Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[anna21]

Laur, multumesc pentru mesaj.
Chiar asa incerc sa ma port.. cu drag. Dar il enerveaza! Cred ca tocmai de aceea ma umileste in permanenta. Cred ca-i amintesc de mama lui, pe care el o considera "slaba", sacaitoare etc.. (desi femeia are o dragoste imensa fata de el).
Pentru Andrusca si Metanoia... chiar asta asteapta: sa-i raspund la fel. Nu se supara, dimpotriva, se amuza daca-mi bat si eu joc putin. Pot sa o fac, dar nu-mi place, pentru ca ma gandesc ca voi da socoteala pentru fiecare cuvintel.. si am deja prea multe si prea grele pentru care voi da socoteala.

Dar nu pot lasa lucrurile cum sunt ca fiecare cuvant cu care ma raneste ramane. Nu dispare in aer, ci ramane in mine. Nu sunt in stare sa iert, dar'mite sa uit. Pentru ca-mi face probleme imense.
De ex. imi tot repeta ca nu sunt in stare sa vorbesc engleza. In realitate merg prin strainate decand aveam 20 ani (21 nu e varsta mea reala) si niciodata nu am avut vreun complex legat de engleza mea, indiferent cate greseli faceam. Deci am ceva exercitiu. Dar dupa ce mi-a repetat de multe ori ca ma exprim inadecvat, intai m-am ferit sa mai vorbesc de fata cu el.. pana cand intr-o zi am deschis gura in fata unei vorbitoare native de engleza si asa am ramas.. cu gura deschisa! Mi-au disparut toate cuvintele! Cumva, ironiile lui au dat roade neasteptate.
Sau... ma acuza pe nedrept cand pierde cate ceva. Dar incep sa ma autoconving... da, probabil eu am luat acel obiect, dar unde l-am pus? Si imi amintesc vag ca am facut ceva, dar ce? ... Pana cand el scoate obiectul pierdut din buzunar. Nici scuze nu-si cere. Iar eu o iau razna asumandu-mi vini care nu sunt ale mele!

Si asa mai departe.
Si asta incerc sa fac.. ce vrea Dumnezeu. Dar ce? Ca dragostea lui Hristos eu nu o am!

Aaaa, sau puteti sa va imaginati cum cineva spune: "o sa versi supa", "o sa spargi aia" etc.. Si se intampla in acel moment. Sunt doar exemple, dar este fantastic ce se intampla. Imaginati-va cum cineva spune ca esti bun de nimic, dar in acelasi timp apasa un buton invizibil si te transforma in ce spune: cineva bun de nimic.
Am zis, Dumnezeu vrea sa ma puna la punct un pic, ca prea eram cu nasul pe sus. (In fond mi-am batut si eu joc de altii la vremea mea).
Dar acum nu sunt sigura, poate gresesc undeva.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Laur, multumesc pentru mesaj.
Chiar asa incerc sa ma port.. cu drag. Dar il enerveaza! Cred ca tocmai de aceea ma umileste in permanenta. Cred ca-i amintesc de mama lui, pe care el o considera "slaba", sacaitoare etc.. (desi femeia are o dragoste imensa fata de el).
Pentru Andrusca si Metanoia... chiar asta asteapta: sa-i raspund la fel. Nu se supara, dimpotriva, se amuza daca-mi bat si eu joc putin. Pot sa o fac, dar nu-mi place, pentru ca ma gandesc ca voi da socoteala pentru fiecare cuvintel.. si am deja prea multe si prea grele pentru care voi da socoteala.

Dar nu pot lasa lucrurile cum sunt ca fiecare cuvant cu care ma raneste ramane. Nu dispare in aer, ci ramane in mine. Nu sunt in stare sa iert, dar'mite sa uit. Pentru ca-mi face probleme imense.
De ex. imi tot repeta ca nu sunt in stare sa vorbesc engleza. In realitate merg prin strainate decand aveam 20 ani (21 nu e varsta mea reala) si niciodata nu am avut vreun complex legat de engleza mea, indiferent cate greseli faceam. Deci am ceva exercitiu. Dar dupa ce mi-a repetat de multe ori ca ma exprim inadecvat, intai m-am ferit sa mai vorbesc de fata cu el.. pana cand intr-o zi am deschis gura in fata unei vorbitoare native de engleza si asa am ramas.. cu gura deschisa! Mi-au disparut toate cuvintele! Cumva, ironiile lui au dat roade neasteptate.
Sau... ma acuza pe nedrept cand pierde cate ceva. Dar incep sa ma autoconving... da, probabil eu am luat acel obiect, dar unde l-am pus? Si imi amintesc vag ca am facut ceva, dar ce? ... Pana cand el scoate obiectul pierdut din buzunar. Nici scuze nu-si cere. Iar eu o iau razna asumandu-mi vini care nu sunt ale mele!

Si asa mai departe.
Si asta incerc sa fac.. ce vrea Dumnezeu. Dar ce? Ca dragostea lui Hristos eu nu o am!

