De ce dragostea este un acziune "murdara" pentru religie?

Nu, nu cade din start, daca ar fi cazut din start cel putin nu as fi fost pentru o perioada credincios.
Da, minunat, omul este vrednic de iubire,dar defapt omiteti un aspect esential, dogma crestina a pacatului originar, in conceptia careia din nastere omul este un pacatos care are nevoie de salvare. Iar aceasta ''salvare" este oferita marinimios de ''Dumnezeu''. Fireste nu fara costuri, un cost ar fi renuntarea la ratiune si adoptarea unor povesti fara acoperire in realitate.
In fine, ar fi mult prea mult de discutat iar timpul nu imi permite acum, dar daca inchizita nu intra in functiune promit ca am sa revin :).

[Erethorn]

În prealabil postat de Zarathustra

Nu, nu cade din start, daca ar fi cazut din start cel putin nu as fi fost pentru o perioada credincios.

Dar acum, la epoca la care discutam, mai esti dispus sa accepti, cel putin teoretic, ca invatatura crestina ar putea fi si altceva decat "o minciuna" - asa cum ai definit-o cu cateva posturi mai sus ?

Nu te intreb degeaba. In primul rand, vreau sa-mi lamuresc mie insumi daca are rost sa discut cu tine, stiut fiind ca este absurd sa argumentezi cu o persoana care este inchisa/se inchide la argumentele tale.

In al doilea rand, un raspuns ti-ar servi chiar tie, pentru a-ti clarifica insasi motivatia prezentei tale aici pe forum. Pentru ca, daca pleci de la premisa (sau mai bine zis de la axioma) conform careia toti crestinii sunt niste mincinosi/fraieri care se lasa mintiti, atunci participarea la o discutie cu acestia nu poate avea decat una din trei finalitati:
1. Sa-i convingi de eroarea in care se afla, cu alte cuvinte sa faci prozelitism pentru dogma atee;
2. Sa faci misto de ei (sper ca nu este cazul);
3. Sa-i studiezi, ceea ce, tinand cont de evidenta superioritate intelectuala pe care o prezumi despre propria pozitie in raport cu a lor, este echivalent cu studiul unor animale la zoo sau a unor pacienti la spital.

În prealabil postat de Zarathustra

Da, minunat, omul este vrednic de iubire,dar defapt omiteti un aspect esential, dogma crestina a pacatului originar, in conceptia careia din nastere omul este un pacatos care are nevoie de salvare.

Dat nu omitem nimic. Pacatul originar, sau in termeni mai putini religiosi propensitatea fiintei umane spre raul moral, ar trebui sa fie prima si singura dogma a crestinismului de care un individ rational si lucid nu se poate indoi, fie el si ateu sau agnostic.
Probleme teologice grele, cum ar fi dogma Treimii sau explicatiile rationale ale transubstantierii, apartin de drept teologilor, iar un laic care vrea sa le aprofundeze are de lucru, nu gluma. Dar faptul simplu, cotidian, ca omul face rau altor oameni, iar uneori, in special atunci cand renunta cu totul la legea naturala si respinge legea divina, face MULT rau altor oameni - acesta nu poate fi negat, nici chiar de catre un analfabet.

În prealabil postat de Zarathustra

Iar aceasta ''salvare" este oferita marinimios de ''Dumnezeu''. Fireste nu fara costuri, un cost ar fi renuntarea la ratiune si adoptarea unor povesti fara acoperire in realitate.

Raportat la cele de mai sus, si anume ca TOTI ne dovedim incapabili de perfectiune si chiar mai mult alegem in mod constient sa ne indepartam de ea (pentru ca in fond asa poate fi definit pacatul), imprejurarea ca Dumnezeu ne ofera posibilitatea atingerii perfectiunii pe care nu o meritam trebuie intr-adevar perceput ca o dovada de marinimie.

In ceea ce priveste "renuntarea la ratiune", ti-ai pus vreodata problema ca pe parcursul istoriei umane au existat nenumarati indivizi mult mai inteligenti/culti/talentati decat noi (o spun fara intentia de a jigni) indivizi care au creat / descoperit in domeniile artistic si stiintific mult mai mult decat vom putea noi spera sa citim, daramite sa intelegem sau, si mai putin probabil, sa egalam - si care au fost credinciosi ?

Iti dai seama ce absurd este sa sustii ca Aristotel, Descartes, Pascal, Toma dAquino sau Kant au "renuntat la ratiune" ?!