de ce suntem atat de ignoranti?

În prealabil postat de adam000

Aceste afirmatii sint foarte, foarte departe de ortodoxie.

Poate ca ai dreptate, poate ca te inseli... Nu stiu. Adevarata ortodoxie uneori vad ca are atata ura impotriva semenilor de alte rituri incat mai ca-mi vine sa zic ca suntem pe abatuta. De altfel, toleram in tara asta rautati strigatoare la cer, dar ne grabim sa judecam pe altii despre care nu stim nimic, cum ca nu se vor mantui, ca sunt popor anatema, si tot asa, si tot asa...
Eu imi imaginez uneori niste intrebari standard, la care ma straduiesc asa cum pot eu sa raspund pozitiv:
Flamand am fost si nu mi-ai dat sa mananc!
Bolnav am fost si nu m-ai cautat!
Strain am fost si nu m-ai gazduit!
Sarac am fost si gol si nu m-ai imbracat!
Cazut am fost, si nu m-ai ridicat!
Judecat am fost, si stramb ai grait impotriva mea!
Numele meu, in desert l-ai luat, si ai uitat de Mine, ai injurat si ai facut averi din munca celor ce ma slaveau pe Mine!...
Si poate mai sunt multe alte astfel de ipotetice puncte de judecata... Sper din suflet sa incline balanta catre bine si nu catre rau. Atat timp cat le constientizez si stiu ce trebuie sa fac, ar fi o prostie sa pot sa ma salvez, dar sa nu vreau.

madalin, punctul tau de vedere este extrem de bine detaliat pentru lumea in care traim si tare ma tem ca ai 100% dreptate!...

Eu cred ca lumea asta ar putea fi un loc mai bun daca am alege sa fim, fiecare , un exemplu nu un calau. Precum am mai spus, stam pe margine si aratam cu degetul catre altii, blamandu-i si etichetandu-i, punanadu-i in sertarase ... Daca nu putem face asta, atunci ne cuprinde frica ... Nu avem obiceiul de a cauta, de a incerca sa intelegem si alte puncte de vedere, pentru ca asta ar presupune energie si timp si efort... si nu o sa ne mai ramana pentru sportul nostru favorit: aratatul cu degetul.

Strigam cu voce tare ca suntem un neam de crestini, cu unii mai crestini decat altii, dar nu ne cunoastem adevarata identitate in Hristos. Nu stim exact ce inseamna sa fii crestin, pentru ca daca am stii, am vrea cu toata fiinta noastra sa FIM CRESTINI. Adica, sa punem in practica tot ceea ce Domnul nostru ne invata si ne-a invatat. Si iarasi, este o chestiune de alegere.

NU poti sa convingi pe nimeni de nimic, decat prin puterea exemplului.

Cred ca singurul drum spre iesirea din ignoranta este acesta: cu ochii atintiti in sus. Pe genunchi. In rugaciune. Cerand Celui ce este singurul care poate da sa ne deschida ochii si mintea. Lasandu-l sa ne calauzeasca. Arzand de iubire pentru El si punandu-l in centrul vietii noastre. Luandu-L ca model.

Si asta ... este tot o chestiune de alegere.