Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[glykys]

În prealabil postat de anna21

Sa stii ca m-am intrebat si eu asta, dar nu, nu este adevarat. Daca mi-ar placea, as rezista, dar nu mai rezist.. imi consuma resursele emotionale. Am intors problema pe toate fetele (are f multe fete, nu le expun aici). Nu sunt o victima de meserie.
Interesant ca acesta este un mod foarte convenabil de a gandi situatia: victima este de vina. Te pui oarecum la adapost de intrebari dureroase, te gandesti ca nu ti se poate intampla, ca durerea cuiva este meritata, in scop justitiar... in fine, anuleaza nedreptatea.
Gandeste-te ca daca cineva face un rau, nu ramane fara efect, cineva sufera pana la urma. Pot sa ma dau la o parte, sa ies din situatie, dar vor fi mai multe victime colaterale. (Asa ca mai bine ma doare pe mine. Este si asta un calcul).

Cat despre afirmarea sinelui.. poate sunt cam radicala, dar daca nu raman crestina (in adevaratul sens pe care tot incerc sa-l dibuiesc), orice altceva prea putin conteaza.

Anna, nu il poti totusi evita pe omul ala? sa nu imi spui ca e sotul tau...

[anna21]

Bingo. De aceea vorbesc de victime colaterale.

[glykys]

În prealabil postat de anna21

Bingo. De aceea vorbesc de victime colaterale.

Mi-am dat seama de asta cand ai spus ca si mama lui e la fel ca tine. in general, barbatii isi aleg femei care sa semene cu mamele lor. deci o iubeste si pe mama lui, te iubeste si pe tine, de vreme ce a ales sa aiba alaturi acest model de femeie. evident, va iubeste in felul lui... Cine se tachineaza se iubeste . Asta e crucea ta, el te tachineaza, il mai si tachinezi si tu putin, ar fi plictisitor sa fie numai linsite si armonie. oare nu poti sta de vorba cu el, sa ii spui: uite, ma doare cand imi spui ca sunt intarziata... Mergi si la spovedanie, incearca sa te rogi mai mult pentru el, sa il imblanzeasca Dumnezeu (uite, bunica mea avea o metoda: cand incepea bunicul cearta, ea venea usor pe la spatele lui, ii facea semnul crucii, fara sa simta si se ruga in sinea ei sa il potoleasca). Tu ce faci cand el incepe, stai si induri cu stoicism, ca o martira? Nu te rogi in timpul asta! ia incearca! foarte buna ideea cu satelitul Doamne! iubirea iti da rabdare si curaj si de toate!

Anna21,
Odata i-am spus si eu o problema asemanatoare unui duhovnic in varsta, vazator cu duhul. Mi-a sugerat ca toate cuvintele pe care mi le spunea persoana de care ma plangeam sa mi le spun eu insami. Ocara autoadresata este un exercitiu de smerenie intrebuintat adesea de calugari. Daca ai proceda asa, ma gandesc ca pe plan duhovnicesc ai avea de castigat mult, iar cuvintele lui te-ar rani mai putin. L-ai putea ierta cu mai multa usurinta, caci, iata, s-a facut pricinuitor al urcusului tau duhovniesc.

In fond, daca e prea dur, e pacatul lui. Tu ai grija de sufletul tau si, daca uneori ti-e greu sa comunici cu el, spune-i lui Dumnezeu si Maicii Sale ce ai vrea sa-i spui lui. Roaga-te sa-l fereasca Dumnezeu de ispite. Nu el te jigneste, ci demonii care se folosesc de el pentru a te rani.

Roaga-te si incearca sa dispari cand vezi ca e suparat. Incearca sa ai incredere in tine. Ia legatura cu un duhovnic si, cum bine spunea Laur, lauda sa-ti fie ca ocara si invers, ocara ca lauda. Tu stii cel mai bine ce ti se potriveste din toate sfaturile pe care le-ai primit. Oamenii mai cad in ispite, unii isi mascheaza prin vorbe anumite boli sau complexe, altii au sefi duri si atunci se grozavesc pe-acasa cautand si ei o victima.

Exista in viata noastra cate o perioada mai mica sau mai mare de ispitire cand ne este incercata credinta, nadejdea si dragostea. Dumnezeu sa-ti ajute sa faci cum e mai bine pentru tine.

Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo

Acatistul Maicii Domnului - La icoana Sporirea Mintii

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de antoniap

Anna21,
Odata i-am spus si eu o problema asemanatoare unui duhovnic in varsta, vazator cu duhul. Mi-a sugerat ca toate cuvintele pe care mi le spunea persoana de care ma plangeam sa mi le spun eu insami. Ocara autoadresata este un exercitiu de smerenie intrebuintat adesea de calugari. Daca ai proceda asa, ma gandesc ca pe plan duhovnicesc ai avea de castigat mult, iar cuvintele lui te-ar rani mai putin. L-ai putea ierta cu mai multa usurinta, caci, iata, s-a facut pricinuitor al urcusului tau duhovniesc.

