Alesul

[giovaninnaa]

si eu as fi crezut la fel, din afara. exact asa as fi gandit. nu credeam ca mai exista astfel de oameni. dar il cunosc pe el... el chiar asa e. un om cu multe probleme, cu constiinta incarcata, foarte modest si cu extrem de mult bun simt.

În prealabil postat de giovaninnaa

si eu as fi crezut la fel, din afara. exact asa as fi gandit. nu credeam ca mai exista astfel de oameni. dar il cunosc pe el... el chiar asa e. un om cu multe probleme, cu constiinta incarcata, foarte modest si cu extrem de mult bun simt.

Eu nu zic, poate ai dreptate, dar atunci cum de si-a gasit alta? sau fata aceea nu ii ofera iubire? iarta-ma, nu zic ca am dreptate neaparat, nu stiu cum stau lucrurile... dar poate nu ti-a spus adevarul.

[giovaninnaa]

Nu ma supar in nici un caz, pentru ca nu se stie de unde mi se lumineaza mintea si sufletul si mi se termina suferinta... orice parere e bine venita!

Fata aia cred ca nu are pretentii de la el, nu ii cere nimic. E o diferenta foarte mare de aspect fizic intre ei. Ea cred ca este fericita si multumita ca il are alaturi, si pentru asta este se poarta foarte frumos cu el. De asemenea, este o diferenta de aspect financiar intre ei. Ea castiga mai bine. In rest, sunt asemanatori, le e usor sa fie pe aceeasi lungime de unda. ( nu vreau sa spun mai multe, eu banuiesc mai multe, dar poate sunt subiectiva, nu vreau sa judec, nu stiu care e adevarul). probabil ca fata aceea ii ofera iubire, dar cred ca stie sa i-o ofere mai putin "ingraditor" decat mine.

Eu aveam pretentii si dramatism.

Vreau sa va spun ca imi face bine sa vorbesc cu voi despre asta, si va multumesc.

[Anna]

Si eu am pretentii si dramatism incat prietenul meu spune ca abuzez, ca stiu ca n-o sa ma paraseasca niciodata si de aia imi permit orice. Dar altcineva nu mi-ar accepta prostiile. Depinde de om, care ce poate suporta de la altul. Pana la urma perechea fericita e aceea care nu se "dizolva" din cauza slabiciunilor membrilor ci in care ei se accepta si suporta. Acuma depinde si aici, nu stiu, totul e relativ...:))
Eu totusi as vorbi cu el in locul tau, nu as astepta...Iar daca nici asa nu merge, pai gata, incerci sa mergi mai departe.

@giovaninnaa eu sincer cred ca este totusi ceva ce fostul tau prieten nu vrea sa iti spuna. Are el unele motive (ca sa zic asa) pentru care a ales sa ramana cu fata aceea. ceva tot este in sufletul lui,in mintea lui,in constiinta lui,insa prefera sa se inchida in sine.
Ai putea face o ultima incercare,sa vorbesti odata cu el deschis,pe fata,sa-i spui tot ce ai in suflet si sa-ti dea un raspuns. Dupa aceea cel putin vei ramane cu sufletul impacat. Iti va fi greu o perioada,pana vei gasi pe altcineva. Tu de mult nu mai esti cu el?
Eu de exemplu cand ma despart de o fata (care am iubit-o) sufar putin,o zi doua,dupa care imi trece complet. Recunosc,cu conditia sa nu-o mai vad si sa nu mai vorbesc deloc cu persoana respectiva. Altfel e mai greu,iti inteleg durerea!

[Anna]

În prealabil postat de Nevrednicul

Eu de exemplu cand ma despart de o fata (care am iubit-o) sufar putin,o zi doua,dupa care imi trece complet.

Vai mai nevrednicule, nici chiar asa :)) Stiam ca barbatii isi revin mai repede, dar era vorba de 2-3 luni in loc de cele 6 luni-1 an de la femei. :))
Dar cred ca nu te referi la despartirea de dupa o relatie de lunga durata, ca aia n-are cum sa-ti treaca in 2 zile...