Aaaa, sau puteti sa va imaginati cum cineva spune: "o sa versi supa", "o sa spargi aia" etc.. Si se intampla in acel moment. Sunt doar exemple, dar este fantastic ce se intampla. Imaginati-va cum cineva spune ca esti bun de nimic, dar in acelasi timp apasa un buton invizibil si te transforma in ce spune: cineva bun de nimic.
Am zis, Dumnezeu vrea sa ma puna la punct un pic, ca prea eram cu nasul pe sus. (In fond mi-am batut si eu joc de altii la vremea mea).
Dar acum nu sunt sigura, poate gresesc undeva.

Si totusi inseamna ca trebuie sa fii putin mai ferma, sa impui o anumita atitudine. Nu cred ca a fi crestin, inseamna sa suporti toate prostiile pe care le poate debita cineva...e vorba si de o anumita tinuta si de ceea ce accepti tu sau nu din partea celor din jur.

[lore86]

sti povestioara cu Hristos e bun dar nu si prost?
sa sti ca El nu s-a lasat niciodata batjocorit.asa canici noi nu trebuie sa o facem,a fi crestin nu inseamna a fi bataia de joc a celorlalti
dar asta e sfatul unei persoane un pic cam(mult) mandre...

[anna21]

În prealabil postat de lore86

sti povestioara cu Hristos e bun dar nu si prost?
sa sti ca El nu s-a lasat niciodata batjocorit.asa canici noi nu trebuie sa o facem,a fi crestin nu inseamna a fi bataia de joc a celorlalti
dar asta e sfatul unei persoane un pic cam(mult) mandre...

Iisus a fost batjocorit. Chiar si pe cruce.
(Pentru batjocura exista o vama speciala dupa moarte, din cate stiu. Este un pacat urat. Eu cred ca este opusul compasiunii si iubirii, vine din multa iubire de sine. Cine se pune in locul altuia nu poate batjocori).

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Iisus a fost batjocorit. Chiar si pe cruce.
(Pentru batjocura exista o vama speciala dupa moarte, din cate stiu. Este un pacat urat. Eu cred ca este opusul compasiunii si iubirii, vine din multa iubire de sine. Cine se pune in locul altuia nu poate batjocori).

Scuze, dar eu chiar nu inteleg..se vede ca iti place sa fii umilita, insa gandeste-te ca pe undeva poate fi si vina ta.

[laurschepsis]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Scuze, dar eu chiar nu inteleg..se vede ca iti place sa fii umilita, insa gandeste-te ca pe undeva poate fi si vina ta.

Doamne-ajuta!

Nimeni nu-si doreste sa fie umilit. Dar, de la un anume nivel este posibil sa simti ocara ca pe o lauda si lauda ca pe o ocara. Asta inseamna ca esti masochist sau ca ai ajuns la un nivel superior de intelegere a rostului tau prin aceasta viata?

Din nefericire, de prea multe ori confundam ce a facut Iisus Hristos cu ce a spus sa facem. Noi nu suntem aici cu misiunea cu care a venit Dumnezeu printre noi. Noi suntem aici impreuna cu Hristos, pentru a inmulti prin Hristos talantii primiti, in dezmarginirea noastra catre Hristos.

Doamne-ajuta!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!

Nimeni nu-si doreste sa fie umilit. Dar, de la un anume nivel este posibil sa simti ocara ca pe o lauda si lauda ca pe o ocara. Asta inseamna ca esti masochist sau ca ai ajuns la un nivel superior de intelegere a rostului tau prin aceasta viata?

Din nefericire, de prea multe ori confundam ce a facut Iisus Hristos cu ce a spus sa facem. Noi nu suntem aici cu misiunea cu care a venit Dumnezeu printre noi. Noi suntem aici impreuna cu Hristos, pentru a inmulti prin Hristos talantii primiti, in dezmarginirea noastra catre Hristos.

Doamne-ajuta!

Laur, iar eu iti spun ca asta e apanajul omului slab , " pres pentru ceilalti" nativ...dar nu pentru ca isi doreste el sa ajunga asa, ci tocmai pentru ca nu schimba ceva la el.

Mantuitorul nu a fost umilit din cauza modului cum gesticula, a culorii parului, caracterului sau, sau a modului cum se exprima...si poti sa imi spui tu orice mi-ai spune, insa daca o persoana este iritanta e greseala ei, si nu se poate asemana cu Mantuitorul oricat s-ar autosugestiona.

Exista oameni secanti, slabi, tolomaci, bolanzi, genul "ochi de catel milog",lenti ... iar astia fac un pacat foarte grav in momentul in care isi gasesc apanajul in modelul Hristic si practic se considera perfecti, martiri, crestini adevarati, in timp ce ceilalti sunt mari persecutori...dar unde Doamne iarta-ma este elementul religios pentru care sunt atacati ????? Nu exista...iar ei sunt in general atacati si umiliti pentru ca ceva din atitudinea lor e foarte enervant si irita, atat.