In fond, daca e prea dur, e pacatul lui. Tu ai grija de sufletul tau si, daca uneori ti-e greu sa comunici cu el, spune-i lui Dumnezeu si Maicii Sale ce ai vrea sa-i spui lui. Roaga-te sa-l fereasca Dumnezeu de ispite. Nu el te jigneste, ci demonii care se folosesc de el pentru a te rani.

Roaga-te si incearca sa dispari cand vezi ca e suparat. Incearca sa ai incredere in tine. Ia legatura cu un duhovnic si, cum bine spunea Laur, lauda sa-ti fie ca ocara si invers, ocara ca lauda. Tu stii cel mai bine ce ti se potriveste din toate sfaturile pe care le-ai primit. Oamenii mai cad in ispite, unii isi mascheaza prin vorbe anumite boli sau complexe, altii au sefi duri si atunci se grozavesc pe-acasa cautand si ei o victima.

Exista in viata noastra cate o perioada mai mica sau mai mare de ispitire cand ne este incercata credinta, nadejdea si dragostea. Dumnezeu sa-ti ajute sa faci cum e mai bine pentru tine.

Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo

Doamne Dumnezeule, dar asta nu mai e relatie de cuplu...tu iti vezi de urcusul tau duhovnicesc, iar pe el lasi sa tot acumuleze pacate . Te folosesti de esecul realtiei pentru a te autosugestiona ca ajungi mai repede in rai datorita pacatosului care se intampla sa fie sotul??????

Poate chiar omul ala e iritat de comportamentul ei, cum poti gandi ca ea e ok, iar el un pacatos rau si atat? Cand cineva nu ne suporta trebuie sa ne gandim ca ceva din noi poate il indeamna spre pacat si daca am discuta si afla motivul, totul ar putea decurge frumos pentru amandoi...si mai ales pentru urcusul duhovnicesc al amandurora.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Doamne Dumnezeule, dar asta nu mai e relatie de cuplu...tu iti vezi de urcusul tau duhovnicesc, iar pe el lasi sa tot acumuleze pacate . Te folosesti de esecul realtiei pentru a te autosugestiona ca ajungi mai repede in rai datorita pacatosului care se intampla sa fie sotul??????

Poate chiar omul ala e iritat de comportamentul ei, cum poti gandi ca ea e ok, iar el un pacatos rau si atat? Cand cineva nu ne suporta trebuie sa ne gandim ca ceva din noi poate il indeamna spre pacat si daca am discuta si afla motivul, totul ar putea decurge frumos pentru amandoi...si mai ales pentru urcusul duhovnicesc al amandurora.

Vezi? Mai inainte m-ai laudat degeaba!

Si daca omul si-a gasit alta si-i cauta acum nod in papura? Poate vrea s-o determine ,,sa explodeze'' ca sa fie ea vinovata ca si el victima! Pai in acest caz ori se despart civilizat, ori rabda de dragul copiilor fara ajutorul lui Dumnezeu riscand sa se imbolnaveasca, ori isi adapteaza modul de gandire dupa cel calugaresc si asteapta sa se ca sotul sa se corecteze in urma rugaciunilor. Nu spun sa se depersonalizeze, ci doar sa constientizeze ca nimic nu i se cuvine daca nu-I face loc si lui Dumnezeu in casa ei.

Alta cale mai e? A, sa discute civilizat... Si sa nu-l intrebe de ce intarzie si unde cheltuieste banii... Tocmai am asistat la o scena de acest fel la niste cunostinte. E drept ca niciunul nu e perfect, deci nici ea. Nu intru in detalii. Daca le spui de rugaciuni, iti reproseaza ca esti demodat.

Daca barbatul o ia pe alaturi, atunci pe plan duhovnicesc femeia trebuie sa preia comanda. Fara suparare. Posteste, isi verifica propriile greseli mai intai, se roaga pentru ea si pentru cei din familia ei. Prin femeia credincioasa se mantuieste si barbatul necredincios sau care la un moment dat a calcat pe alaturi. In multe cazuri, cand discuti cu femeia ii dai dreptate ei, iar cand discuti cu el ii dai dreptate lui. Insemna ca adesea adevarul e la mijloc. Dar nu ma pronunt, caci nu cunosc bine situatia. Fiecare cu crucea lui.

O viata din care Dumnezeu a fost poftit politicos afara poate fi frumoasa pana la un anumit punct. Puteti sa ma contraziceti. Eu tot asa voi crede.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de antoniap

Vezi? Mai inainte m-ai laudat degeaba!

Si daca omul si-a gasit alta si-i cauta acum nod in papura? Poate vrea s-o determine ,,sa explodeze'' ca sa fie ea vinovata ca si el victima! Pai in acest caz ori se despart civilizat, ori rabda de dragul copiilor fara ajutorul lui Dumnezeu riscand sa se imbolnaveasca, ori isi adapteaza modul de gandire dupa cel calugaresc si asteapta sa se ca sotul sa se corecteze in urma rugaciunilor. Nu spun sa se depersonalizeze, ci doar sa constientizeze ca nimic nu i se cuvine daca nu-I face loc si lui Dumnezeu in casa ei.

