sale cand isi vede copiii preaiubiti hulind, mintind, fugind, toate in numele Lui Dumnezeu. Stiu ca acum spui ca tu nu porti in inima nici una din acele actiuni de mai sus! Crede-ma, le porti inca de cand ai zis pentru intaia oara "ortodoxia nu este buna" si le vei purta inca, atata timp cat consideri corect ca Hristos Domnul sa aiba o camasa rupta. Hristos este unul! Biserica este una! Invatatura ei este una! Daca dupa Hristos nu mai poate fi alt "vestitor", nefiind necesar, nici de o alta Biserica, nu cred ca este nevoie. Este nevoie de lucrare (slujire) in Biserica cea adevarata, dar nu de alta Biserica! In acest punct imi repet intrebarea de mai inainte (te rog sa nu raspunzi): cine sau ce te-a oprit oare sa lucrezi in Biserica? De ce oare unii nu-L descopera pe Domnul in Biserica, dar afirma ca L-au gasit pe aiurea?

Dar gata, ajunge! Am uitat, pentru un timp, cat de usor ma cuprinde plansul in suflet cand indraznesc sa privesc la lumea aceasta de pe pozitia de invatator (sau poate judecator!). M-am tulburat deja nepermis de mult si am tulburat si pe altii, cu siguranta. Iertati-ma!

Voi incerca sa profit de razboiul ce a fost declarat Bisericii de catre o parte a societatii noastre si sa ma fortez (sa revin la consemnnul preotului) spre a sta doar la lucrarea mea mica, in parohie si nu in lume, pe internet. Cine iubeste preotia lui Hristos o va cauta si o va gasi inca; ea exista! Plec si eu sa o caut!

Sa fiti sanatosi si buni crestini! Rugati-va si pentru mine, preotul Gheorghe!

Aceasta nedumerire ma incearca si pe mine- de ce sunt semeni de-ai nostri care parasesc Ortodoxia, fara sa o cunoasca, fara sa-i doara , fara sa le pese de ceea ce au parasit?

[Doriana]

În prealabil postat de Rodica50

Aceasta nedumerire ma incearca si pe mine- de ce sunt semeni de-ai nostri care parasesc Ortodoxia, fara sa o cunoasca, fara sa-i doara , fara sa le pese de ceea ce au parasit?

Tocmai pentru ca nu o cunosc , asa ca nu au ce sa paraseasca. Poti sa-i acuzi ca nu cunosc? Sau ca nu vor sa afle? Desigur. Cei ce nu-L cunosc pe Hristos sunt rai, orbi si nenorociti. De aceea cineva trebuie sa le intinda mana sa-i scoata din mizerie. Va fi BO cea care le va intinde mana, chiar daca ei nu vor, inconjurandu-i cu dragoste si multa rugaciune? Mergand pe la ei si aratandu-le bunatatea lui Hristos? Sau numai sectarii pot face asta?

Fiecare din noi putem face atat de mult pentru mantuirea semenilor nostri. Si tocmai pentru ca ne pasa ar trebui sa actionam. Sa ne ducem acolo unde e nevoie de noi si sa intindem o mana...sa le spunem ca nu sunt singuri si parasiti, ca Dumnezeu ii iubeste si din pricina iubirii Lui noi suntem acolo sa le fim sprijin...si astfel oamenii vor ramane si nu vor mai pleca sa caute alte izvoare...numai in cazul in care Dumnezeu insusi are in plan sa-i trimita in alta parte, iar in cazul acesta nu ne vom opune. Doamne-ajuta!