Alesul

[oana23]

mi se pare si o coincidenta prea mare si faptul ca era certat cu aia atunci cand l-am cautat eu.

[oana23]

eu sunt f credincioasa de fire si vreau sa spun ca ma rog f des la Dumnezeu.si de multe ori m-a ajutat.intotdeauna am cezut ca daca crezi in ceva cu tot sufletul se va intampla si imi este frica sa nu fi provocat eu despartirea,pt ca in sufetul meu mi-am dorit sa se desparta si sa fiu eu cu el.nu stiu ce sa cred.pe de alta parte el mi-a spus ca la inceput a iesit cu ea 1 an de zile si nu o placea,se certau mereu,dar a ramas cu ea pt ca ea il cauta si el isi dorea o relatie serioasa si nu a m-ai intalnit pe nimeni in perioada aia si ca a inceput s-o iubeasca in timp,adica dupa ce s-au mutat impreuna si faceau sex,dar nici asa nu se intelegeau,din contra se certau si mai mult.din cate am inteles ca motivele pt care se certau erau pt ca ea incerca sa il domine,iar lui nu ii placea asta.oare eu am provocat despartirea lor?
ma gandesc ca daca intr-adevar se iubeau Dumnezeu nu ar fi permis sa le fac rau cu gandurile mele.pt ca m-am mai rugat si alta data pt alte lucruri si nu le-am primit,tocmai pt ca nu mi-ar fi facut bine.dar acum?o fi voia mea sau voia lui?
nici nu stiu ce sa imi mai doresc si cum sa ma rog.

[adam000]

Oana, tu ai duhovnic? Daca nu ai, aunci e timpul sa-ti cauti si sa te spovedesti sincer. Daca ai, atunci vorbeste cu dansul despre aceasta problema, exact asa cum ai povestit aici pe forum.

Credinta nu sta in a urmari niste coincidente, ci a incerca sa iti traiesti viata dupa poruncile Lui Dumnezeu. Una din porunci este sa nu poftesti dupa femeia (in cazul tau barbatul) altuia (alteia). De aici si mustrarea ta de constiinta. Se spune ca constiinta este vocea Lui Dumnezeu in om care il mustra.

Incearca sa iti analizezi gandurile fara sa cauti justificari, oricat de dureros ar fi. Spui ca atunci cand ei erau inca impreuna l-ai refuzat pt ca erai prea timida, nu pt ca ai fi considerat ca nu este crestin sa poftesti barbatul alteia? L-ai poftit atunci? In caz ca da, oare in ce masura nu te-ai transformat intr-o ispita pt el (astfel contribuind prin comportamentul tau la despartirea lor, nu prin rugaciune, pt ca un barbat simte cand o femeie il place)? De ce l-ai cautat desi stiai ca are prietena?

Nu noua trebuie sa ne raspunzi la aceste intrebari, ci tie insuti si sa vorbesti cu duhovnicul tau despre toate acestea.

[oana23]

ai inteles gresit ce am spus.noi avem un prieten comun,iar eu inainte sa il caut l-am intrebat pe prietenul asta daca stie de el sa aibe prietena,iar el mi-a spus ca ultima oara cand vb cu el avea,dar nu stia daca mai are acum, ca nu mai vb de mult cu el.iar eu m-am gandit sa incerc si cand l-am cautat eu era despartit de ea de cateva sapt ca altfel nu as fi acceptat sa ies cu el.iar el imi spunea ca nu mai vrea sa se impace cu ea pt ca se certau mereu ca de la inceput nu se intelegeau,dar se vedea in ochii lui ca inca o mai iubeste.de aia si totul s-a redus la o intalnire pt ca vroiam sa mai treca timpul sa vad ce se intampla.si dupa 3 luni dupa despartire s-au impacat iarasi.si acum s-au despartit definitiv.

[oana23]

si ai dreptate .pt ca daca vedeam ca e cu cineva nu as fi incercat nimic cu el.pt ca la randul meu daca as fi cu cineva,nu mi-ar conveni sa se dea alta la prietenul meu.spuneam doar ca atunci cand l-am cautat eu era despartit de aia,si nu inteleg ce e cu coincidenta asta,cum am nimerit sa il caut exact.eu nu l-am mai vazut de atunci niciodata,nu l-am mai cautat si nici el,pt ca am respectat ca s-a impacat cu ea.doar m-am gandit la el.

[oana23]

iar in legatura cu mustrarile de constiinta le am pt ca in sinea mea am sperat sa se desparta de aia,pt ca m-am gandit ca daca ei se cearta mereu pana la urma tot se vor desparti.despre asta era vb.mi-e teama ca speranta asta a mea,gandurile mele sa nu fi distrus relatia lor.

[casandrasa]