de ce suntem atat de ignoranti?

[bmadalin]

Apropo de oamenii care nu simt simpatie pentru un catel ranit.
Am mai pus o poza facuta de pe balcon.

Nu-i asa ca sunt simpatici?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de bmadalin

Apropo de oamenii care nu simt simpatie pentru un catel ranit.
Am mai pus o poza facuta de pe balcon.

Nu-i asa ca sunt simpatici?

Simpatici foc, adorabili. }{-ua!, catelus dragalas... Hai sa-ti dau ceva de mancare...

Eu as otravi toti cateii vagabonzi de la mic la mare, fara exceptie si fara remuscari. Din fericire in Timisoara nu prea sunt pe strazi. In schimb in Iasi si Bucuresti e jale la capitolul asta.

[adam000]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu as otravi toti cateii vagabonzi de la mic la mare, fara exceptie si fara remuscari.

Tu ai omora creatia Lui Dumnezeu, cu exceptia oamenilor?

Stand o data de vorba cu un ieromonah arhimandrit, acesta imi povestea ca inainte de a intra in manastire, cand era acasa la parintii sai si ii ajuta cu treburile campului, mai omora ocazional si cartitele care stricau brazdele, dar dupa ce a intrat in manastire a ajuns sa considere ca el n-ar mai omora nici o cartita, nici macar o musca, pentru ca toate sint creatia Lui Dumnezeu care ne-a fost data noua oamenilor sa o stapanim, nu sa o omoram, nu sa o distrugem. Si se caia pentru faptele sale de dinainte de intrarea in manastire. Asa o finete sufleteasca avea! Inainte de caderea in pacat a protoparintilor, omul statea in Rai laolalta cu fiarele pamantului iar acestea nu-l vatamau, ci traiau in pace. Abea dupa caderea in pacat a omului, prin pacat, omul a intrat in conflict cu creatia Lui Dumnezeu, dar nu aceasta e starea naturala a omului, ci consecinta pacatului stramosesc.

Apoi am citit despre viata Sf Dimitrie o intimplare, cum sfantul a calcat din greseala pe un cuib de pasari, iar pentru a-si pedepsi piciorul pentru ca a omorat din greseala o pasare, a mers descult cu acel picior prin maracini.

În prealabil postat de adam000

... pentru a-si pedepsi piciorul pentru ca a omorat din greseala o pasare, a mers descult cu acel picior prin maracini.

Hm! Iertata sa-mi fie interventia, dar aici se pare ca se potriveste bine "Unde nu-i cap, vai de picioare!" Ce vina avea piciorul? Omul mai e dotat cu un madular care, daca nu e tinut sub control, devine cam... jucaus!... Dar ce vina are el? Ce sa-i fac? Sa-l las sa-si faca de cap, apoi sa-l bag in acid sulfuric sa-l invat minte? Nu sunt de acord cu omorarea nici unei fiinte, dar cu toate astea nu suport mustele in casa, tzantzarii nu mai vorbesc si chiar furnicile. Sotia lucreaza la banca si intra in contact cu tot felul de lume. In ultimul timp a inceput sa aduca "chiriasi": pureci adica! Ce sa le fac? Sa traiesc in deplina comuniune cu ei?

[adam000]

Frate, recunosc ca si eu am mai omorat insecte de-astea care m-au agresat, dar numai din autoaparare, ca sa zic asa. Daca ai tantari, mai pui o plasa ceva, sa nu mai intre altii, ca sa nu te agreseze si sa nu fie nevoie sa-i tot omori. Probabil ca noi daca am fi la masura sfintilor, n-am face nici macar asa. Insa de aici si pina la a gandi ca "eu am sa omor toti gandacii din lume" sau "eu as otravi toti cateii vagabonzi de la mic la mare" e cale lunga, foarte lunga.

