fizicianul hawking iar se baga-n seama singur !

[Radu32]

În prealabil postat de I.Calin

Cică, Universul a apărut din nimic și o spun oameni de știință (A. Guth, Sidney Coleman, Alex Vilenkin, Ed Tyron, Heinz Pagels).

Pe scurt: conceptul apariției din nimic este asociat unui câmp electric suficient de intens, care la o intensitate critică, poate să genereze electroni și pozitroni din nimic. Și apariția spontană a perechii electron – pozitron într-un câmp electric intens = formă de radioactivitate în care spațiul gol (vidul) este cel care se dezintegrează! Deci, vidul se dezintegrează în spațiul care conține particule. Cică e greu să faci un astfel de experiment, cred și eu, doar Dumnezeu a creat din nimic! Înseamnă că și creștinii nu sunt atât de departe de adevăr.

Mai departe, un proces analog ar putea să aibă loc în cazul gravitației și aici apar în scenă, găurile negre (black-hole – urile) unde gravitația este atât de puternică încât în vid apare un curent continuu de particule nou create (radiațiile golurilor negre a lui Stephen Hawking). Și dacă gravitația este o deformare a spațiului și timpului, se poate spune că spațiul și timpul sunt cele care induc crearea particulelor materiale, iar apariția particulelor materiale din spațiul gol se numește naștere din nimic. Măi, măi, multe știe spațiul – timpul ăsta să facă. Evident că aici intră în discuție geometriile multidimensionale și mai știu și eu ce teorii științifice.
Mărturisesc că, în urmă cu ani, aveam răbdare cu ele, astăzi prefer să văd pădurea și nu copacii. Adică, prefer să văd finalitatea și cauzalitatea existenței (pădurea) și să las pe alții (oamenii de știință) să se ocupe de detalii (de copaci). Nu sunt un spirit analitic, ci sintetic. Oricum, eu (cândva ateu și suprasaturat de găselnițe științifice, cum am expus și mai sus) am acceptat demult existența și credința în Dumnezeu (de ce creștin?, pentru altă dată) și nu mai am nevoie de dovezi pentru a-L afirma.

Bun, oricum, după Stephen Hawking și alții, a fost Big-Bang-ul și după Big – Bang, expansiunea universului care poate fi „rulată” în două moduri:

1.Expansiunea infinită a universului (univers deschis) care va duce, în final, la moartea termică a universului prin slăbirea legăturilor interatomice / forțelor gravitaționale care înseamnă incapacitatea particulelor de a se „regrupa” (moartea termică a universului);
2.Expansiunea finită a universului (univers închis) în care forțele gravitaționale vor opri în final expansiunea și vor strânge spațiul și timpul înapoi spre „punctul prim” al Big Bang-ului (implozie) care reprezintă începutul. Și probabil că iarăși va exploda într-un șir interminabil de „începuturi” și „sfârșituri” (eterna reîntoarcere).

Ce înseamnă toate acestea pentru condiția umană, etica și valorile umane! NIMIC. Sincer să fiu, nu există nici o legătură între faptul că mâine îmi voi duce copii la școală și expansiunea universului. Și faptul de a iubi, iarăși nu ține de expansiune. Dacă iubirea ca și comuniune între două ființe (entități) separate ar fi transpusă în universul fizic conceptului de gravitație (care înseamnă legături „strânse” între entități: particule, stele, galaxii etc.), aș risca să spun că în Univers, totul se realizează în funcție de forțele gravitaționale, adică, transpusă, în plan uman, pe „comuniune”, pe iubire. Gânditorii greci materialiști nu sunt departe de aceste interpretări.

Da, insa, atunci toate demersurile umane,inclusiv informatia si creatia spiritului perpetuate si optimizate in mii de ani de civilizatie, se vor aneantiza,si nu va ma ramane nimc,decat isoria indepartata a omului,poate in memoria universului,daca are asa ceva !

Coplesiti cu aceasta avalansa de explicatie stiintifica, esti de acord ca era sociologic vorbind,si antropologic, mult mai usoara credinta pentru omul secolelor medievale, decat pentru noi cei de acum,din societatea informationala si informatizata ???!

a crede incepe sa devina un demers destul de dificil,in epoca noastra,cea a vitezei !

cati oare,dintre noi, depasim superficialul si rutina in credinta,cati oare o pastram la acelasi nivel de intensitate si cand suntem in momente mai grele ?!

cultura societatii in care te nasti si destinul personal, sunt ci deoi factori de influenta !

omul nu e un sistem in care din care sa scoti totul fara sa bagi nimica !

