Voi ce ati fi facut?

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Ai incercat tu sa faci o varianta in care moare protestantul, dar ti-a dat acelasi lucru: amandoi se incredeau in ajutorul lui Dumnezeu. Iar daca ai incredere in Dumnezeu El nu te dezamageste. Niciodata.

Eu cred ca una este sa te increzi in ajutorul lui Dumnezeu si alta ca esti asa de destept, spiritual, meritos, etc. ca Dumnezeu sa-ti vorbeasca personal, sau alte fenomene asemenea.

Nu stiu daca sesizezi diferenta..

[Doriana]

În prealabil postat de AlinB

Eu cred ca una este sa te increzi in ajutorul lui Dumnezeu si alta ca esti asa de destept, spiritual, meritos, etc. ca Dumnezeu sa-ti vorbeasca personal, sau alte fenomene asemenea.

Nu stiu daca sesizezi diferenta..

Eu nu am zis nimic de increderea in desteptaciunea personala, ci de increderea in Dumnezeu. Chiar am tot repetat.
Dar sa zici ca vine echipa de interventie si scap de nevoia de a face o alegere inseamna sa-ti fie frica sa-ti asumi responsabilitatea si sa o arunci pe echipa de interventie. De unde stii ca echipa de interventie nu te va arunca in prapastie? O decizie de a te increde in cineva tot trebuie sa iei. Numai ca tie ti-e mai usor sa te increzi in niste oameni vizibili decat in Dumnezeu. Trebuie sa ai incredere ca Dumnezeu nu va ingadui sa cazi.

[mirabela]

În prealabil postat de Doriana

Eu nu am zis nimic de increderea in desteptaciunea personala, ci de increderea in Dumnezeu. Chiar am tot repetat.
Dar sa zici ca vine echipa de interventie si scap de nevoia de a face o alegere inseamna sa-ti fie frica sa-ti asumi responsabilitatea si sa o arunci pe echipa de interventie. De unde stii ca echipa de interventie nu te va arunca in prapastie? O decizie de a te increde in cineva tot trebuie sa iei. Numai ca tie ti-e mai usor sa te increzi in niste oameni vizibili decat in Dumnezeu. Trebuie sa ai incredere ca Dumnezeu nu va ingadui sa cazi.

Ce te face sa crezi ca acea voce e a Bunului Dumnezeu?

[Doriana]

În prealabil postat de mirabela

Ce te face sa crezi ca acea voce e a Bunului Dumnezeu?

Pai asa spune povestea, ca cel ce ii spune sa taie franghia este Dumnezeu.

In viata de zi cu zi insa putem recunoaste vocea Domnului daca ne deprindem sa o ascultam in fiecare zi. Daca zilnic cautam sa cunoastem voia lui pentru viata noastra va veni o zi cand vom sti sa deosebim vocea Lui dintre miile de voci. Insa daca nu suntem in stare sa o deosebim El nu va ingadui sa fim incercati atat de tare ca in povestea cu franghia, ci ne va pregati o alta salvare sau ne va vorbi printr-un alt om. Dar se pare ca omul din poveste cunostea vocea lui Dumnezeu din moment ce El i-a cerut sa faca o decizie atat de grea.

[Jane Says]

În prealabil postat de Doriana

Eu nu am zis nimic de increderea in desteptaciunea personala, ci de increderea in Dumnezeu. Chiar am tot repetat.
Dar sa zici ca vine echipa de interventie si scap de nevoia de a face o alegere inseamna sa-ti fie frica sa-ti asumi responsabilitatea si sa o arunci pe echipa de interventie. De unde stii ca echipa de interventie nu te va arunca in prapastie? O decizie de a te increde in cineva tot trebuie sa iei. Numai ca tie ti-e mai usor sa te increzi in niste oameni vizibili decat in Dumnezeu. Trebuie sa ai incredere ca Dumnezeu nu va ingadui sa cazi.

Aici mi se pare mie ca se poate ascunde ceva malign..
Eu am tot citit ca Dumnezeu vrea sa ne smerim si sa ascultam unii de altii, sa cautam sfat, sa ne smerim in fata aproapelui, sa "facem ascultare".. Deci daca am ceva vizibil si cu potential salvator la indemana (intr-o situatie concreta ca asta, echipa de salvare) si totusi alegem calea "mai inalta", probabilitatea sa ne frangem gatul e mult mai mare, pentru ca nu stiu, eu simt ca e o mare mandrie aici, insesizabila aparent, dar cu atat mai periculoasa.

