fizicianul hawking iar se baga-n seama singur !

[Traditie1]

În prealabil postat de MariS_

Nietzsche si Freud au urcat pe piedestal egoul. In om mai exista si Chipul.
Chipul (nu ma pot abtine: scoate h, de la Hristos, din chip si va rezulta cip!)
e chipul lui Hristos in noi si e, deobicei, inchis de egou in carapacea tinei
si pacatelor noastre, tinut ca rob de egocentrismul din noi. Prin Botez il
eliberam. Dar prin pacate il acoperim din nou. Viguros si nerusinat e, insa,
egoul nostru, si tocmai pe acesta l-au studiat acesti doi domni, unul l-a
ridicat in rang pana la nivelul de supraom, un fel de dumnezeu mai mic,
iar celalalt i-a studiat subteranele noroioase si absconse. Nimic nou sub
soare.
Doar crestinismul pune in valoare adevaratul nostru sine, Chipul, pe care
il curateste si-l face sa oglindeasca cat mai fidel dumnezeirea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Termenul de "chip al lui Dumnezeu în om" e utilizat cu două sensuri la Sfinții Părinți. Primul sens e acela de ființă rațională, după modelul lui Dumnezeu. Al doilea sens e de asemănare cu Dumnezeu prin virtuți. Totuși, atunci când se referă mai precis, Părinții fac o deosebire între ceea ce este numit chip și ceea ce este numită asemănare cu Dumnezeu.

Felul cum vorbești tu trădează o viziune eronată, un misticism dubios.



Când Scriptura vorbește la Facere despre crearea omului spune:

Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

Această dublă referire la asemănarea cu Dumnezeu a fost interpretată alegoric de către unii Părinți prin aceea că el, chipul, înțeles ca ființă rațională, îl avem din naștere și nu ne poate fi luat dar asemănarea în virtuți o dobândim prin proprie voință, de aceea în al doilea verset Dumnezeu nu spune că la făcut pe om după chipul și asemănarea ci doar după chipul.


Deci chipul lui Dumnezeu în om este ființa personală, vie, cu facultățile rațiunii, voinței și simțirii iar asemănarea este dobândirea virtuților lui Dumnezeu de către om. Chipul nu poate fi acoperit prin păcate și nu se eliberează prin botez ci îl are orice păcătos și îl va avea și în veșnicie. Doar asemănarea cu Dumnezeu este ceea ce ne deosebește unii de alții, unii ajungând să-I semene, alții însă ajungând să semene cu diavolul prin înclinațiile păcătoase pe care și le-au cultivat în cursul vieții.