Despre sminteala (si dezbinare)

[anna21]

@ Om Bun
Eu :
... Pe de alta parte stiu ca vorbesc despre lucruri pe care abia le pricep si eu (daca e pricep... cu inima sunt inca departe).

Tu:

În prealabil postat de OmuBun

Oops? Pai oare "necrdinciosii" nu sesizeaza si ei acelasi lucru la tine?? Cum ar trebui sa reactioneze?

Avem standarde diferite, Om Bun..
Rugaciunea, pomana, mersul la biserica, postul etc... nici una dintre acestea NU ma face cu adevarat crestina (decat in imaginatia mea, poate).
Cine este crestin are Sf Duh.
De aceea eu nu pot spune ca am credinta.
Tu ai? In ce sistem de referinta?
Ai mutat vreun munte din loc?
(nu o spun cu rautate, ci ca sa ma fac inteleasa.. nu sunt nici macar smerita. Incerc sa fiu realista! Fac ce fac slugile si nu voi capata multumiri pt asta, desigur.. nu stiu daca ma fac inteleasa.)

Ca nu esti de acord cu parerile mele este una..
ma contrazic?
aici spun A... dincolo spun nonA..
arata-mi.

Ca nu ma placi personal din stiu eu ce motive este cu totul altceva.
De fapt asta este problema: iubire in sus, iubire in jos! Dar tu ia du-te mai incolo, ca prea faci pe desteapta!
Nici o problema.. nu poti sa placi pe toata lumea, inteleg..
Dar un pic de respect: spune ce ai de spus, frate!

Sublim! Intr-adevar, ar trebui sa ne unga la suflet pe toti. Dar esti tu oare precum spui: o piatra care vorbeste? Inclusiv faptul ca ai reactionat astfel, ma face sa cred ca nu m-am inselat cand am spus ca te contrazici de cateva ori pe parcursul putinelor fraze. In fond nici nu trebuie sa te nelinistesti, intrucat la fel ca tine suntem majoritatea dintre noi. La ceilalti vedem imediat greseala, pe cand la noi... trebuie sa avem 20 de ingeri pazitori care sa ne traga de urechi, ca tot nu vedem...

Traducere libera: gresesti mult.. imposibil sa te indrepti.
Ok, care-i greseala.. tu ai cele mai alambicate mesaje: te citesc de 2-3 ori pana ajung sa inteleg la ce te referi. Aici sunt clueless: care-i greseala logica (contradictia), care-i greseala teo-logica (ce te-a deranjat atat de mult in partea cu piatra vorbitoare)?
Si nu ma mai iubi.. un pic de sinceritate. Apreciez mult sinceritatea.

@ Sophia
spui: "daca nu faci totul si perfect 100%, nu esti crestin (ortodox)."
Fals, Sophia, nu cred ca afirma cineva asta.. Toti gresim.
Dar sa-ti cauti scuze nu este crestineste! Asta afirma cei mai "duri", de fapt... nu te scuza singura. Noi trebuie sa ne vedem pacatele si neputintele.. altfel NU ne vom smeri, vom intra la judecata cu Dumnezeu.
Gresesti, cauti iertare.. te ridici si incerci din nou cu ajutorul lui Dumnezeu.

Limitele in credinta sunt acelea pe care ni le punem singuri din neputinta.

[sophia]

@Anna21
"Dar sa-ti cauti scuze nu este crestineste! Asta afirma cei mai "duri", de fapt... nu te scuza singura"
Uite vezi - Quod erat demonstrandum.

Deci daca eu imi vad neputintele si limitele, tu zici ca imi caut scuze si nu este crestin, ca nu sunt crestina.
Mai Anna, voi nu intelegeti si nu acceptati un lucru: nu cautam scuze, asa ca vrem noi. Atata putem noi, dar suntem crestini.
Acum cine si cat si cum, va judeca Dumnezeu. Nu puneti voi etaloanele si etichetele.
Sa stii ca asta spun cei duri (chiar sunt duri, la propriu, cu noi): ori 100% ori nimic.

[iana]

În prealabil postat de anna21

@ Avem standarde diferite, Om Bun..
Rugaciunea, pomana, mersul la biserica, postul etc... nici una dintre acestea NU ma face cu adevarat crestina (decat in imaginatia mea, poate).
Cine este crestin are Sf Duh.
De aceea eu nu pot spune ca am credinta.
Tu ai? In ce sistem de referinta?
Ai mutat vreun munte din loc?
(nu o spun cu rautate, ci ca sa ma fac inteleasa.. nu sunt nici macar smerita. Incerc sa fiu realista! Fac ce fac slugile si nu voi capata multumiri pt asta, desigur.. nu stiu daca ma fac inteleasa.)