[Radu32]

daca am presupune ca in spatele acestui intreg proces sta o fiinta imuabila (fiinta filosofilor de ex.) trebuie atunci sa ne intrebam, cu ce rost a programat totul,si ce scop urmareste ?

de ce adica,puand intrebarea centrala a ontologiei heideggeriene, " mai degraba exista ceva, decat nimic ?!"

[MariS_]

În prealabil postat de Radu32

daca am presupune ca in spatele acestui intreg proces sta o fiinta imuabila (fiinta filosofilor de ex.) trebuie atunci sa ne intrebam, cu ce rost a programat totul,si ce scop urmareste ?

de ce adica,puand intrebarea centrala a ontologiei heideggeriene, " mai degraba exista ceva, decat nimic ?!"

Dl Radu, punctul slab al celor ce sustin aparitia Universului fara ajutorul unui
Creator este sa explice cum au aparut legile fizicii si de ce sunt atat de precis
reglate ca sa fie posibila viata. Aici sta tot chichirezul. Daca ele vin din pura
intamplare, asa cum sustin oamenii de stiinta atei, e cam ciudata intamplarea
asta, ca e mai mare decat o minune. Pentru ca o minune e facuta de Cineva
superior ei, un Dumnezeu, dar minunea atee e facuta de ceva inferior: nimic.
Iar raspunsul la intrebarea aceea foarte inteleapta a ontologiei heideggeriene,
" de ce mai degraba exista ceva, decat nimic ?!" este, dupa parerea mea,
urmatorul: pentru ca are sau i s-a dat un SENS.
Altfel e mai bun nimicul, caci ceva fara sens e mai inconsistent dpdv existential
decat nimicul.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Radu32]

În prealabil postat de MariS_

Dl Radu, punctul slab al celor ce sustin aparitia Universului fara ajutorul unui
Creator este sa explice cum au aparut legile fizicii si de ce sunt atat de precis
reglate ca sa fie posibila viata. Aici sta tot chichirezul. Daca ele vin din pura
intamplare, asa cum sustin oamenii de stiinta atei, e cam ciudata intamplarea
asta, ca e mai mare decat o minune. Pentru ca o minune e facuta de Cineva
superior ei, un Dumnezeu, dar minunea atee e facuta de ceva inferior: nimic.
Iar raspunsul la intrebarea aceea foarte inteleapta a ontologiei heideggeriene,
" de ce mai degraba exista ceva, decat nimic ?!" este, dupa parerea mea,
urmatorul: pentru ca are sau i s-a dat un SENS.
Altfel e mai bun nimicul, caci ceva fara sens e mai inconsistent dpdv existential
decat nimicul.
Har, smerenie si jertfa de sine.

prin comentariul dvs, ati sesizat exact punctul nevralgic !
de asemenea si eu, am ajuns la acelasi rezultat,in privinta contra-argumentarii,folosind logica elmentara conform careia : din ceva inferior nu poate rezulta ceva superior ontologic !

adica din neantul primar,din nefiinta nu poate rezulta spontaneu, fiinta !
din haosul primordial, nu pot rezulta insule de rationalitate si organizare logica ( genomul uman de pilda,adn-ul si arn-ul )fara ca sa fi existat in prealabil o punere a unui proiect,care apoi prin desfasurarea sa aparent haotica sa genereze rezultatul constiintei umane si animale !

aceasta argumentatie se inscrie in logica elementara, cea a celor patru principii aristotelice :

principiul non contradictiei, al tertiului exclus, al ratiunii suficiente si al identitatii !

singura porblemea care ne mai ramane e sa cercetam acum originea si intentiile acestei forte organizatoare !

[Radu32]

toate ar fi cum ar mai fi, pe latura cosmogonica, inca lucrurile stau bine,in privinta combaterii ateismului ! pentru ca din principiul logic al ratiunii suficeinte domnii hawkings nu pot iesi oricat s-ar strofoca !

insa ce te faci cu secolul 19, care a dat cateva lovituri aproape mortale credintei si teologiei !

aici in prim plan avem psihanaliza freudiana, al carei autor a fost se pare marele filosof german Friedrich Nietzsche,Freud fiind doar cel care a prelucrat si sistematizat intr-o pretinsa stiinta nucelul originar al ideilor marelui filosof !

ce ne facem cu aceasta teorie,chiar ideologie,care a mutat targhetul stintei si al intrebarilor de pe cosmologie si cosmogonie pe om, pe latura sufletului uman (care sub forma unei noologii abisale,este si el un univers demn de a fi explorat ! )

Nietzche insusi, aunto-intitulat "anticristul " sau "demolatorul idolilor",a dat lovituri napraznice si devastatoare teologiei,si credintei crestine clasice !