[oana23]

buna.sunt noua pe aici,si in legatura cu alesul vreau sa spun si eu ceva:acum ceva vreme imi doream sa imi intalnesc jumatatea sau alesul,cum s-o numi si ma rugam mereu in sufletul meu sa il intalnesc.dupa ceva vreme s-a intamplat sa il gasesc sau cel putin asa cred.nu prea aveam tangente cu el,doar ne salutam,eu il placeam si el pt fizic,dar nu am facut nimic ca sa fim impreuna si el dadea semne ,dar eu il respingeam pt ca erm f timida pe atunci si imi era frica de un esec.dupa ceva timp,cam un an l-am cautat,desi stiam ca avea prietena de ceva timp si a acceptat sa iasa cu mine(exact in momentul in care l-am cautat eu se despartise de aia de vreo 3 sapt).am iesit cu el si am vazut ca era exact cum imi imaginam eu ca este,adica nu era in capul meu ce credeam despre el(avea calitatile si defectele pe care le credeam eu ca le are).dar ce e aiurea e ca el si-a facut o parere gresita despre mine si am descoperit ca si el ma placea,dar inca o iubea pe aia.a fost doar o intalnire si cateva convorbiri telefonice,dar destul cat sa imi dau ca era cum mi-l imaginam eu,iar in legatura cu prietena lui o iubea(el e genu care pune suflet in relatii),dar nu se intelegeau deloc,se certau tot timpul.iar apoi dupa 3 luni s-au impacat.eu de atunci am mai fost cu un baiat care imi placea 3 luni,dar a plecat inafara si nu am mai tinut legatura cu el pt ca el are planuri diferite de ale mele(adica sa ramana acolo,iar eu nu).dar in legatura cu primul vreau sa spun ca am suferit enorm cand am aflat ca s-a impacat cu ea(cred ca de fapt nici nu o iubea,credea asta pt ca e sufletist,altfel de ce doua persoane care se iubesc s-ar certa atat de des).de atunci m-am rugat la Dumnezeu daca intr-adevar o iubeste pe aia sa ramana cu ea,dar daca nu sa se desparta si sa isi aduca aminte de mine si sa ma caute.si vreau sa spun ca exact asta s-a intamplat,dupa 2 ani l-am vazut plimbandu-se prin fata blocului meu si ma suna cu id ascuns si imi asculta vocea,dar nu vb.nu stiu ce sa fac el este f orgolios de fire si un pic timid,la el fetele au fact primul pas si cred ca imi da semne sa ma bag eu in seama cu el,dar am mai facut o data asta si m-a respins,pt ca inca o voia pe aia,nu pt ca nu i-as fi placut si pe de alta parte mi-e frica sa nu spuna ca as fi vreo obsedata sau ceva de genu,ca de atata timp ma gandesc la el.voi ce parere aveti?oare s-a intamplat asa pt ca oarecum mi-am dorit eu sa se intample asa sau pt ca intr-adevar nu o iubea pe aia si ar trebui sa fiu eu cu el?

[giovaninnaa]

noi am hotarat ca e mai bine sa ne despartim in ianuarie. chiar eu am fost cea care a considerat ca e mai bine asa, dar si el a fost de acord. si daca pina atunci ne mai despartiseram si impacaseram, de data asta nu a mai vrut. am mai fost amici 2 luni, pina a aparut fata asta. insa pina pe 3 iunie eu am continuat cu mesajele, cu dramatismul, cu crizele, cu tot felul de manifestari de "posedata". pina la urma de o luna m-am potolit, ma prefac - fata de el - ca nu mai exista, ca nu ma mai intereseaza. dar ce sa va spun... el e singur acasa de 2 saptamani, mama si sora lui sunt plecate, si fata s-a mutat la el.. deci va dati seama cum imi este.

si nu mai e cazul sa mai am nici o discutie cu el acum. ba dimpotriva. cred ca este fericit ca ma vede ca m-am linistit, ca nu il mai caut, ca vede ca nu mai sufar dupa el, daca l-as cauta saracul ar zice ca incep iar cu crizele si cu nebunia mea... deci discutia este exclusa.

insa nici sa merg mai departe nu pot. nu vreau sa caut pe altcineva ( nici nu as avea unde de altfel), daca mi-o arata Dumnezeu pe cineva, asa, sa-mi scoata ochii, poate ca as incerca. dar deocamdata eu inca il iubesc pe el, si mi s-ar parea tradator sa imi ignor sentimentul.

pe mine prin baiatul asta m-a adus Dumnezeu la calea cea buna, m-a schimbat mult in bine, a fost piatra de hotar, pe baiatul asta l-a facut Dumnezeu salvarea mea. iar eu lui i-am facut mai mult rau decat bine.

si din pacate inca nu sunt in stare sa merg mai departe, si nu ma pot ierta, si imi este ingrozitor de dor de el. relatia noastra a fost una foarte profunda.

[giovaninnaa]

si da, sunt convinsa ca are motivele lui pentru care sta cu fata aia, dar nu vreau sa speculez, numai Dumnezeu stie.

si de asemenea sunt convinsa ca pentru mine momentan e mai bine asa, sa nu fim impreuna acum.

dar ce ma fac cu dorul de el, si cu dorinta de a fi pina la urma cu el, de a forma cu el o familie crestina, de a se intoarce si el la Dumnezeu? ce ma fac cu dorinta de a fi bine pina la urma, cu el?