Ecumenismul si oamenii obisnuiti ai confesiunilor

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de sherlock_holmes

Sa o luam usurel:

http://ortodox.weblog.ro/2007-10-03/...Paraklitu.html

Mr. Detective,

Stiu ca esti ocupat cu lucruri placute si nu vreau sa te deranjez, asa ca nu lua ca o provocare (dar esti binevenit sa comentezi, daca simti un asemenea impuls) cele pe care am sa le scriu aici inspirat de ceea ce am citit pe websiteul la care faci trimitere.

Splendida expunere a ecumenismului care se adauga altora asemenea exprimind pozitia unor grupuri, din interiorul si din afara bisericii, care in mod curajos iau atitudine impotriva ereziei, insa, chiar daca sint alaturi de aceste grupari (in spirit), nu pot sa nu observ gratuitatea unor asemenea actiuni dincolo de a mentine poporul credincios alert cu privire la ecumenism. De asemenea, ingrijorarea lui AlinB fata de posibilitatea aparitiei “razmeritei" in biserica mi se pare sterila, din mai multe motive:

1. Erezia ecumenismului nu a aparut ieri si nici nu face obiectul descoperirii de catre aceste, hai sa le numim grupuri de rezistenta, cum ai fi tentat sa crezi cunoscind luarile lor de pozitie, pentru ca in mod bizar fac abstractie de componenta istorica in tratarea fenomenului ecumenist sau, sa zicem, se limiteaza la a puncta evenimente care sa le sustina expunerea fara a mentiona insa schisma care s-a produs in Biserica din cauza ecumenismului si martirajul celor care au ramas fideli ortodoxiei. Inceputul manifestarii ecumenismului in Biserica Ortodoxa trebuie cautat in Enciclica Constantinopolului, "Catre Bisericile lui Cristos oriunde ele s-ar afla"*, din ianuarie 1920, iar prima mare lovitura data ortodoxiei a fost schimbarea de calendar la Constantinopol, in Grecia si Romania in 1924 prin care Sfinta Traditie a fost schimbata (vezi si "Calendarul bisericesc" http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=6221). Atit in Grecia, cit si in Romania s-a produs schisma in acelasi an pentru ca multe parohii si manastiri au refuzat inovatiile ecumeniste. Interesant este faptul ca in ambele tari cei care s-au opus deschis separindu-se de bisericile de stat au fost cler de rind si mireni, carora li s-au adaugat manastiri intregi si multi alti calugari. De abia dupa 11 ani in Grecia, in 1935 (in Romania si mai tirziu), trei episcopi s-au intors la ortodoxie preluind miscarea de rezistenta in conditiile unei persecutii aspre (arestari, acte de violenta soldate cu morti, confiscari de proprietate) din partea statului la cererea bisericii de stat si intretinuta pina tirziu, in 1955 (in Romania pina in 1990). La 1935-36 existau in Grecia 800 de biserici si manastiri tinind de sinodul condus de Ps Chrysostom de Florina al Adevaratei Biserici Ortodoxe a Greciei, asa cunoscuta pentru a nu se crea confuzie cu biserica de stat (ecumenista) a Greciei. In ciuda persecutiilor ortodoxia a ramas vie si curata in Grecia, Romania, Rusia, Serbia, Bulgaria, Georgia, in Europa de Vest, America, in Africa si, probabil, si in Australia si Asia (nu cunosc situatia de acolo). In 2009 nu mai poti face “rezistenta” in biserica pentru ca perioda de rezistenta s-a incheiat in 1935 (chiar daca pentru alte biserici locale a mai durat o vreme), a fost singeroasa, a dat martiri si sfinti si a fost sustinuta de Dumnezeu prin semne mari pe cer.

2. Daca recunosti erezia, nu poti sa continui sa-ti comemorezi episcopul la slujba pentru ca te autoexcluzi din biserica prin impartasirea cu un eretic. Raminind in comuniune cu ereticul, te faci partas la erezie. Nu exista cale de mijloc. Cei de la 1924 au procedat corect separindu-se de cei care s-au abatut de la ortodoxie. Canonul cere sa-i arati si de doua ori ereticului greseala, ceea ce s-a intimplat si in Grecia, si in Romania , pe cale ierarhica, prin manisfestari populare, organizatii ale mirenilor, eseuri academice, inainte de a se ajunge la schisma. Cei care acuza astazi ecumenismul din interiorul bisericilor ecumeniste, numindu-l erezie, se acuza pe sine, cu o singura si mare exceptie: manastirea atonita Esphigmenou care a incetat sa comemoreze patriarhii ecumenisti inca din anul 1924.

3. Problema ecumenismului ca erezie a fost transata in 1924 cind toti au putut sa vada ecumenismul la lucru taind in Sfinta Traditie. Daca au existat dubii, acelea au au fost cu privire la existenta Harului in bisericile ecumeniste, si numai pina in 1965, anul ridicarii anatemei asupra papei, pentru ultimii increduli. (Ciprianitii, o minoritate, fac, totusi, exceptie pentru ca ei considera biserica ecumenista ca fiind o biserica ortodoxa bolnava, dar totusi cu Har, pentru ca inca nu s-ar fi intrunit un sinod ecumenic care sa o condamne – desi ROCOR a pus biserica ecumenista sub anatema in 1983 si toate sinoadele traditionaliste au intarit anatema in anii care au urmat, iar un sinod ecumenic al bisericilor ecumeniste care sa condamne ecumenismul nu este de imaginat). In 2009 discutiile despre ecumenism pot avea cel mult un caracter didactic. Ce este ecumenismul s-a spus si scris, iar consecintele sale sint o Biserica in schisma si suflete ratacite.


* Enciclica se adreseaza bisericilor eretice astfel: Fellow heirs and partakers of the same promise of God in Jesus Christ" (arhiva Scotland Yard)