Despre sminteala (si dezbinare)

Frumos topicul, da' e asa un amalgam pe alocuri ca, privind din exterior nu stii daca ar trebui sa zambesti sau sa te intristezi!
Oare sa incep cu tine, anna21, care te contrazici de cateva ori in cateva zeci de cuvinte? A fi credincios este o calitate pe care e greu s-o gasesti cu adevarat, iar cine spune ca indeplineste TOATE conditiile pentru a fi placut Sfintei Treimi, adica nu mai are nimic de invatat ci doar de invatat pe ceilalti, se amageate amarnic. Problema este ca, invatand cu rabdare, prin puterea rugaciunilor, incepem sa intelegem din ce in ce mai bine, cat de departe de Adevar suntem, si ne este teama sa "lovim" cu vorba noastra... inteleapta pe cei... necredinciosi, nu pentru ca n-am avea dreptate, ci fiindca riscam sa ne smintim pe noi insine, daca nu avem duhul blandetii in vorbele noastre!!! Mai bine ne rugam pentru ei si gata. Dialogul "de bun simt" are loc intre oameni de calitate, unde orgoliul si mania, rautatea si ranchiuna, n-au ce cauta. Mie mi se pare ca Jane Says a punctat excelent exact structura de baza a credintei, oricare ar fi ea! Cat despre: "O, Dumnezeul meu, binecuvanteaza sa fiu si eu o piatra care vorbeste spre slava Ta!", este mai mult decat simplu: ce este mai umil si mai tacut decat o piatra? Ori noi nu prea obisnuim sa ne lasam calcati in picioare si ne "modelam" dupa cum bate vantul, nicidecum ca suntem tari precum piatra in credinta noastra! Pentru ca daca ar fi asa, nu am mai avea de ce sa ne punem intrebari despre Dumnezeu si creatia Sa.

În prealabil postat de costel

Sminteala este prilejul pe care il dam aproapelui sa pacatuiasca. Cred ca e mai bine sa graim atunci cand cineva vesteste ceva gresit, ca nu cumva greseala sa se extinda. Pentru cel cazut in greseala spusele mele nu mai sunt o sminteala, dar pentru cel ce inca nu a cazut si sta sa cada, pot fi un sprijin care il fereste de cadere. Asa ca e bine sa graim atunci cand vedem ca oamenii iubesc mai mult intunericul decat lumina. Crestinul adevarat stie ca mantuirea personala este dependenta de mantuirea aproapelui, de aceea nu e indicat sa taca.

Parerea mea este ca fiecare sa caute sa se apropie de cei de care se simte aproape si sa nu se amestece intre ei, mai ales in opinii. Imi imaginez o ograda in care incep si gastele si ratele si curcanul si gainile si toate orataniile sa-si dispuna intaietatea Adevarului... Corect si intelept ar fi, ateii, daca vor sa vina, sa priveasca tacuti, macar un timp pana se dumiresc, iar daca tot vin cu intrebari, sa fie de bun simt si nu din start ostentative: "Sunt ateu, intrebati-ma orice!" Singurul raspuns pe care i l-as da ar fi acela :"Intreaba-te singur!"
La fel si cu stilistii, catolicii, protestantii, etc. Aici suntem ortodocsi, iar ca sa ne balacarim pentru a ne impune "dreapta credinta" care pentru ei e "stramba", este un nonsens! Oricum, nu ne mantuim folosind bata! Cu mare tristete vad pe alocuri preoti inversunati care doresc sa arate tuturor dreapta credinta, dar dincolo de invataturile sfintilor Parinti, razbate ura, vanitatea, securea razboiului... Eu nu stiu ce-au inteles acestia de la toate invataturile pe care ni le-a lasat Mantuitorul Hristos, inclusiv cele spuse de Costel mai inainte? Fara duhul blandetii, e greu de crezut ca samanta ta va da rod bun! Cel mult, o perpetua ura intre unii si ceilalti!
Doamne-ajuta si iertati-ma daca mi-am permis sa spun ceva care poate v-a mahnit! Haideti sa vedem partea buna a lucrurilor!