Despre madularele trupului care ne smintesc sau pacatuiesc, pentru ca noi sintem facuti si din trup si din suflet, la judecata vom fi judecati si sufletul si trupul. Nici nu pot sa-mi inchipui cum va fi. Pare atat de crunt incat ma tem ca noi de fapt facem ca strutul. Eu unul tot ce sper este ca pina voi muri sa ma ajute Dumnezeu sa ma mantuiesc. Dar un lucru e cert, ca va fi judecat si trupul. Iti recomand o carte foarte interesanta, ii zice "Sufletul, trupul si moartea", scrisa de un episcop ortodox Lazar Puhalo, in care prezinta izvoarele patristice despre ce se stie ca se va intimpla dupa moarte.

În prealabil postat de adam000

Frate, recunosc ca si eu am mai omorat insecte de-astea care m-au agresat, dar numai din autoaparare, ca sa zic asa. Daca ai tantari, mai pui o plasa ceva, sa nu mai intre altii, ca sa nu te agreseze si sa nu fie nevoie sa-i tot omori. Probabil ca noi daca am fi la masura sfintilor, n-am face nici macar asa. Insa de aici si pina la a gandi ca "eu am sa omor toti gandacii din lume" sau "eu as otravi toti cateii vagabonzi de la mic la mare" e cale lunga, foarte lunga.

Despre madularele trupului care ne smintesc sau pacatuiesc, pentru ca noi sintem facuti si din trup si din suflet, la judecata vom fi judecati si sufletul si trupul. Nici nu pot sa-mi inchipui cum va fi. Pare atat de crunt incat ma tem ca noi de fapt facem ca strutul. Eu unul tot ce sper este ca pina voi muri sa ma ajute Dumnezeu sa ma mantuiesc. Dar un lucru e cert, ca va fi judecat si trupul. Iti recomand o carte foarte interesanta, ii zice "Sufletul, trupul si moartea", scrisa de un episcop ortodox Lazar Puhalo, in care prezinta izvoarele patristice despre ce se stie ca se va intimpla dupa moarte.

Eu nu zic sa fim nici ca strutul, dar nici sa adoptam acea teama sora cu nebunia, astfel incat sa incercam sa ne adaptam intr-o singura viata unor stiluri multiple de vieti ale unor sfinti parinti (uneori ei insisi avand contradictii serioase intre ei) care a avut fiecare propria lui revelatie. Nu putem fi decat ceea ce si suntem: originali si unicati! De ce sa ma tem cu groaza la judecata de apoi, atat timp cat peste tot mi se spune ca sta in puterea mea sa ma mantuiesc, prin post, rugaciune, milostenie, iubire fata de aproape... Nu stiu ce si cum va fi, ma gandesc ca nu sunt nici pe departe demn de cerurile inalte, dar poate ca Dumnezeu se indura sa ne vada si partea buna si nu ma indoiesc de dreptatea judecatii. Si-apoi, nu auzim mereu: "Ca bun si iubitor de oameni, esti Tu, si tie slava inaltam...!" Ce ne sperie, cand El e cu noi?
Revenind la muste, tauni si alte spurcaciuni... e foarte subiectiva situatia. Eu consider ca e grav atunci cand omori din placere sau pasiune (vezi vanatorii sau pescarii care se folosesc de astea ca un hoby) N-am nimic cu vietatile care traiesc in mediul lor, dar daca-mi incalca teritoriul, nu-i vina mea... Daca pot, le alung, daca nu se poate, asta e!

[adam000]

Ce ne sperie cand El e cu noi? Pai ar trebui sa ne sperie propriile noastre pacate, inclinatia spre pacat, opacitatea si invartosirea inimii noastre, in sensul ca ar trebui sa le constientizam si sa ne caim. El este bun si iubitor de oameni, dar daca pe noi nu ne sperie pacatul, putem aluneca spre apokatastaza. Ar trebui sa luam exemplul Lui Hristos si al Sfintilor. Daca nu luam exemplul sfintilor, pe cine crezi tu ca ar trebui sa luam drept exemplu, pe vecinul de alaturi? Crezi ca ar fi un ghid bun spre mantuire? Eu cred ca daca ne raportam la masura sfintilor ne dam seama de propria noastra pacatosenie, de propriul nostru egoism si mandrie, ne dam seama cam pe unde stam. Alea sint momentele de adevarata luciditate.