[MariS_]

În prealabil postat de Radu32

toate ar fi cum ar mai fi, pe latura cosmogonica, inca lucrurile stau bine,in privinta combaterii ateismului ! pentru ca din principiul logic al ratiunii suficeinte domnii hawkings nu pot iesi oricat s-ar strofoca !

insa ce te faci cu secolul 19, care a dat cateva lovituri aproape mortale credintei si teologiei !

aici in prim plan avem psihanaliza freudiana, al carei autor a fost se pare marele filosof german Friedrich Nietzsche,Freud fiind doar cel care a prelucrat si sistematizat intr-o pretinsa stiinta nucelul originar al ideilor marelui filosof !

ce ne facem cu aceasta teorie,chiar ideologie,care a mutat targhetul stintei si al intrebarilor de pe cosmologie si cosmogonie pe om, pe latura sufletului uman (care sub forma unei noologii abisale,este si el un univers demn de a fi explorat ! )

Nietzche insusi, aunto-intitulat "anticristul " sau "demolatorul idolilor",a dat lovituri napraznice si devastatoare teologiei,si credintei crestine clasice !

Nietzsche si Freud au urcat pe piedestal egoul. In om mai exista si Chipul.
Chipul (nu ma pot abtine: scoate h, de la Hristos, din chip si va rezulta cip!)
e chipul lui Hristos in noi si e, deobicei, inchis de egou in carapacea tinei
si pacatelor noastre, tinut ca rob de egocentrismul din noi. Prin Botez il
eliberam. Dar prin pacate il acoperim din nou. Viguros si nerusinat e, insa,
egoul nostru, si tocmai pe acesta l-au studiat acesti doi domni, unul l-a
ridicat in rang pana la nivelul de supraom, un fel de dumnezeu mai mic,
iar celalalt i-a studiat subteranele noroioase si absconse. Nimic nou sub
soare.
Doar crestinismul pune in valoare adevaratul nostru sine, Chipul, pe care
il curateste si-l face sa oglindeasca cat mai fidel dumnezeirea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Traditie1]

În prealabil postat de MariS_

Nietzsche si Freud au urcat pe piedestal egoul. In om mai exista si Chipul.
Chipul (nu ma pot abtine: scoate h, de la Hristos, din chip si va rezulta cip!)
e chipul lui Hristos in noi si e, deobicei, inchis de egou in carapacea tinei
si pacatelor noastre, tinut ca rob de egocentrismul din noi. Prin Botez il
eliberam. Dar prin pacate il acoperim din nou. Viguros si nerusinat e, insa,
egoul nostru, si tocmai pe acesta l-au studiat acesti doi domni, unul l-a
ridicat in rang pana la nivelul de supraom, un fel de dumnezeu mai mic,
iar celalalt i-a studiat subteranele noroioase si absconse. Nimic nou sub
soare.
Doar crestinismul pune in valoare adevaratul nostru sine, Chipul, pe care
il curateste si-l face sa oglindeasca cat mai fidel dumnezeirea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Termenul de "chip al lui Dumnezeu în om" e utilizat cu două sensuri la Sfinții Părinți. Primul sens e acela de ființă rațională, după modelul lui Dumnezeu. Al doilea sens e de asemănare cu Dumnezeu prin virtuți. Totuși, atunci când se referă mai precis, Părinții fac o deosebire între ceea ce este numit chip și ceea ce este numită asemănare cu Dumnezeu.

Felul cum vorbești tu trădează o viziune eronată, un misticism dubios.



Când Scriptura vorbește la Facere despre crearea omului spune:

Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

Această dublă referire la asemănarea cu Dumnezeu a fost interpretată alegoric de către unii Părinți prin aceea că el, chipul, înțeles ca ființă rațională, îl avem din naștere și nu ne poate fi luat dar asemănarea în virtuți o dobândim prin proprie voință, de aceea în al doilea verset Dumnezeu nu spune că la făcut pe om după chipul și asemănarea ci doar după chipul.