[anna21]

În prealabil postat de OmuBun

Frumos topicul, da' e asa un amalgam pe alocuri ca, privind din exterior nu stii daca ar trebui sa zambesti sau sa te intristezi!
Oare sa incep cu tine, anna21, care te contrazici de cateva ori in cateva zeci de cuvinte? A fi credincios este o calitate pe care e greu s-o gasesti cu adevarat, iar cine spune ca indeplineste TOATE conditiile pentru a fi placut Sfintei Treimi, adica nu mai are nimic de invatat ci doar de invatat pe ceilalti, se amageate amarnic. Problema este ca, invatand cu rabdare, prin puterea rugaciunilor, incepem sa intelegem din ce in ce mai bine, cat de departe de Adevar suntem, si ne este teama sa "lovim" cu vorba noastra... inteleapta pe cei... necredinciosi, nu pentru ca n-am avea dreptate, ci fiindca riscam sa ne smintim pe noi insine, daca nu avem duhul blandetii in vorbele noastre!!! Mai bine ne rugam pentru ei si gata. Dialogul "de bun simt" are loc intre oameni de calitate, unde orgoliul si mania, rautatea si ranchiuna, n-au ce cauta. Mie mi se pare ca Jane Says a punctat excelent exact structura de baza a credintei, oricare ar fi ea! Cat despre: "O, Dumnezeul meu, binecuvanteaza sa fiu si eu o piatra care vorbeste spre slava Ta!", este mai mult decat simplu: ce este mai umil si mai tacut decat o piatra? Ori noi nu prea obisnuim sa ne lasam calcati in picioare si ne "modelam" dupa cum bate vantul, nicidecum ca suntem tari precum piatra in credinta noastra! Pentru ca daca ar fi asa, nu am mai avea de ce sa ne punem intrebari despre Dumnezeu si creatia Sa.
!

Om Bun, nu am pretins ca am credinta, nici ca nu am de invatat etc.. ci astea sunt presupunerile tale.. nu vad ca ma contrazic, mai degraba cred ca nu ma intelegi tu. Sunt asta care sunt: de aici pana acolo.. ma poti masura corect din cuvinte.
De aceea vorbele tale nu-si ating tinta.. sincer, chiar ma intreb ce vrei sa spui de fapt. Ca sunt mandra? da, sunt. Ca sunt rea? Ohohoho!
Ca sa simplific lucrurile: nu prea am parti bune.
Iar piatra.. cand ma gandesc la o piatra, ma gandesc ca nu are inima (traire, altfel spus). Nu ca ar fi tare in credinta.
Iaca asa sunt eu: fara inima, de aceea m-am identificat cu piatra.


Dar problema este alta: vorbesc despre ceea ce stiu? Sau nu?
Ma fac ca nu aud? Incuviintez prin tacere invataturi gresite care sunt prezentate drept "ortodoxe"? Altii au murit pentru unele adevaruri, iar eu nu deschid gura mintindu-ma ca-mi iubesc aproapele? Dar fara adevar nu exista nici iubirea.. parerea mea.

În prealabil postat de anna21

Om Bun, nu am pretins ca am credinta, nici ca nu am de invatat etc.. ci astea sunt presupunerile tale..

Iarta-ma, Ana, se pare ca am trecut de la teorie la... practica!

În prealabil postat de anna21

... Am observat si eu cate hule declansez cand vorbesc cu necredinciosi ...

De-aici eu n-am inteles ca vorbesc necredinciosii intre ei!...

În prealabil postat de anna21

... Dar cu cei de aceeasi credinta.. nu stiu ce sa zic. Am citit in multe locuri ca nu trebuie sa tacem cand sunt contestate adevaruri de credinta.

Deci, se presupune ca STII, cunosti bine Adevarul. Desi...

În prealabil postat de anna21

... Pe de alta parte stiu ca vorbesc despre lucruri pe care abia le pricep si eu (daca e pricep... cu inima sunt inca departe).

Oops? Pai oare "necrdinciosii" nu sesizeaza si ei acelasi lucru la tine?? Cum ar trebui sa reactioneze?

În prealabil postat de anna21

... Eu am gasit un raspuns multumitor in cartea "Cand pietrele vorbesc": "O, Dumnezeul meu, binecuvanteaza sa fiu si eu o piatra care vorbeste spre slava Ta!"
S-ar putea sa nu inteleg exact sensul cuvintelor par. Savatie Bastovoi, dar mi-au mers la inima. Cam asa ma simt si eu: o piatra care vorbeste.

