Libertatea crestinilor

[Fani71]

Uitati de exemplu ce se gaseste prin biblioteca mea (electronica ce-i drept ;-)) Imi pare rau ca nu il am decat in franceza, si nu am timp sa il traduc.
Din acest text se vede ca Sf Ioan nu se teme sa voreasca despre libertate.

« Or l'esclave ne demeure pas toujours en la maison, mais le Fils y demeure toujours (36) ». Leur rappelant ainsi les premiers temps; insensiblement il fait tomber la loi. Il ne voulait pas qu'ils vinssent dire Nous avons les sacrifices que Moïse a ordonnés; ils peuvent nous délivrer de nos péchés; voilà pourquoi il. ajoute ces choses : autrement quelle liaison y aurait-il dans ses paroles? « Parce que tous ont péché, et ont besoin de la gloire de Dieu, étant justifiés gratuitement par sa grâce (Rom. III, 23, 24) », et les prêtres eux-mêmes. C'est pourquoi saint Paul dit du pontife : « C'est ce qui l'oblige à offrir le sacrifice de l'expiation des péchés, aussi bien pour lui-même que pour le peuple, étant lui-même environné de faiblesse ». (Héb. V, 3.) Et c'est là ce que fait entendre Jésus-Christ, en disant : « L'esclave ne demeure pas en la maison ». Au reste, par ces paroles, le Seigneur déclare encore qu'il est égal en dignité à son Père , et fait connaître la différence qu'il y a entre l'esclave et le Fils. Car voilà ce que signifie cette parabole; elle fait connaître que l'esclave n'a point de pouvoir, ce que déclare ce mot : « Il ne demeure pas ».
2. Mais pourquoi Jésus-Christ, discourant sur les péchés, a-t-il parlé de la maison? C'est pour montrer que, comme le maître a toute l'autorité dans la maison, lui il la possède de même sur toutes choses. Et ce mot « Ne demeure pas », signifie : n'a pas le pouvoir de donner parce qu'il n'est pas le maître; or, le Fils est le maître; c'est ce que veut dire cet autre mot : « Il demeure toujours », pris métaphoriquement, et selon [363] l’idée qu'on a des choses humaines, afin qu'ils ne lui disent pas : qui êtes-vous ? Toutes choses sont à moi, car je suis le Fils et je demeure dans la maison de mon, Père; Jésus appelle ici maison l'autorité; ailleurs il appelle maison le royaume: « Il y a plusieurs demeures dans la maison de mon Père » (Jean, XIV, 2.) Comme il parle de la liberté et de l'esclavage, il est naturel qu'il se serve de cette métaphore, pour montrer que ceux dont il parle n'ont point eu le pouvoir de remettre les péchés.
« Si donc le Fils vous met en liberté, vous serez véritablement libres (36) ». Ne remarquez-vous pas, mes frères, que, le Fils est consubstantiel à son Père,, et qu'il a un pouvoir égal au sien? « Si le Fils vous. met en liberté », personne ne pourra plus vous la contester, votre liberté , mais elle sera ferme et stable : « Car c'est Dieu même qui justifie, qui osera condamner? » (Rom. VIII, 33, 34.) Jésus-Christ se montre ici pur et exempt de péché; il parle et de la liberté que donnent les hommes, et qui n'en a que le nom, et de cette autre liberté que Dieu seul a le pouvoir de donner. C'est pourquoi il les exhorte à ne pas rougir de ce qu'on nomme ici-bas esclavage, mais seulement de l'esclavage du péché. Et voulant leur faire voir que, quoiqu'ils ne soient esclaves de personne, le mépris qu'ils ont fait de l'autre esclavage les a néanmoins rendus encore plus esclaves, il a incontinent ajouté : « Vous serez véritablement libres ». Et par là il déclare que leur liberté n'est point une liberté véritable. Ensuite, de peur, qu'ils ne disent qu'ils étaient exempts de péché, car il était croyable qu'ils le diraient : voyez de quelle manière il les accuse sur ce point. Il passe surtout ce qu'il y a de répréhensible dans leur vie, et se borne à leur représenter le crime qu'ils méditaient actuellement : « Je sais que vous êtes enfants d'Abraham : mais vous voulez me faire mourir (37) ». Insensiblement il les exclut de la famille d'Abraham, leur apprenant qu'ils ne doivent point se vanter d'en être. Comme ce sont les oeuvres qui rendent l'homme libre ou esclave, ce sont elles aussi qui font la parenté. Il ne leur a pas dit tout d'abord ; Vous n'êtes point les enfants. d'Abraham, cet homme juste, vous qui êtes des homicides; il leur accorde leur filiation et leur dit : « Je sais que vous êtes enfants d'Abraham », mais ce n'est point là de quoi il est question. Maintenant, il va leur parler avec plus de force et de vigueur. En effet, on peut remarquer en. général que Jésus-Christ, après avoir opéré quelque grande action qu'il avait dessein de faire, parle ensuite avec plus de force et de fermeté, parce qu'alors le témoignage des oeuvres mêmes ferme la bouche aux contradicteurs.