[Doriana]

În prealabil postat de Jane Says

Eu am tot citit ca Dumnezeu vrea sa ne smerim si sa ascultam unii de altii, sa cautam sfat, sa ne smerim in fata aproapelui, sa "facem ascultare".. .

Absolut. Trebuie sa ascultam de oamenii randuiti de Dumnezeu ca mai-mari ai nostri [pana la pacat, desigur]. Insa, in povestioara, prima optiune pe care ti-a dat-o Dumnezeu este vocea Lui. El insusi ti-a spus ce sa faci. Nu poti sti daca mai vine o echipa de salvare. Poate ca da, poate ca nu. Dar Dumnezeu este acolo oferindu-ti o sansa. Il dai la o parte si astepti un om?

Repet, consider ca numai unui om care poate deosebi vocea Domnului ii poate fi dat sa aiba o asemenea incercare. Si se spune ca celui ce i s-a dat mult i se va cere mult. Daca Dumnezeu investeste in om si-l face sa cunoasca vocea lui, are si pretentia ca aceasta voce sa fie ascultata.

[carmina]

În prealabil postat de Doriana

... consider ca numai unui om care poate deosebi vocea Domnului ii poate fi dat sa aiba o asemenea incercare. Si se spune ca celui ce i s-a dat mult i se va cere mult. Daca Dumnezeu investeste in om si-l face sa cunoasca vocea lui, are si pretentia ca aceasta voce sa fie ascultata.

La temelia credintei parintilor rasariteni se afla intotdeauna smerenia si pocainta.
Mandria imbraca uneori forme atat de subtile incat cu greu se poate dovedi. Ajungem uneori ca, fugind de mandrie, sa ne mandrim cu smerenia la care am ajuns.

Daca eu stiu ca Dumnezeu investeste in mine, inseamna ca am constiinta propriei valori, sunt altfel decat toti ceilalti, sunt cineva! Iar numai gandul asta m-ar arunca direct in bratele stim noi cui.

[Doriana]

În prealabil postat de carmina

Daca eu stiu ca Dumnezeu investeste in mine, inseamna ca am constiinta propriei valori, sunt altfel decat toti ceilalti, sunt cineva! Iar numai gandul asta m-ar arunca direct in bratele stim noi cui.

Eu am exprimat punctul de vedere al lui Dumnezeu. Tu poti gandi ca Dumnezeu investeste in tine sau poti gandi ca vrei cu disperare sa cunosti vocea Lui, caci este o mare binecuvantare sa cunosti vocea Stapanului ca sa poti implini poruncile Lui. Poti gandi ca te-ai saturat sa tot fii amagita de fel si fel de voci si vrei sa stii sigur cand vorbeste Dumnezeu. E legitim si absolut normal sa putem deosebi vocea Tatalui. Altfel cum ne vom descurca in aceasta lume plina de ispite?

In orice fel ai gandi, mandria nu e obligatorie. Te poti mandri si zicand ca esti un nenorocit, poti fi smerit si stiind ca Dumnezeu investeste in tine.

[Jane Says]

În prealabil postat de Doriana

Eu am exprimat punctul de vedere al lui Dumnezeu. Tu poti gandi ca Dumnezeu investeste in tine sau poti gandi ca vrei cu disperare sa cunosti vocea Lui, caci este o mare binecuvantare sa cunosti vocea Stapanului ca sa poti implini poruncile Lui. Poti gandi ca te-ai saturat sa tot fii amagita de fel si fel de voci si vrei sa stii sigur cand vorbeste Dumnezeu. E legitim si absolut normal sa putem deosebi vocea Tatalui. Altfel cum ne vom descurca in aceasta lume plina de ispite?

In orice fel ai gandi, mandria nu e obligatorie. Te poti mandri si zicand ca esti un nenorocit, poti fi smerit si stiind ca Dumnezeu investeste in tine.

