Voi ce ati fi facut?

[carmina]

Nu este obligatoriu sa-ti doresti sa cunosti vocea Tatalui; important este sa stii sa faci diferenta intre ceea ce primesti de la Dumnezeu sau din alte parti. Una dintre modalitatile prin care suntem ajutati sa deosebim aceste lucruri, este incercarea.

Sf.Maxim Marturisitorul spune ca:
" Dumnezeu ne conduce pe doua cai: prin Providenta sau pe cale pozitiva si prin Judecata sau pe cale negativa.

Pe calea pozitiva, Dumnezeu il cheama pe om la desavarsire, la sfintenie, prin darurile cu care ii binecuvinteaza viata duhovniceasca, prin savarsirea binelui si sesizarea rationalitatii creatiei.

Pe cale negativa sau prin Judecata, omul Il cunoaste pe Dumnezeu prin privarea pedagogica, iconomica de aceste daruri, prin insuccesele, necazurile, bolile, suferintele personale sau ale celor apropiati, care trezesc in fiinta noastra responsabilitatea si incalzesc rugaciunea catre Dumnezeu. Aceasta cunoastere este palpitanta, apasatoare, dureroasa, este o cale mai dramatica de cunoastere a lui Dumnezeu, Creatorul si Proniatorul nostru.

Insa, ceea ce subliniaza permanent scrierile duhovnicesti ortodoxe este faptul ca, spre deosebire de calea pozitiva sau prin Providenta de cunoastere a lui Dumnezeu, in care omul se angajeaza benevol, din proprie initiativa, dintr-un dor de desavarsire, calea negativa o strabate fara sa vrea, involuntar, din pedagogie divina si din necesitate duhovniceasca.

Cele doua cai, dupa cum vom vedea, se imbina. La cunoasterea lui Dumnezeu prin darurile Sale, deci la placerea in suflet sau la bucuria duhovniceasca se ajunge prin indelungi osteneli si incercari. Tot asa, in judecata lui Dumnezeu se intrezareste speranta in dragostea si bunatatea Sa nemarginita. Daca Dumnezeu ne face sa trecem prin aceste incercari, o face pentru ca vrea si asteapta sa ne intoarcem la viata duhovniceasca cea fericita, pe care o aduce virtutea.

In primul caz, Dumnezeu ne da bunurile netrecatoare, invitandu-ne sa ne unim cu El si cu altii in iubire. In al doilea caz, ne mustra pentru ca nu am facut aceasta mai inainte si de bunavoie si ne cheama la pocainta, prin savarsirea in viitor a ceea ce nu am facut in trecut. Insa, amandoua sunt situatii existentiale, in care Dumnezeu ne cheama la dialog si ne indeamna la iubire, asteptand, din partea noastra raspunsul la aceasta iubire.

Pronia si Judecata sunt prezente si oarecum devin constante ale vietii noastre duhovnicesti, impletindu-se, caci am vazut ca Sfantul Maxim spune clar ca nu se poate desparti placerea de durere. Nimeni nu poate sa aiba parte numai de placere, cu atat mai mult duhovniceasca, dupa cum si in durerea, de cele mai multe ori trupeasca, se ascunde nadejdea si speranta in bucuria ce va urma placerii.

Precum Pronia este o activitate permanenta a lui Dumnezeu, tot asa si Judecata Sa se exercita permanent. Prin cea dintai, ne cheama spre cele bune, aratandu-ne frumusetea lor, prin cealalta, ne ingrozeste cu cele contrare. Insa, in ambele, El ne conduce, precum un tata bun isi educa si indruma copilul pe calea cea dreapta, atat prin indemnuri pozitive, cat si prin privare de daruri si chiar prin pedepse. "

articol integral: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...lor-68649.html

sau articolul parintelui Staniloae:http://www.crestinortodox.ro/dogmati...tii-68951.html

[dianadi]

spre deosebire de voi eu nu sunt asa puternica in credinta si cu siguranta as atarna inghetata de funie.

[dianadi]

in povestioara se spune clar ca e vocea Domnului si at e usor...dar de multe ori in viata cand ne aflam ca o rascruce alegem drumul pt care il consideram noi a fi mai drept si mai lin desi undeva se zareste si o poteca abrupta, cu furtuni si vuiete. poate acea poteca e solutia la problema noastra dar nu putem distinge vocea Domnului si vuietul vietii.

[lacrimi]

În prealabil postat de dianadi

in povestioara se spune clar ca e vocea Domnului si at e usor...dar de multe ori in viata cand ne aflam ca o rascruce alegem drumul pt care il consideram noi a fi mai drept si mai lin desi undeva se zareste si o poteca abrupta, cu furtuni si vuiete. poate acea poteca e solutia la problema noastra dar nu putem distinge vocea Domnului si vuietul vietii.

Diana, Dumnezeu nu-ti vorbeste tie ca persoana, ci constiintei tale. Daca mergi bine sau rau, este pentru ca asa ingaduie Dumnezeu. Puterea credintei e ceea ce conteaza, iar noi trebuie sa-I multumim Domnului si pentru bune si pentru rele. Pentru ca nu suntem vrednici sa ne dea numai bune, iar cele rele sunt uneori spre intarirea noastra, alteori spre pierzania noastra... dar intotdeauna asa cum vrea Dumnezeu...
Doamne ajuta

[Doriana]

În prealabil postat de lacrimi

Diana, Dumnezeu nu-ti vorbeste tie ca persoana, ci constiintei tale.

Constiinta ta nu face parte din persoana ta?

Carmina, ceea ce ai scris este foarte adevarat. Sunt cu totul de acord.

Jane, smerenia nu trebuie sa ne lipseasca. Dar a cunoaste vocea Tatalui nu este un motiv de mandrie. Este o necesitate, atat timp cat traim intr-o lume plina de inselaciuni si ispite si avem nevoie de indrumarea lui Dumnezeu la fiecare pas. Dincolo de orice teolog care-si da cu parerea, dincolo de parerea mea sau a ta, sta cuvantul clar al lui Hristos care spune:

"Oile Mele ascultă de glasul Meu ". Ioan 10:27