(Sf Ioan Gura de Aur, omilii la Sf Ioan, cap. 54)

[Traditie1]

În prealabil postat de Fani71

(Sf Ioan Gura de Aur, omilii la Sf Ioan, cap. 54)

Tradus în româna, omilia 54:

http://www.scribd.com/doc/3266893/sf...lia-de-la-ioan

Libertatea fara reguli o fi cum zici, insa reguli fara libertate nu duce la sfintenie.
Eu nu am zis sa renuntam la reguli, ci sa le punem la locul lor.
Nu omul este facut pt sabat, ci sabatul pentru om.

Observa ca nici un Sfânt Parinte nu a vorbit împotriva regulilor. Însusi Mântuitorul spune

Matei 23, 23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.


E adevarat ca urmarea exclusiv a regulilor da o siguranta falsa a mântuirii dar lipsa regulilor e le fel de înselatoare. Toti Parintii au payit regulile, de fapt ei sunt cei care le-au înfiintat la Sfintele Sinoade si cum am mai zis, ei sunt modelul. Daca suntem originali prin ceva fata de ei, e semn ca ratacim.

[MariS_]

În prealabil postat de Traditie1

Tradus în româna, omilia 54:

http://www.scribd.com/doc/3266893/sf...lia-de-la-ioan




Observa ca nici un Sfânt Parinte nu a vorbit împotriva regulilor. Însusi Mântuitorul spune

Matei 23, 23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.


E adevarat ca urmarea exclusiv a regulilor da o siguranta falsa a mântuirii dar lipsa regulilor e le fel de înselatoare. Toti Parintii au payit regulile, de fapt ei sunt cei care le-au înfiintat la Sfintele Sinoade si cum am mai zis, ei sunt modelul. Daca suntem originali prin ceva fata de ei, e semn ca ratacim.

Ai dreptate, Traditie1. Insa nimeni nu contesta regulile.
Problema e cum le privesti: ca pe niste bate care te
lovesc cand le incalci sau ca pe un intelept care iti
face cu degetul cand gresesti dar nu te loveste.
Iertare.

[Fani71]

În prealabil postat de MariS_

Ai dreptate, Traditie1. Insa nimeni nu contesta regulile.
Problema e cum le privesti: ca pe niste bate care te
lovesc cand le incalci sau ca pe un intelept care iti
face cu degetul cand gresesti dar nu te loveste.
Iertare.

Este adevarat, noi nu am spus sa se desfiinteze regulile. Am spus doar ca crestinul are si libertatea de a le aplica la situatia lui, folosindu-si dreapta socotinta, constiinta si cerand sfatul altora mai inaintati ca el (duhovnic si altii).
Este adevarat, eu spun ca exista si canoane care nu au absolut nici un sens in zilele noastre sau care sunt o infiltrare iudaica sau de alt fel. Nu ma bazez aici doar pe mintea mea.

In textul:
Matei 23, 23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.

totusi ii cearta pe farisei ca uita de ce emai important, dreptatea, mila si credinta. Ele stau pe primul loc. Celelalte pe al doilea.

Este interesant ca niciodata Hristos in evanghelii nu cearta pe cineva ca respecta lucrurile mari ale Legii si nu le respecta pe cele mici in toate amanuntele. Ba dimpotriva, El si apostolii incalcau sabatul sau regulile spalarilor rituale pentru 'motive binecuvantate'.

[MariS_]

În prealabil postat de Fani71

Este adevarat, noi nu am spus sa se desfiinteze regulile. Am spus doar ca crestinul are si libertatea de a le aplica la situatia lui, folosindu-si dreapta socotinta, constiinta si cerand sfatul altora mai inaintati ca el (duhovnic si altii).
Este adevarat, eu spun ca exista si canoane care nu au absolut nici un sens in zilele noastre sau care sunt o infiltrare iudaica sau de alt fel. Nu ma bazez aici doar pe mintea mea.

In textul:
Matei 23, 23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.

totusi ii cearta pe farisei ca uita de ce emai important, dreptatea, mila si credinta. Ele stau pe primul loc. Celelalte pe al doilea.

