![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
#2
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Acum sa nu lasam impresia ca daca respectam Scriptura, si, desigur, o respectam, inafara de Scriptura nu ar mai fi nimic de zis asupra acestui aspect. Parintii din vechime au incercat sa ne lumineze, si prin scrierile lor putem, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa patrundem mai mult in taina lui Dumnezeu, caci, dealtfel, Dumnezeu doreste sa ne folosim si mintea, si sa incercam sa le vorbim si altora despre cele revelate. Sa ne aducem aminte de cata discutie a fost pentru introducerea in Crezul de la Niceea a expresiei "de-o-fiinta" (gr. homousios), pentru ca, spuneau unii, nu se regaseste acest termen in Scriptura... Purcederea Duhului prin Fiul, sau si de la Fiul, sunt expresii cunoscute in perioada patristica, si in rasarit, si in apus. Polemica a aparut asupra acordului sau dezacordului ca expresia Filioque sa fie inclusa in Crezul Niceeno-constantinopolitan. Astazi apusul nu pretinde ca rasaritul bizantin sa introduca expresia in crez. Pe urma...s-a trecut la nivelul contestarii intelesului expresiei, si, din pacate a aparut teza, nelegitimata nici biblic nici patristic, cum ca Duhul ar purcede NUMAI de la Tatal. Dar, asa cum am mai spus, pana cand un conciliu ecumenic nu va expune problematica in mod clar si explicit, atat cat putem cuprinde, parerile asupra temei acesteia, nu depasesc nivelul de autoritate al unor pareri private. Aceasta ar fi problematica vazuta de un rasaritean cu bunavointa. Pentru Biserica Catolica, problema este lamurita. Au fost doua sinoade, considerate in vremea lor ecumenice, si in rasarit si in apus (apoi, rasaritul...si-a retras acordul), in care s-a discutat si clarificat invatatura aceasta, deci, este invatatura de credinta asemenea celorlalte invataturi stabilite in sinoadele ecumenice. |
#3
|
||||
|
||||
![]()
Despre problematica legitimitatii ca un sinod ecumenic sa produca o formula dogmatica, un Crez, sau sa explice sau sa intregeasca alte marturisiri de credinta, am deschis o discutie separata:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...952#post236952 Asadar, e bine sa ne dam seama, ca sunt doua probleme distincte, anume, a) daca invatatura despre purcederea Duhului si de la Fiul are sustinere biblica si patristica, si apoi, b) daca aceasta expresie are sau nu justificare sa fie introdusa intr-o marturisire de credinta anterioara, adica in Crezul niceeno-constantinopolita. |
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
#5
|
|||||||
|
|||||||
![]() Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
"Iara cand va veni Mangaietorul, pe care Eu il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre mine." Ce reiese de aici? Ca IISUS TRIMITE de la Tatal pe Duhul Adevarului si Ca Duhul Adevarului purcede de la Tatal. Ramane cert faptul ca Iisus contribuie la trimiterea Duhului, in timp. Dar noi cum cunoastem relatiile intra-trinitare? Raspunsul clasic este: dupa revelatia facuta in timp, in istorie. Exemplu: Tatal il trimite pe Fiul in lume -> Tatal l-a nascut pe Fiul din vesnicie. Asadar...in aceiasi ordine de idei, Fiul trimite Duhul in lume -> Fiul contribuie la purcederea Duhului din vesnicie. Aceasta contributie a fiului la procesiunea vesnica a Duhului, a fost exprimata de Sfintii parinti prin expresia "Duhul purcede PRIN Fiul". Dar au fost si expresii patristice care expuneau lamurit ca "Duhul purcede de la Tatal SI de la Fiul". A se vedea, Sfantul Damaschin (necitat de partea rasariteana in aceasta problematica, iar pozitia lui, daca totusi apare, este redusa la gradul de "parere personala"). A ramas parere personala pana cand a fost expusa intr-un sinod ecumenic: Lion 1274, si confirmata intr-un alt sinod ecumenic, la Fforenta 1439, sinod care la vremea respectiva a avut participarea patriarhului de la Constantinopol si a reprezentantilor celorlalte patriarhii din rasarit, deci (cel putin in perspectiva apuseana) ramane un sinod ecumenic, care a analizat si expus invatatura referitoare la relatia din timp si din vesnicie a Duhului Sfant. Nu as insista prea mult pe tema aceasta, dar...la acest sinod ecumenic de la Florenta a participat chiar si mitropolitul Moldovei din vremea aceea, Damian, insotit de o delegatie, care mitropolit a semnat decretul de unire, asemenea reprezentantilor patreiariilor din rasarit. |
#7
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Asa ca degeaba insisti cu sinoadele de la 1439 si de la 1274 cand s-au luat anumite hotarari in stransa legatura cu politica marilor puteri de la aceea vreme. |
#8
|
||||
|
||||
![]()
"Sinoadele" mentionate, numite si sinoade tâlhărești, nu au fost validate de papă. Prin urmare, nu pot fi socotite sinoade ecumenice. Nu același lucru se poate spune despre sinodul de la Florența.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#9
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Datorita faptului ca in primul mileniu marile sinoade ecumenice s-au defasurat in rasarit, patriarhul din apus, papa, ajungea sa afle de ele, cronologic, ultimul. Deci, pentru ca acordul sa fie unanim, se cerea si aprobarea papilor. E adevarat, uneori papa trimitea delegati la aceste sinoade ecumenice, si acestia semnau in numele papei, iar semnatura delegatilor ramanea valida, asemenea semnaturii papei. Ma refer la problemele de credinta. Sub aspecte administrative, au fost situatii cand delegatii papei nu aveau mandat explicit sa se exprime, si papa trebuia sa isi expuna parerea - dar aici nu era vorba de dogme. |
#10
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Insa, tot pentru a fi cu dreptate fata de rasarit, trebuie sa spunem ca, dupa despartirea dintre rasarit si apus, din 1054, rasaritul nu a mai convocat nici un sinod caruia sa-i spuna ecumenic, caci lipasa papei, sau a reprezentantilor acestuia, ar reduce autoritatea unui asemenea sinod la starea de sinod local. E drept, un asemenea sinod local, aprobat de papa, ar putea deveni ecumenic, mai ales daca trateaza lucruri depre credinta. Insa, pana acum nu s-a intamplat - ma refer la timpurile de dupa 1054. |
|