Mi-a sarit in ochi. Numai radiestezistii cred ca se poate masura credinta, sau si tu crezi?

Iata ce spune Sf Ioan Damaschin despre credinta: "Credinta este dubla: una, "credinta din auzite". Auzind dumnezeiestile Scripturi credem in invatatura Duhului Sfant. Ea se desavarseste prin toate cele legiute de Hristos, este invederata prin fapte, este cucernica si indeplineste poruncile aceluia care ne-a reinnoit. Necredincios este acela care nu crede potrivit predaniei Bisericii sobornice sau acela care are partasie cu diavolul prin fapte urate.
"Credinta este iarasi incredintarea despre cele nadajduite, dovedirea lucrurilor nevazute", sau o nadejde neindoielnica si oarba in cele fagaduite noua de Dumnezeu si a dobandirii cererilor noastre. Prima credinta apartine sufletului nostru, cea de a doua, harurilor duhului."

[iustin10]

Sunt 2 lucruri de baza in dialoguri:
1-cunostintele pe care le ai ,credinta si practica religioasa pe care o ai
2-felul cum vorbesti cu aproapele tau

Daca in ce priveste primul punct,se intalnesc multi oameni foarte instruiti si avansati in ale cunoasterii si trairii drepte (ortodoxe) ,in ce priveste al 2 lea punct,felul cum vorbesti cu aproapele(indiferent cine e el) multe atitudini lasa de dorit
Se vad aici multe : judecati ,puneri la punct,aparare prin contraatac,jigniri chiar,excludere,ignorare,anateme ,contraziceri si lista poate continua
Mai putin se vede : iertare,ascundrerea raului,indurare,incurajare,cuvant bun,lauda ,aprobare ,smerenie ,neraspunderea la rau ,nevorbirea raului .....intr-un cuvant dragostea.
Daca Dumnezeu e cel ce ne separa de protestanti sau alti necredinciosi prin abaterea lor de la calea Bisericii,sau necunoasterea sau neurmarea ei ,tot Dumnezeu e cel ce ne uneste cu orice om,cu aproapele nostru . Caci Domnul S-a rastignit pentru toti oamenii ,ca sa aiba stapanire asupra tuturor sufletelor.
Asa ca o repet pentru a mia oara,luptati cu cei rataciti,ei chiar au nevoie de anumite modele(vedeti dar cum trag cu ochiul spre ortodoxie), dar faceti-o cu dragoste inainte de toate.
Vorbiti celui de langa voi,ca lui Dumnezeu,caci asa si este,in fiecare din cei care vorbim se afla insasi Dumnezeu.
Jumatate din victorie sunt invataturile si trairea voastra,dar cealalta jumatate sta in dragostea cu care ii vorbiti,caci doar aceasta arata ca si aplicati porunca Domnului "iubeste pe aproapele ca pe tine insuti !" ,si nu numai o cunoasteti

[iana]

În prealabil postat de iustin10

Sunt 2 lucruri de baza in dialoguri:
1-cunostintele pe care le ai ,credinta si practica religioasa pe care o ai
2-felul cum vorbesti cu aproapele tau

Daca in ce priveste primul punct,se intalnesc multi oameni foarte instruiti si avansati in ale cunoasterii si trairii drepte (ortodoxe) ,in ce priveste al 2 lea punct,felul cum vorbesti cu aproapele(indiferent cine e el) multe atitudini lasa de dorit
Se vad aici multe : judecati ,puneri la punct,aparare prin contraatac,jigniri chiar,excludere,ignorare,anateme ,contraziceri si lista poate continua
Mai putin se vede : iertare,ascundrerea raului,indurare,incurajare,cuvant bun,lauda ,aprobare ,smerenie ,neraspunderea la rau ,nevorbirea raului .....intr-un cuvant dragostea.
Daca Dumnezeu e cel ce ne separa de protestanti sau alti necredinciosi prin abaterea lor de la calea Bisericii,sau necunoasterea sau neurmarea ei ,tot Dumnezeu e cel ce ne uneste cu orice om,cu aproapele nostru . Caci Domnul S-a rastignit pentru toti oamenii ,ca sa aiba stapanire asupra tuturor sufletelor.
Asa ca o repet pentru a mia oara,luptati cu cei rataciti,ei chiar au nevoie de anumite modele(vedeti dar cum trag cu ochiul spre ortodoxie), dar faceti-o cu dragoste inainte de toate.
Vorbiti celui de langa voi,ca lui Dumnezeu,caci asa si este,in fiecare din cei care vorbim se afla insasi Dumnezeu.
Jumatate din victorie sunt invataturile si trairea voastra,dar cealalta jumatate sta in dragostea cu care ii vorbiti,caci doar aceasta arata ca si aplicati porunca Domnului "iubeste pe aproapele ca pe tine insuti !" ,si nu numai o cunoasteti