Deci chipul lui Dumnezeu în om este ființa personală, vie, cu facultățile rațiunii, voinței și simțirii iar asemănarea este dobândirea virtuților lui Dumnezeu de către om. Chipul nu poate fi acoperit prin păcate și nu se eliberează prin botez ci îl are orice păcătos și îl va avea și în veșnicie. Doar asemănarea cu Dumnezeu este ceea ce ne deosebește unii de alții, unii ajungând să-I semene, alții însă ajungând să semene cu diavolul prin înclinațiile păcătoase pe care și le-au cultivat în cursul vieții.

În prealabil postat de Radu32

Nietzche insusi, aunto-intitulat "anticristul " sau "demolatorul idolilor",a dat lovituri napraznice si devastatoare teologiei,si credintei crestine clasice !

Wauuuuu! Si eu, ciobanul de mine, mi se filfaie de Nietzsche si devin crestin dupa toate aceste lovituri devastatoare si dupa 30 de ani de comunism! Ce-o fi in capul meu? La ce si-a mai strofocat bietul filozof mintea daca o simpla adiere a lui Dumnezeu, face dintr-un ateu convins un credincios convins, intr-o clipita? Si asta in ciuda dovezilor "evidente" stiintifice, filozofice,in ciuda mersului omenirii...in ciuda la orice!
Si ca sa parafrazez tot un taran ca mine si ca sa nu fiu offtopic: Hawking asta are minte multa, pacat ca nu-i toata buna!

[Radu32]

În prealabil postat de bmd

Wauuuuu! Si eu, ciobanul de mine, mi se filfaie de Nietzsche si devin crestin dupa toate aceste lovituri devastatoare si dupa 30 de ani de comunism! Ce-o fi in capul meu? La ce si-a mai strofocat bietul filozof mintea daca o simpla adiere a lui Dumnezeu, face dintr-un ateu convins un credincios convins, intr-o clipita? Si asta in ciuda dovezilor "evidente" stiintifice, filozofice,in ciuda mersului omenirii...in ciuda la orice!
Si ca sa parafrazez tot un taran ca mine si ca sa nu fiu offtopic: Hawking asta are minte multa, pacat ca nu-i toata buna!

discursul tau,dealtfel simpatic,prin nota de ironie si umor(care trebuia, caci discutia devenise prea serioasa !), produce totusi o eroare : in orizontul filosofilor nu exista dovezi evidente ale stiintei,sau certe !

filosofii sunt cei pusi acolo pentru a se indoi de orice,in ceea ce priveste stiinta umana !
rolul lor este unul critic !
dealtfel un criteriu failibilist al cunoasterii si al adevarului,spune ca putem fi siguri numai de adevarul erorii pe care am depistat-o,eliminand-o astfel din sistem !!! ( nota bene ! )

dezbaterea ,reflectia, o minte deschisa cu cat mai putine prejudecati si limitari bigote-asta este formula, sau starea cogitativa a filosofilor !
filosofii gasesc interesant si pe intelectual si pe taran,chiar si pe bigotul clasic,fiecare avand, tipul sau de inteligenta !

[I.Calin]

În prealabil postat de Radu32

daca am presupune ca in spatele acestui intreg proces sta o fiinta imuabila (fiinta filosofilor de ex.) trebuie atunci sa ne intrebam, cu ce rost a programat totul,si ce scop urmareste ?

de ce adica,puand intrebarea centrala a ontologiei heideggeriene, " mai degraba exista ceva, decat nimic ?!"

În studenție, eram fascinat de Heidegger, "mi-am mâncat" un an din viață cu elucubrațiile lui, cu mintea lui întortocheată și a mea la fel.
Problema e simplă, de la greci încoace: Ființa există, neființa nu există. Ceea ce este, este; ceea ce nu este, nu este. Hai, să fim oameni serioși, și să nu aducem nimicul în ființă. Speculațiile acestea pot să ne țină mintea ocupată vreo câțiva ani, dar să ajungi la ceva metafizic serios, mă îndoiesc.

Deși, dacă mă gândesc bine, tehnologia informatică are la baza bazelor ei aritmetica (logica) asta binară a lui 1 și 0; 1 fiind prezența semnalului electric, 0 fiind absența lui. Rămâne totuși o absență, o neființă, un nimic practic, devenit ființă doar la nivelul comunicării. Realitatea noastră, poate, că se află la joncțiunea ființei cu neființa, dar nu pentru că nimicul există, ci doar fiindcă este ceea ce este, este și ceea ce nu este, nu este. (ei, într-adevăr, e greu de lucrat cu noțiunea de nimic fiindcă în momentul afirmării ei, este ca și cum i-ai recunoaște prezența). That's it.