Sublim! Intr-adevar, ar trebui sa ne unga la suflet pe toti. Dar esti tu oare precum spui: o piatra care vorbeste? Inclusiv faptul ca ai reactionat astfel, ma face sa cred ca nu m-am inselat cand am spus ca te contrazici de cateva ori pe parcursul putinelor fraze. In fond nici nu trebuie sa te nelinistesti, intrucat la fel ca tine suntem majoritatea dintre noi. La ceilalti vedem imediat greseala, pe cand la noi... trebuie sa avem 20 de ingeri pazitori care sa ne traga de urechi, ca tot nu vedem...

În prealabil postat de anna21

... Dar fara adevar nu exista nici iubirea.. parerea mea.

Nu, Ana, ordinea este invers: Fara iubire, nu exista adevar!

[anna21]

Recitesc mesajul mesajul meu anterior.. nu gasesc care expresie a fost trigger.. pentru ca ultima ta postare NU vorbeste despre adevaruri de credinta, nici despre lucruri generale.. ci vorbesti despre mine si despre tine.
Si nu inteleg ce te nemultumeste de te-ai intors la primul meu mesaj.. ti-am spus si ce inteleg eu prin piatra.

Eu nu vreau o discutie despre mine si despre tine.. ca stiu cat de rea pot ajunge.
Dar acesta este paradoxul.. sunt un om rau care stie lucruri bune.
Ma intreb daca sa spun ce cred.. hai sa incerc.
Adevarul meu se intemeiaza pe ceea ce spune Biserica. Nu am inventat eu intelepciunea. Cuvintele altora le masor in primul rand cu Crezul Ortodox. Foarte multi sar peste: cred "Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică".
Majoritatea celor care promoveaza vehement iubirea ajung sa sara peste aceasta propozitie. In cazuri extreme, cei care vorbesc mult despre iubire ajung sa-L ignore pe Hristos (spunand ca te poti mantui PRIN orice credinta) etc..
Din punctul meu de vedere iubirea este unul dintre cele mai inselatoare concepte.. am mai spus.
Eu NU am iubire.. ma mir de cei care afirma vehement ca o au. Mai ales ca si ei ajung sa-i jigneasca pe ceilalti.. Cand o sa spun ca iubesc, sa-mi dati una dupa ceafa sa nu mai visez! Ca daca as iubi, nu as sta aici pe forum!
Eu am doar invatatura bisericii (cat o pot intelege, desigur).

[anna21]

În prealabil postat de OmuBun

Nu, Ana, ordinea este invers: Fara iubire, nu exista adevar!

Caz practic, Om Bun, ca prea le stii pe toate:
Tatal meu NU este ortodox.

Ce este in acest caz iubirea fara adevar? Eu zic ca nu exista.

Mai am sot ateu.. ai sfaturi practice? Sora apreciaza protestantii.. Sfaturi?

Ce este iubirea fara adevar?

[anna21]

@ Om Bun
Eu :
... Pe de alta parte stiu ca vorbesc despre lucruri pe care abia le pricep si eu (daca e pricep... cu inima sunt inca departe).

Tu:

În prealabil postat de OmuBun

Oops? Pai oare "necrdinciosii" nu sesizeaza si ei acelasi lucru la tine?? Cum ar trebui sa reactioneze?

Avem standarde diferite, Om Bun..
Rugaciunea, pomana, mersul la biserica, postul etc... nici una dintre acestea NU ma face cu adevarat crestina (decat in imaginatia mea, poate).
Cine este crestin are Sf Duh.
De aceea eu nu pot spune ca am credinta.
Tu ai? In ce sistem de referinta?
Ai mutat vreun munte din loc?
(nu o spun cu rautate, ci ca sa ma fac inteleasa.. nu sunt nici macar smerita. Incerc sa fiu realista! Fac ce fac slugile si nu voi capata multumiri pt asta, desigur.. nu stiu daca ma fac inteleasa.)

Ca nu esti de acord cu parerile mele este una..
ma contrazic?
aici spun A... dincolo spun nonA..
arata-mi.

Ca nu ma placi personal din stiu eu ce motive este cu totul altceva.
De fapt asta este problema: iubire in sus, iubire in jos! Dar tu ia du-te mai incolo, ca prea faci pe desteapta!
Nici o problema.. nu poti sa placi pe toata lumea, inteleg..
Dar un pic de respect: spune ce ai de spus, frate!