Este interesant ca niciodata Hristos in evanghelii nu cearta pe cineva ca respecta lucrurile mari ale Legii si nu le respecta pe cele mici in toate amanuntele. Ba dimpotriva, El si apostolii incalcau sabatul sau regulile spalarilor rituale pentru 'motive binecuvantate'.

Si eu cred la fel, Fani71. Inainte de prima Sa venire, Dumnezeu daduse
10 porunci, iar oamenii au adaugat inca de 100 de ori pe-atatea reguli
de-ale lor. Credinta se sufoca de reguli. A venit Domnul si le-a inlaturat.
A lasat doar cele 10 porunci ale Sale cuprinse in 2, dar de fapt e una
singura: legea iubirii.
Asa trebuie sa se intample si la a doua Sa venire. Nu spun ca toate
regulile si canoanele sunt inutile, nu, doamne fereste, dar spun ca
prea s-au inmultit. Si oamenii se incurca in reguli si canoane si nu mai
vad iubirea, nu mai vad iertarea, nu mai vad purtarea sarcinilor celui
de langa tine. Vedem doar ca acela nu respecta canonul cutare, ca
altul nu tine regula nu stiu care, si asa mai departe. Tipicuri, spunea
cineva pe alt topic. De tipicuri nu mai vedem esentialul.
Doamne ajuta sa vedem lumina Ta!
Iertare.

[Traditie1]

În prealabil postat de MariS_

A lasat doar cele 10 porunci ale Sale cuprinse in 2, dar de fapt e una singura: legea iubirii.

Iubirea aproapelui e diferita de iubirea fata de Dumnezeu.

Pe aproapele îl iubim în sensul bunatatii.

Pe Dumnezeu Îl iubim în sensul ascultarii/supunerii si în sensul dobândirii Duhului Sfânt. Supunere ca sa ne mentinem în bunavointa Lui, deschidere fata de Duhul Sfânt ca sa ne îndumnezeim/mântuim (mântuirea nu depinde doar de bunavointa lui Dumnezeu ci si de transformarea noastra).


Iubirea poruncita de Dumnezeu e diferita de iubirea psihologica/emotionala si consta în fapte.

[Fani71]

În prealabil postat de Traditie1

Iubirea aproapelui e diferita de iubirea fata de Dumnezeu.

Pe aproapele îl iubim în sensul bunatatii.

Pe Dumnezeu Îl iubim în sensul ascultarii/supunerii si în sensul dobândirii Duhului Sfânt. Supunere ca sa ne mentinem în bunavointa Lui, deschidere fata de Duhul Sfânt ca sa ne îndumnezeim/mântuim (mântuirea nu depinde doar de bunavointa lui Dumnezeu ci si de transformarea noastra).


Iubirea poruncita de Dumnezeu e diferita de iubirea psihologica/emotionala si consta în fapte.

Cee ace spui tu contrazice spusele lui Hristos cand vorbeste de 'cea mai mare porunca': ea este una. Iubirea de Dumnezeu si de aproapele sunt unite intr-o singura porunca.
Sau poate nu inteleg eu ce vrei sa spui.

[MariS_]

În prealabil postat de Traditie1

Iubirea aproapelui e diferita de iubirea fata de Dumnezeu.

Pe aproapele îl iubim în sensul bunatatii.

Pe Dumnezeu Îl iubim în sensul ascultarii/supunerii si în sensul dobândirii Duhului Sfânt. Supunere ca sa ne mentinem în bunavointa Lui, deschidere fata de Duhul Sfânt ca sa ne îndumnezeim/mântuim (mântuirea nu depinde doar de bunavointa lui Dumnezeu ci si de transformarea noastra).


Iubirea poruncita de Dumnezeu e diferita de iubirea psihologica/emotionala si consta în fapte.

Eu unul inteleg ca iubirea de Dumnezeu trece prin aproapele.
Chiar Hristos ne avertizeaza ca nu putem sa iubim pe Dumnezeu
daca nu-l iubim pe aproapele. Daca ceea ce se vede nu putem
iubi, cum vom putea iubi ceea ce nu se vede.
Iar ascultarea la fel, faci ascultare fata de aproapele ca sa faci
ascultare fata de Dumnezeu. Toate trec prin aproapele, in el Il
gasesti pe Hristos, prin iubirea lui Il iubesti pe Hristos, prin ascultare
fata de el faci ascultare fata de Hristos, prin apropierea lui Il apropii
pe Hristos, prin purtarea sarcinii lui duci crucea Lui Hristos.
Iertare.