Ai dreptate mai putin cu (cred eu) "ascunderea raului". Si spun asta pt ca ma gandesc ca ascunzandu-l nu poate fi corectat. Si nu cred ca atunci cand atragi atentia trebuie interpretat ca ai avea ceva personal cu omul respectiv. Ca tu il judeci (osandesti). Inteleg ca, mult conteaza tonul cu care o faci, dar nu totdeauna se poate omul stapani, din pacate.

[anna21]

În prealabil postat de iana

Iata ce spune Sf Ioan Damaschin despre credinta: "Credinta este dubla: una, "credinta din auzite". Auzind dumnezeiestile Scripturi credem in invatatura Duhului Sfant. Ea se desavarseste prin toate cele legiute de Hristos, este invederata prin fapte, este cucernica si indeplineste poruncile aceluia care ne-a reinnoit. Necredincios este acela care nu crede potrivit predaniei Bisericii sobornice sau acela care are partasie cu diavolul prin fapte urate.
"Credinta este iarasi incredintarea despre cele nadajduite, dovedirea lucrurilor nevazute", sau o nadejde neindoielnica si oarba in cele fagaduite noua de Dumnezeu si a dobandirii cererilor noastre. Prima credinta apartine sufletului nostru, cea de a doua, harurilor duhului."

Iana, multumesc.
Cred ca aceasta este o sursa a neintelegerilor.

În prealabil postat de anna21

Ca nu ma placi personal din stiu eu ce motive este cu totul altceva...

Ei, exact asta nu mi-as fi dorit sa spui niciodata, nici tu nici altcineva. De ce crezi, tu, mai Ana ca nu te plac? Eu as zice ca dimpotriva. Dar e ceva "magic"... E atata zbucium in sufletul tau ca nu poate trece omul sa nu te observe. Si asa ajungem de unde am plecat: "Sminteala si Dezbinare". Ajungem, (pentru ca mi-am permis sa "ma opresc" o clipa si sa-mi spun parerea), sa ne ratacim in ganduri inutile, sa scormonim prin tot felul de "amintiri", sa ne intrebam: "Oare de ce-a zis asa? S-o iau ca pe o ofensa sau ca pe o vorba de duh? Dar, daca n-am inteles eu bine, si el rade de mine? Cum sa reactionez?" si tot asa; si tot asa... Pai nu se cheama asta sminteala? Si - culmea! - pe un thread unde ar trebui sa se evite astfel de "neintelegeri". Imi pare sincer rau; nu vreau sa simt povara vreunor ganduri negative din partea nimanui, fiindca eu sincer NU am nimic cu nimeni, iar daca scriu cum scriu, n-o fac din rautate si nici din dorinta de a demonstra altora ce destpt sunt, sau ce... om bun!... Totul vine din interior, evident, in ton cu dispozitia, cu inspiratia, cu subiectul ( daca "ma prinde" sau nu...) Ultimul lucru pe care mi-l doresc este acela de a supara pe cineva. Cu toate astea, se pare ca reusesc aceasta performanta destul de des! Iarta-ma Ana! Indiferent ce interpretari dai tu mesajelor mele, eu chiar te plac! Inca... te mai plac. Atat timp cat nu ne jignim, si avem un dialog cat de cat in limita bunului simt, eu n-am ce-ti reprosa, la modul personal.

În prealabil postat de anna21

Ok, care-i greseala.. tu ai cele mai alambicate mesaje: te citesc de 2-3 ori pana ajung sa inteleg la ce te referi.

