![]() |
![]() |
|
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#11
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune și curate; fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic și necurat; căci, după Apostol, „ai lui Hristos bună mireasmă suntem între cei ce se mântuiesc" (II Cor. 2, 15). Dar fiindcă săgețile diavolului sunt diferite și de multe feluri, și pe cei mai curați la minte se nevoiește a-i tulbura, și oprește pe frați de la străduințele obișnuite, semănând pe ascuns în ei gânduri necurate și spurcate, vino, ca pe scurt să alungăm amăgirile diavolului, prin harul Mântuitorului nostru, și să întărim mintea celor mai simpli. „Toate sunt curate celor curați, iar celor necurați și conștiința și toate le sunt spurcate" (Tit 1, 15). Dar mă minunez de vicleșugul diavolului, căci, fiind el stricăciune și pieire, stârnește gânduri la aparență curate; iar ceea ce se face este mai curând cursă ori ispitire, căci, precum am zis mai înainte, pentru ca să rețină pe cei străduitori de la zelul obișnuit și mântuitor și pentru ca să se pară că a învins în această privință, întrebuințează astfel de momeli, care nu aduc nici un folos pentru viață, ci provoacă întrebări și flecarii, care trebuiesc înlăturate. Căci spune-mi mie, iubite și preucucernice, ce păcat sau necurăție are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot așa ca și cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreția ce se elimină prin nări și pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem să spunem încă mai multe și despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viață. Și apoi dacă credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieștile Scripturi, cum se putea face din puterea curata un lucru spurcat? „Dacă suntem neam al lui Dumnezeu", după laptele dumnezeiești ale Apostolilor (17, 28-29), „apoi nimic necurat nu avem în noi"; fiindcă numai atunci ne spurcăm când făptuim păcatul cel prea puturos. Iar când se întâmplă vreo scurgere firească involuntară, atunci necesitatea firei, precum am spus, pe lângă celelalte o suferim și pe aceasta. însă fiindcă cei ce voiesc să grăiască împotriva celor ce se numesc drepte sau, mai bine zis, celor făcute de Dumnezeu se referă și la cuvântul evanghelic, după care „nu cele ce intră spurcă pe om, ci cele care ies", trebuie să se mustre și această nesocotință a lor, că nu o voi numi întrebare. Fiindcă, înainte de toate, nefiind întăriți, în neștiința lor, vatămă Scripturile. Iar cuvântul divin este asa: Fiindcă iarăși unii au asemenea îndoială asupra mâncărilor, însuși Domnul, dezlegând neștiința lor, adică dând în vileag eroarea lor, zice: „Nu cele ce intră spucă pe om, ci cele ce ies; apoi adaugă: și de unde ies? Și răspunde: din inimă; căci se știe că acolo sunt vistieriile rele ale gândurilor spurcate și ale celorlalte păcate. Iar Apostolul, învățând mai pe scurt despre aceasta, zice: „Mâncarea nu ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu" (I Cor. 8, 18). Și de ar zice cineva acum deslușit că scurgerea firească nu ne va duce spre păcat, se poate ca și doctorii, ca măcar de la cei din afară să se rușineze, în privința aceasta vor răspunde că celui ce trăiește i s-au dat oarecari ieșiri indispensabile, spre a elimina prisosința scurgerilor care hrănesc fiecare mădular din noi, precum cele de prisos ale capului sunt perii și mucoasele cele ce se elimină din cap, și ale pântecelui ce se leapădă; deci cele de prisos ale canidelor de sămânță este aceea. Așadar, ce fel de păcat este în fața lui Dumnezeu, o bătrânule preaiubitor de Dumnezeu, când însuși Stăpânul Cel ce a plăsmuit vietatea a voit și a făcut aceste mădulare, ca să aibă acest fel de ieșiri? Dar, fiindcă trebuie a preîntâmpina împotrivirile celor răi (căci ar zice: Deci, dar nu este păcat nici adevărata întrebuințare, dacă organele s-au plăsmuit de Atoatecreatorul), în privința aceasta îi vom aduce în tăcere prin întrebări, zicând: „Despre care întrebuințare