Citat:
În prealabil postat de anna21
Sa stii ca m-am intrebat si eu asta, dar nu, nu este adevarat. Daca mi-ar placea, as rezista, dar nu mai rezist.. imi consuma resursele emotionale. Am intors problema pe toate fetele (are f multe fete, nu le expun aici). Nu sunt o victima de meserie.
Interesant ca acesta este un mod foarte convenabil de a gandi situatia: victima este de vina. Te pui oarecum la adapost de intrebari dureroase, te gandesti ca nu ti se poate intampla, ca durerea cuiva este meritata, in scop justitiar... in fine, anuleaza nedreptatea.
Gandeste-te ca daca cineva face un rau, nu ramane fara efect, cineva sufera pana la urma. Pot sa ma dau la o parte, sa ies din situatie, dar vor fi mai multe victime colaterale. (Asa ca mai bine ma doare pe mine. Este si asta un calcul).
Cat despre afirmarea sinelui.. poate sunt cam radicala, dar daca nu raman crestina (in adevaratul sens pe care tot incerc sa-l dibuiesc), orice altceva prea putin conteaza.
|
Nu e convenabil deloc sa constientizezi pe unde ai gresit pana s-a ajuns la aceasta situatie...dar e constructiv in schimb. Citind ce scrii s-ar deduce ca el se poarta asa fara ca tu sa ii dai un motiv( iar tu te cnsideri o martira si o crestina adevarata) dar totusi aceste situatii nu sunt de dorit in absolut nicio relatie...iar eu iti spun ca i-ai tot dat motive ( si poate ca nu ai fost atenta, sau ai devenit dar prea tarziu) pana a ajuns sa te trateze asa.
P.S. Incearca sa stati la o discutie relaxata, sa vorbiti ca doi parteneri, sa ii comunici ce nu iti place in atitudinea lui...Stiu ca suna deja a cliseu sugestia " Comunicarea e foarte importanta intr-o relatie", dar chiar este...uneori trecem pe langa cuvinte.
Doamne ajuta!