Sublim! Intr-adevar, ar trebui sa ne unga la suflet pe toti. Dar esti tu oare precum spui: o piatra care vorbeste? Inclusiv faptul ca ai reactionat astfel, ma face sa cred ca nu m-am inselat cand am spus ca te contrazici de cateva ori pe parcursul putinelor fraze. In fond nici nu trebuie sa te nelinistesti, intrucat la fel ca tine suntem majoritatea dintre noi. La ceilalti vedem imediat greseala, pe cand la noi... trebuie sa avem 20 de ingeri pazitori care sa ne traga de urechi, ca tot nu vedem...

Traducere libera: gresesti mult.. imposibil sa te indrepti.
Ok, care-i greseala.. tu ai cele mai alambicate mesaje: te citesc de 2-3 ori pana ajung sa inteleg la ce te referi. Aici sunt clueless: care-i greseala logica (contradictia), care-i greseala teo-logica (ce te-a deranjat atat de mult in partea cu piatra vorbitoare)?
Si nu ma mai iubi.. un pic de sinceritate. Apreciez mult sinceritatea.

@ Sophia
spui: "daca nu faci totul si perfect 100%, nu esti crestin (ortodox)."
Fals, Sophia, nu cred ca afirma cineva asta.. Toti gresim.
Dar sa-ti cauti scuze nu este crestineste! Asta afirma cei mai "duri", de fapt... nu te scuza singura. Noi trebuie sa ne vedem pacatele si neputintele.. altfel NU ne vom smeri, vom intra la judecata cu Dumnezeu.
Gresesti, cauti iertare.. te ridici si incerci din nou cu ajutorul lui Dumnezeu.

Limitele in credinta sunt acelea pe care ni le punem singuri din neputinta.

[sophia]

@Anna21
"Dar sa-ti cauti scuze nu este crestineste! Asta afirma cei mai "duri", de fapt... nu te scuza singura"
Uite vezi - Quod erat demonstrandum.

Deci daca eu imi vad neputintele si limitele, tu zici ca imi caut scuze si nu este crestin, ca nu sunt crestina.
Mai Anna, voi nu intelegeti si nu acceptati un lucru: nu cautam scuze, asa ca vrem noi. Atata putem noi, dar suntem crestini.
Acum cine si cat si cum, va judeca Dumnezeu. Nu puneti voi etaloanele si etichetele.
Sa stii ca asta spun cei duri (chiar sunt duri, la propriu, cu noi): ori 100% ori nimic.

[iana]

În prealabil postat de anna21

@ Avem standarde diferite, Om Bun..
Rugaciunea, pomana, mersul la biserica, postul etc... nici una dintre acestea NU ma face cu adevarat crestina (decat in imaginatia mea, poate).
Cine este crestin are Sf Duh.
De aceea eu nu pot spune ca am credinta.
Tu ai? In ce sistem de referinta?
Ai mutat vreun munte din loc?
(nu o spun cu rautate, ci ca sa ma fac inteleasa.. nu sunt nici macar smerita. Incerc sa fiu realista! Fac ce fac slugile si nu voi capata multumiri pt asta, desigur.. nu stiu daca ma fac inteleasa.)

Mi-a sarit in ochi. Numai radiestezistii cred ca se poate masura credinta, sau si tu crezi?

Iata ce spune Sf Ioan Damaschin despre credinta: "Credinta este dubla: una, "credinta din auzite". Auzind dumnezeiestile Scripturi credem in invatatura Duhului Sfant. Ea se desavarseste prin toate cele legiute de Hristos, este invederata prin fapte, este cucernica si indeplineste poruncile aceluia care ne-a reinnoit. Necredincios este acela care nu crede potrivit predaniei Bisericii sobornice sau acela care are partasie cu diavolul prin fapte urate.
"Credinta este iarasi incredintarea despre cele nadajduite, dovedirea lucrurilor nevazute", sau o nadejde neindoielnica si oarba in cele fagaduite noua de Dumnezeu si a dobandirii cererilor noastre. Prima credinta apartine sufletului nostru, cea de a doua, harurilor duhului."