Alta cale mai e? A, sa discute civilizat... Si sa nu-l intrebe de ce intarzie si unde cheltuieste banii... Tocmai am asistat la o scena de acest fel la niste cunostinte. E drept ca niciunul nu e perfect, deci nici ea. Nu intru in detalii. Daca le spui de rugaciuni, iti reproseaza ca esti demodat.

Daca barbatul o ia pe alaturi, atunci pe plan duhovnicesc femeia trebuie sa preia comanda. Fara suparare. Posteste, isi verifica propriile greseli mai intai, se roaga pentru ea si pentru cei din familia ei. Prin femeia credincioasa se mantuieste si barbatul necredincios sau care la un moment dat a calcat pe alaturi. In multe cazuri, cand discuti cu femeia ii dai dreptate ei, iar cand discuti cu el ii dai dreptate lui. Insemna ca adesea adevarul e la mijloc. Dar nu ma pronunt, caci nu cunosc bine situatia. Fiecare cu crucea lui.

O viata din care Dumnezeu a fost poftit politicos afara poate fi frumoasa pana la un anumit punct. Puteti sa ma contraziceti. Eu tot asa voi crede.

Pai exact asta tot incerc si eu sa spun, ca adevarul e pe undeva pe la mijloc si trebuiesc discutate lucrurile care denereaza in cadrul cuplului.

Era un banc, care suna cam la modul asta: "Un individ se tot ruga lui Dumnezeu sa castige la Loto, si dupa ani de rugaciuni ii raspunde Dumnezeu: Pai bine, dar cumpara si tu un loz!" ....si cam asa ii vad eu pe unii, repede rugaciune, raman neschimbati, nu se intreaba daca nu cumva gresesc si ei pe undeva de se ajunge in anumite situatii ( penibile si fara sens de altfel) si totul e lasat asa sa curga lin si urat dar i se da o aura foarte luminoasa si nobila, cand de fapt sunt doar situatii penibile care au o rezolvare, de cele mai multe ori foarte simpla si la indemana( sau chiar mai multe de fapt).

Normal ca trebuie sa fim constienti ca Dumnezeu ne ajuta daca avem credinta, dar nu ne pune in traista....si cand lucrurile nu se schimba si nu se schimba, ar trebui sa fie clar un semnal de alarma care sa ne faca sa constientizam ca trebuie sa schimbam ceva in noi, sa tratam problema cu responsabilitate, pentru ca e foarte posbil sa gresim foarte tare, dar sa refuzam sa acceptam acest lucru

O zi frumoasa!

[glykys]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Doamne Dumnezeule, dar asta nu mai e relatie de cuplu...tu iti vezi de urcusul tau duhovnicesc, iar pe el lasi sa tot acumuleze pacate . Te folosesti de esecul realtiei pentru a te autosugestiona ca ajungi mai repede in rai datorita pacatosului care se intampla sa fie sotul??????

Poate chiar omul ala e iritat de comportamentul ei, cum poti gandi ca ea e ok, iar el un pacatos rau si atat? Cand cineva nu ne suporta trebuie sa ne gandim ca ceva din noi poate il indeamna spre pacat si daca am discuta si afla motivul, totul ar putea decurge frumos pentru amandoi...si mai ales pentru urcusul duhovnicesc al amandurora.

Cu asta sunt de acord! Asa este! O casatorie nu e joaca sau insingurare in doi, e mantuire in 2! O fi ea cruce, dar crucea nu o reprezinta celalalt! In general, intr-o relatie, amandoi trebuie sa construiasca ceva, amandoi trebuie sa urce, ca de aia s-au casatorit, ca sa fie impreuna si la bine si la rau!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de glykys

Mi-am dat seama de asta cand ai spus ca si mama lui e la fel ca tine. in general, barbatii isi aleg femei care sa semene cu mamele lor. deci o iubeste si pe mama lui, te iubeste si pe tine, de vreme ce a ales sa aiba alaturi acest model de femeie. evident, va iubeste in felul lui... Cine se tachineaza se iubeste . Asta e crucea ta, el te tachineaza, il mai si tachinezi si tu putin, ar fi plictisitor sa fie numai linsite si armonie.

Si la fel de generale pot fi situatiile in care barbatii isi aleg femei pentru ca le vad intr-un anume fel, dupa care atunci cand ulterior constata ca regasesc in ele anumite trasaturi iritante din comportamentul mamelor lor...pot deveni din ce in ce mai iritati de aceasta descoperire deloc imbucuratoare.

Eu dimpotriva, am auzit o sumedenie de barbati care au izbucnit in ras la auzul acestei ipoteze si au multumit lui Dumneze ca sotia nu se aseamana absolut deloc cu mama lor

Daca un barbat isi apreciaza mama si este un model pentru el, atunci da, mare bucurie sa fii asemanata cu mama sa, dar in cazul in care el nu vede in mama lui deloc un model...e de raaaaaau!!!!!!!