Noi (lol, nu noi, Sfintii Parinti) zicem asa: ca si daca ne invredniceste Dumnezeu de vreo aratare dumnezeiasca - cu alte cuvinte investeste in noi si ne face cogeamite darul - mai bine ne este sa nu primim, din teama de a nu gresi. Si atunci Dumnezeu nu se supara ca din prudenta si smerenie am refuzat, ci gaseste o alta cale pentru a ne vorbi (prin altcineva sau prin altceva). Si-asta au spus-o oameni care erau ei insisi plini de har, prin mila Domnului si se invredniceau de lucruri peste puterea noastra de inchipuire.

[carmina]

Nu este obligatoriu sa-ti doresti sa cunosti vocea Tatalui; important este sa stii sa faci diferenta intre ceea ce primesti de la Dumnezeu sau din alte parti. Una dintre modalitatile prin care suntem ajutati sa deosebim aceste lucruri, este incercarea.

Sf.Maxim Marturisitorul spune ca:
" Dumnezeu ne conduce pe doua cai: prin Providenta sau pe cale pozitiva si prin Judecata sau pe cale negativa.

Pe calea pozitiva, Dumnezeu il cheama pe om la desavarsire, la sfintenie, prin darurile cu care ii binecuvinteaza viata duhovniceasca, prin savarsirea binelui si sesizarea rationalitatii creatiei.

Pe cale negativa sau prin Judecata, omul Il cunoaste pe Dumnezeu prin privarea pedagogica, iconomica de aceste daruri, prin insuccesele, necazurile, bolile, suferintele personale sau ale celor apropiati, care trezesc in fiinta noastra responsabilitatea si incalzesc rugaciunea catre Dumnezeu. Aceasta cunoastere este palpitanta, apasatoare, dureroasa, este o cale mai dramatica de cunoastere a lui Dumnezeu, Creatorul si Proniatorul nostru.

Insa, ceea ce subliniaza permanent scrierile duhovnicesti ortodoxe este faptul ca, spre deosebire de calea pozitiva sau prin Providenta de cunoastere a lui Dumnezeu, in care omul se angajeaza benevol, din proprie initiativa, dintr-un dor de desavarsire, calea negativa o strabate fara sa vrea, involuntar, din pedagogie divina si din necesitate duhovniceasca.

Cele doua cai, dupa cum vom vedea, se imbina. La cunoasterea lui Dumnezeu prin darurile Sale, deci la placerea in suflet sau la bucuria duhovniceasca se ajunge prin indelungi osteneli si incercari. Tot asa, in judecata lui Dumnezeu se intrezareste speranta in dragostea si bunatatea Sa nemarginita. Daca Dumnezeu ne face sa trecem prin aceste incercari, o face pentru ca vrea si asteapta sa ne intoarcem la viata duhovniceasca cea fericita, pe care o aduce virtutea.

In primul caz, Dumnezeu ne da bunurile netrecatoare, invitandu-ne sa ne unim cu El si cu altii in iubire. In al doilea caz, ne mustra pentru ca nu am facut aceasta mai inainte si de bunavoie si ne cheama la pocainta, prin savarsirea in viitor a ceea ce nu am facut in trecut. Insa, amandoua sunt situatii existentiale, in care Dumnezeu ne cheama la dialog si ne indeamna la iubire, asteptand, din partea noastra raspunsul la aceasta iubire.

Pronia si Judecata sunt prezente si oarecum devin constante ale vietii noastre duhovnicesti, impletindu-se, caci am vazut ca Sfantul Maxim spune clar ca nu se poate desparti placerea de durere. Nimeni nu poate sa aiba parte numai de placere, cu atat mai mult duhovniceasca, dupa cum si in durerea, de cele mai multe ori trupeasca, se ascunde nadejdea si speranta in bucuria ce va urma placerii.

Precum Pronia este o activitate permanenta a lui Dumnezeu, tot asa si Judecata Sa se exercita permanent. Prin cea dintai, ne cheama spre cele bune, aratandu-ne frumusetea lor, prin cealalta, ne ingrozeste cu cele contrare. Insa, in ambele, El ne conduce, precum un tata bun isi educa si indruma copilul pe calea cea dreapta, atat prin indemnuri pozitive, cat si prin privare de daruri si chiar prin pedepse. "

articol integral: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...lor-68649.html

sau articolul parintelui Staniloae:http://www.crestinortodox.ro/dogmati...tii-68951.html