Multumesc lui Dumnezeu, dar eu nu sunt genul de om care sa fie tratat cum considera fiecare de cuviinta, dar cu siguranta sunt tratata exact asa cum vreau eu sa fiu...sunt respectoasa si politicoasa, asa sunt tratata la randul meu, nu sunt pres de sters picioarele-nu pot fi tratata asa, daca cineva foloseste un vocabular pe care eu nu il apreciez...ei bine spun imediat si nu il mai foloseste ...si uite asa, daca toti s-ar respecta, nu i-am mai indemna pe cei din jurul nostru la pacate

Doamne ajuta!

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Scuze, dar eu chiar nu inteleg..se vede ca iti place sa fii umilita, insa gandeste-te ca pe undeva poate fi si vina ta.

Sa stii ca m-am intrebat si eu asta, dar nu, nu este adevarat. Daca mi-ar placea, as rezista, dar nu mai rezist.. imi consuma resursele emotionale. Am intors problema pe toate fetele (are f multe fete, nu le expun aici). Nu sunt o victima de meserie.
Interesant ca acesta este un mod foarte convenabil de a gandi situatia: victima este de vina. Te pui oarecum la adapost de intrebari dureroase, te gandesti ca nu ti se poate intampla, ca durerea cuiva este meritata, in scop justitiar... in fine, anuleaza nedreptatea.
Gandeste-te ca daca cineva face un rau, nu ramane fara efect, cineva sufera pana la urma. Pot sa ma dau la o parte, sa ies din situatie, dar vor fi mai multe victime colaterale. (Asa ca mai bine ma doare pe mine. Este si asta un calcul).

Cat despre afirmarea sinelui.. poate sunt cam radicala, dar daca nu raman crestina (in adevaratul sens pe care tot incerc sa-l dibuiesc), orice altceva prea putin conteaza.

[glykys]

În prealabil postat de anna21

Sa stii ca m-am intrebat si eu asta, dar nu, nu este adevarat. Daca mi-ar placea, as rezista, dar nu mai rezist.. imi consuma resursele emotionale. Am intors problema pe toate fetele (are f multe fete, nu le expun aici). Nu sunt o victima de meserie.
Interesant ca acesta este un mod foarte convenabil de a gandi situatia: victima este de vina. Te pui oarecum la adapost de intrebari dureroase, te gandesti ca nu ti se poate intampla, ca durerea cuiva este meritata, in scop justitiar... in fine, anuleaza nedreptatea.
Gandeste-te ca daca cineva face un rau, nu ramane fara efect, cineva sufera pana la urma. Pot sa ma dau la o parte, sa ies din situatie, dar vor fi mai multe victime colaterale. (Asa ca mai bine ma doare pe mine. Este si asta un calcul).

Cat despre afirmarea sinelui.. poate sunt cam radicala, dar daca nu raman crestina (in adevaratul sens pe care tot incerc sa-l dibuiesc), orice altceva prea putin conteaza.

Anna, nu il poti totusi evita pe omul ala? sa nu imi spui ca e sotul tau...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Sa stii ca m-am intrebat si eu asta, dar nu, nu este adevarat. Daca mi-ar placea, as rezista, dar nu mai rezist.. imi consuma resursele emotionale. Am intors problema pe toate fetele (are f multe fete, nu le expun aici). Nu sunt o victima de meserie.
Interesant ca acesta este un mod foarte convenabil de a gandi situatia: victima este de vina. Te pui oarecum la adapost de intrebari dureroase, te gandesti ca nu ti se poate intampla, ca durerea cuiva este meritata, in scop justitiar... in fine, anuleaza nedreptatea.
Gandeste-te ca daca cineva face un rau, nu ramane fara efect, cineva sufera pana la urma. Pot sa ma dau la o parte, sa ies din situatie, dar vor fi mai multe victime colaterale. (Asa ca mai bine ma doare pe mine. Este si asta un calcul).

Cat despre afirmarea sinelui.. poate sunt cam radicala, dar daca nu raman crestina (in adevaratul sens pe care tot incerc sa-l dibuiesc), orice altceva prea putin conteaza.

Nu e convenabil deloc sa constientizezi pe unde ai gresit pana s-a ajuns la aceasta situatie...dar e constructiv in schimb. Citind ce scrii s-ar deduce ca el se poarta asa fara ca tu sa ii dai un motiv( iar tu te cnsideri o martira si o crestina adevarata) dar totusi aceste situatii nu sunt de dorit in absolut nicio relatie...iar eu iti spun ca i-ai tot dat motive ( si poate ca nu ai fost atenta, sau ai devenit dar prea tarziu) pana a ajuns sa te trateze asa.

P.S. Incearca sa stati la o discutie relaxata, sa vorbiti ca doi parteneri, sa ii comunici ce nu iti place in atitudinea lui...Stiu ca suna deja a cliseu sugestia " Comunicarea e foarte importanta intr-o relatie", dar chiar este...uneori trecem pe langa cuvinte.

Doamne ajuta!