vorbești? Despre cea după Lege, pe care a îngăduit-o Dumnezeu zicând: «creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul» (Fac. 1, 28), pe care Apostolul o scoate la iveala zicând: «Cinstită este nunta si patul nespurcat» (Evr. 13, 4), sau despre cea obișnuită, dar care se săvârșește pe ascuns și eu desfrânare?" Fiindcă și între celelalte, care se întâmplă în viață, găsim «ci se fac în deosebite feluri: precum a ucide nu este îngăduit, dar în război a desființa pe vrăjmaș este și legiuit și vrednic de laudă. Astfel că, intr-adevăr, chiar de cinste mai mare se învrednicesc cei ce s-au distins în război și acestora li se ridică monumente, care vestesc faptele lor curajoase; astfel, același lucru în unele împrejurări și la anumită vreme nu este îngăduit, iar în alte împrejurări și la vreme potrivită se îngăduie șl se iartă. Deci aceeași concluzie are valoare și în privința împreunării. Fericit este cel ce în tinerețe, având jug liber, a întrebuințat firea spre naștere de copii (Ieremia 3, 27), iar dacă a întrebuințat-o spre destrăbălări, desfrfânări și adulter, va primi pedeapsa cea arătată de Apostol. Căci, două fiind căile în viață pentru aceștia, una mai moderată și potrivită vieții, vorbesc (adică) de a nunții, iar cealaltă cea îngerească și de neîntrecut, a fecioriei, dacă cineva ar alege pe cea lumească, adică nunta, nu se va învinui, dar nu va primi atâtea haruri; însă va primi, fiindcă și el a rodit treizeci; Iar dacă cineva ar îmbrățișa pe cea curată și mai presus de lume, deși calea aceasta este mai aspră decât cea dintâi și mai cu anevoie de îndeplinit, însă are haruri mai minunate, căci a odrăslit rodul cel desăvârșit însutit. Drept aceea, necuratele și viclenele lor întrebări au avut dezlegări specifice și au fost dezlegate din vechime de dumnezeieștile Scripturi. Deci, o părinte, sprijinește turmele cele de sub tine, îndemnându-Ie din cele apostolești, mângâindu-le din cele evanghelicești, sfătuindu-le din psalmi. Zicând: „viază-mă după cuvântul tău" (Ps. 118, 17); iar cuvântul lui este a-i sluji din inima curată; căci, știind aceasta, însuși proorocul, ca om pe sineși tălmăcindu-se, zice: „Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, ca să nu mă tulbure gânduri spurcate" (Ps. 50,11). Și iarăși David: „Și cu Duh stăpânitor mă întărește" (Ps. 50, 14), ca, dacă mă vor și tulbura cândva gândurile, să mă întărească oarecare putere de la tine, fiindu-mi ca o temelie. Deci însuți acestea și cele ca acestea sfătuind, zic către cei ce târziu se pleacă adevărului: „Invăța-voi pe cei fără de lege căile Tale" (Ps, 50,14), și nădăjduind în Domnul că îi vei convinge sa se îndepărteze de o răutate ca aceasta, cântă: „Și cei necredincioși la Tine se vor întoarce" (Ps. 50, 15). Fie deci ca cei ce întreabă cu răutate să înceteze de o zadarnică osteneală ca aceasta; iar cei ce din cauza dreptei cinstiri sunt cu îndoială să se întărească cu Duh stăpânițor. Iar câți cu încredințare cunoașteți adevărul, păstrați-l nevătămat și neclătit, în lisus Hristos Domnul nostru, cu carele Tatălui se cuvine slavă și stăpânire, împreună eu Sfântul Duh, în vecii vecilor, Amin. Despre citatele pe care le dai din Sf. Grigore, ramin la aceeasi parere atita timp cit nu poti sa imi dai un link la sursa (am cautat pe Ethereal Library si nu am gasit nimic asemanator in scrierile lui Gregory the Great). Sint foarte reticient in ceea ce priveste veridicitatea citatelor pentru ca Sf. Grigore, un erudit, nu putea sa contrazica flagrant pe ceialalti parinti. |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
De ce este condusa BOR de calugari | idealist | Biserica Ortodoxa Romana | 296 | 07.12.2017 20:53:05 |
Imaginea ideala a femeii laice in biserica | sophia | Tinuta in Biserica | 55 | 22.01.2012 06:11:46 |
Lasata secului pentru Postul Sfintei Marii | mena2376 | Intrebari utilizatori | 0 | 01.08.2011 15:08:15 |
imbracamintea la calugari | gheorghie | Generalitati | 12 | 09.09.2010 14:30:20 |
|