[iustin10]

Sunt 2 lucruri de baza in dialoguri:
1-cunostintele pe care le ai ,credinta si practica religioasa pe care o ai
2-felul cum vorbesti cu aproapele tau

Daca in ce priveste primul punct,se intalnesc multi oameni foarte instruiti si avansati in ale cunoasterii si trairii drepte (ortodoxe) ,in ce priveste al 2 lea punct,felul cum vorbesti cu aproapele(indiferent cine e el) multe atitudini lasa de dorit
Se vad aici multe : judecati ,puneri la punct,aparare prin contraatac,jigniri chiar,excludere,ignorare,anateme ,contraziceri si lista poate continua
Mai putin se vede : iertare,ascundrerea raului,indurare,incurajare,cuvant bun,lauda ,aprobare ,smerenie ,neraspunderea la rau ,nevorbirea raului .....intr-un cuvant dragostea.
Daca Dumnezeu e cel ce ne separa de protestanti sau alti necredinciosi prin abaterea lor de la calea Bisericii,sau necunoasterea sau neurmarea ei ,tot Dumnezeu e cel ce ne uneste cu orice om,cu aproapele nostru . Caci Domnul S-a rastignit pentru toti oamenii ,ca sa aiba stapanire asupra tuturor sufletelor.
Asa ca o repet pentru a mia oara,luptati cu cei rataciti,ei chiar au nevoie de anumite modele(vedeti dar cum trag cu ochiul spre ortodoxie), dar faceti-o cu dragoste inainte de toate.
Vorbiti celui de langa voi,ca lui Dumnezeu,caci asa si este,in fiecare din cei care vorbim se afla insasi Dumnezeu.
Jumatate din victorie sunt invataturile si trairea voastra,dar cealalta jumatate sta in dragostea cu care ii vorbiti,caci doar aceasta arata ca si aplicati porunca Domnului "iubeste pe aproapele ca pe tine insuti !" ,si nu numai o cunoasteti

[iana]

În prealabil postat de iustin10

Sunt 2 lucruri de baza in dialoguri:
1-cunostintele pe care le ai ,credinta si practica religioasa pe care o ai
2-felul cum vorbesti cu aproapele tau

Daca in ce priveste primul punct,se intalnesc multi oameni foarte instruiti si avansati in ale cunoasterii si trairii drepte (ortodoxe) ,in ce priveste al 2 lea punct,felul cum vorbesti cu aproapele(indiferent cine e el) multe atitudini lasa de dorit
Se vad aici multe : judecati ,puneri la punct,aparare prin contraatac,jigniri chiar,excludere,ignorare,anateme ,contraziceri si lista poate continua
Mai putin se vede : iertare,ascundrerea raului,indurare,incurajare,cuvant bun,lauda ,aprobare ,smerenie ,neraspunderea la rau ,nevorbirea raului .....intr-un cuvant dragostea.
Daca Dumnezeu e cel ce ne separa de protestanti sau alti necredinciosi prin abaterea lor de la calea Bisericii,sau necunoasterea sau neurmarea ei ,tot Dumnezeu e cel ce ne uneste cu orice om,cu aproapele nostru . Caci Domnul S-a rastignit pentru toti oamenii ,ca sa aiba stapanire asupra tuturor sufletelor.
Asa ca o repet pentru a mia oara,luptati cu cei rataciti,ei chiar au nevoie de anumite modele(vedeti dar cum trag cu ochiul spre ortodoxie), dar faceti-o cu dragoste inainte de toate.
Vorbiti celui de langa voi,ca lui Dumnezeu,caci asa si este,in fiecare din cei care vorbim se afla insasi Dumnezeu.
Jumatate din victorie sunt invataturile si trairea voastra,dar cealalta jumatate sta in dragostea cu care ii vorbiti,caci doar aceasta arata ca si aplicati porunca Domnului "iubeste pe aproapele ca pe tine insuti !" ,si nu numai o cunoasteti

Ai dreptate mai putin cu (cred eu) "ascunderea raului". Si spun asta pt ca ma gandesc ca ascunzandu-l nu poate fi corectat. Si nu cred ca atunci cand atragi atentia trebuie interpretat ca ai avea ceva personal cu omul respectiv. Ca tu il judeci (osandesti). Inteleg ca, mult conteaza tonul cu care o faci, dar nu totdeauna se poate omul stapani, din pacate.