Ia sa vedem ce nu intelegi tu de fapt de spui ca sunt mesaje alambicate?
Eu spun: Iarta-ma, Ana, se pare ca am trecut de la teorie la... practica!
Adica faceam teorie despre sminteala, iar acum o punem in practica! Mie raspunsul tau mi s-a parut mai mult decat edificator in acest sens!
Despre citatele date unul dupa altul, eu personal gasesc contradictie. Adica, daca mesajele tale ii scot din rabdari pe necredinciosi, se presupune ca tu te declari foarte clar o... credincioasa. (Ca esti sau nu, acum nu conteaza... Cine poate spune ca ESTE?)
Apoi imediat spui despre cei de aceeasi credinta (deci nu de necredinciosi era vorba... Sau era? ) carora trebuie sa le arati Adevarul. Deci, acum, tu, detii Adevarul!
Apoi recunosti ca vorbesti despre lucruri pe care abia le pricepi... Pai cu Adevarul stiut de tine pe care-l impui credinciosilor si necredinciosilor, cum ramane? Si oare ei, credinciosii si necredinciosii nu vad ca Adevarul tau e cam ambiguu? Si cum ar trebui sa reactioneze? Dar TU? Cum te aperi tu cand sar pe tine 2, 3, 4 cu advaruri false? Cum te descurci tu, care recunosti singura ca nu stapanesti si nu prea intelegi?

În prealabil postat de anna21

Aici sunt clueless: care-i greseala logica (contradictia), care-i greseala teo-logica (ce te-a deranjat atat de mult in partea cu piatra vorbitoare)?
Si nu ma mai iubi.. un pic de sinceritate. Apreciez mult sinceritatea

Nu stiu cum sa te fac sa intelegi ca sunt sincer! Te rog sa ma crezi pe cuvant! Nu glumesc. Si... NU MINT!!!
Ce te face sa crezi ca "m-a deranjat"? Dimpotriva, ideea mi se pare cu adevarat sublima, dar ceea ce se vede din extreior (cel putin din unghiul meu...) este ca tie iti place cum suna, nu ca simti vibratia tacerii si a stapanirii de sine!

Cat despre cazurile tale din familie, nu cred ca sunt discutabile. Doar referitor la: Ce este iubirea fara adevar? am un comentariu destul de dur: Daca Dumnezeu se intoarce cu spatele, ne i-a dracu' cu tot cu adevar! Mai clar de-atat, eu unul nu mai pot!

[glykys]

Anna... parintele meu duhovnic spune ca nu le putem impune oamenilor nimic, ca nu ii putem schimba, ca trebuie sa invatam sa il acceptam pe fiecare asa cum e el... si sa tragem, in schimb, de noi, sa fim noi mai buni, mai credinciosi, in loc sa ii cerem celuilalt sa fie el mai bun, mai credincios...

[anna21]

În prealabil postat de glykys

Anna... parintele meu duhovnic spune ca nu le putem impune oamenilor nimic, ca nu ii putem schimba, ca trebuie sa invatam sa il acceptam pe fiecare asa cum e el... si sa tragem, in schimb, de noi, sa fim noi mai buni, mai credinciosi, in loc sa ii cerem celuilalt sa fie el mai bun, mai credincios...

Da, Glykys, sunt de acord cu tine.. nu putem impune nimic, nu-i putem schimba pe altii. Si oricum nu-mi propun sa intorc pe cei din alte confesiuni la credinta ortodoxa (mai ales daca ei nu-si pun intrebari, nu cauta etc.).
Dar nu mi se pare bine sa tac daca o invatatura gresita este prezentata drept crestinism (si nici nu ma bag in lucruri f subtile, ci ma refer la deformari grosolane.. cand au fost contestate Sf Taine, cand a fost hulita Maica Domnului, cand s-a spus ca fiecare se mantuieste prin religia lui etc..).
Cum sa tac daca cineva care se pretinde crestin afirma astfel de lucruri.. si lumea tace. Ma simt de parca as trada pe Cineva.
(Daca este ateu/ alta credinta.. treaba lui, nu ma intereseaza.. dar cele mai mari hule nu vin de acolo).

[iustin10]

În prealabil postat de glykys

Anna... parintele meu duhovnic spune ca nu le putem impune oamenilor nimic, ca nu ii putem schimba, ca trebuie sa invatam sa il acceptam pe fiecare asa cum e el... si sa tragem, in schimb, de noi, sa fim noi mai buni, mai credinciosi, in loc sa ii cerem celuilalt sa fie el mai bun, mai credincios...

Culmea ! Noi,cei mai mici suntem mai neinduplecati,si mai vajnici aparatori,iar cei mai inaintati,cum ar fi parintele tau duhovnic,sunt mai toleranti ca noi!
In loc sa tune impotriva pacatosilor sau chiar a sectarilor,in calitate sa de mai avansat in ale cunoasterii si practicii ortodoxe,ti-a spus simplu,ceea ce se stia inca de la Hristos : Ca nu putem schimba pe aproapele,ci telul este sa ne schimbam pe noi.Si de abia atunci,cand vom scoate barna din ochiul nostru,vom vedea deslusit sa fim si doctori pentru celalalt.