Revenind la vietatile care fac parte din creatia Lui Dumnezeu, Hristos nu a omorat nici o vietate, doar pe smochin l-a uscat, iar pe smochin l-a uscat nu pentru ca i-ar fi incalcat teritoriul, ci ca sa dea o pilda oamenilor despre oameni. Si nu uita ca Dumnezeu este Cel ce da Viata. Noi dimpotriva, ce omoram, ce distrugem, ramane omorat, noi nu putem da viata inapoi. Sa luam deci exemplul Lui Hristos si sa nu distrugem, sa nu omoram creatia Lui Dumnezeu. Gandeste-te ca Dumnezeu a foacut omul ca sa traiasca in pace cu toata creatia Sa pe acelasi teritoriu.
Daca o vietate a Lui Dumnezeu iti incalca teritoriul fara sa-ti faca nici un rau, ce treaba ai tu cu ea? Las-o in pace macar, sau da-i de mancare daca poti, ca si tu sa ai grija de creatia Lui Dumnezeu la masura ta, caci El are grija de creatia Sa (inclusiv de tine) tot timpul.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de adam000

Frate, recunosc ca si eu am mai omorat insecte de-astea care m-au agresat, dar numai din autoaparare, ca sa zic asa.

Pai despre autoaparare vorbeam si eu. Pentru ca sa fim in siguranta cand iesim sa ducem gunoiul, pentru ca si copiii nestri sa fie in siguranta in preajma blocului. Citeste prin ziare si o sa vezi ororile comise de acesti nevinovati infractori ai strazii.

Singurele animale pe care le-am omorat au fost un porumbel si o pisica. Le-am claxonat, am incercat sa le evit... ( Intre timp am salvat un pui de porumbel de la moarte, l-am crescut, l-am invatat sa zboare, l-am tratat de boli. Urmeaza sa-mi iau o pisica. :)

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu as otravi toti cateii vagabonzi de la mic la mare, fara exceptie si fara remuscari. Din fericire in Timisoara nu prea sunt pe strazi. In schimb in Iasi si Bucuresti e jale la capitolul asta.

Vai ce ingrozitor poti fi!!

Cum sa omori fara remuscari o fiinta, probabil tot asa s-au bombardat Hiroshima si Nagasaki, fara remuscari!!

O solutie ar fi, pentru ca pe mine realmente ma doare faptul ca oricat ar fi de hraniti si ingrjiti cateii vagabonzi, tor vor exista si din cei care mor emaciati, chinuiti de oameni fara inima, sau loviti de masini...sa fie sterilizati pentru a nu se mai inmulti si astfel sa se evite inmultirea lor! Asta cred ca eu ca e cel mai indicat lucru!

Aici in Germania nu exista nici un caine vagabond si mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu aceasta realitate si ca orice caine se intampla sa vad are musai un stapan, deci e o dferenta foarte mare in faptul ca nu vezi animalute schingiute, moarte pe strada sau cersind mancare cu ochisorii tristi si neputinciosi!!!

[bmadalin]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Aici in Germania nu exista nici un caine vagabond si mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu aceasta realitate si ca orice caine se intampla sa vad are musai un stapan, deci e o dferenta foarte mare in faptul ca nu vezi animalute schingiute, moarte pe strada sau cersind mancare cu ochisorii tristi si neputinciosi!!!

Ca sa nu transformam acest thread in thread pentru animalute am mai deschis unul.
Numai pentru iubitori.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...212#post190212

Neiubitorii de animalute, va rugam, pentru ca va cunoastem opinia, stati de-o parte.
Imi cer scuze, daca s-a mai discutat problema si in alta parte, si daca nu am postat unde trebuie.